„Singur în Damasc. Viața și moartea spionului israelian Eli Cohen”, de Samuel Segev
Editura Corint, Colecția Corint Istorie, București, 2019
Traducere: Claudia Ursuțiu
Viața lui Eli Cohen, spion israelian infiltrat în Siria în anii 1960 demonstrează că un spion nu este un robot, ci luptă pentru țara lui pe mai multe fronturi și poate avea familii la fel ca oricare dintre noi. Recrutarea și operațiunile lui Eli Cohen reușesc să facă lumină asupra procesului decizional cu privire la problemele de securitate, dar și asupra raporturilor dintre forțele de apărare ale guvernului Mossad (Israel). Volumul lui Samuel Segev discută și despre politica internă siriană, între anii 1958-1965. Scriitorul, el însuși fost ofițer de securitate, oferă informații rare și greu de găsit despre Siria care sunt utile și azi.
Sub identitatea falsă a lui Kamal Amin Taabet, om de afaceri provenit dintr-o familie sirian, Eli Cohen, născut pe 26 decembrie 1924 în Egipt, Alexandria, și-a câștigat cu ușurință încrederea unui număr impresionant de persoane cheie din Siria, inclusiv a liderului Amin el-Hafez. Țelul întregii sale cariere a fost acela de a-și proteja țara de atacurile statelor arabe vecine, animat de loialitatea demnă de invidiat față de Israel. Lucrul surprinzător din povestea sa este continuarea misiunii chiar în momentele în care simțea că va fi prins. Chiar și șefii săi au bănuit-o, însă nu au sistat misiunea.
”Eli vorbea ebraica biblică fluent și cunoștea de pe de rost psalmii și majoritatea rugăciunilor. S-a îndreptat spre studiul limbilor străine, engleză și franceză și al disciplinelor reale (…) În ciuda acestui traseu laic, Eli nu a uitat educația religioasă evreiască primită, puternic întipărită în sufletul său, și a continuat să respecte legile kashrut-ului chiar și după emigrarea în Israel.” (pg. 84)
Eli Cohen fusese recrutat la 24 mai 1960 și antrenat de Saaman care îl considera, alături de alți instructori cu care spionul a colaborat de-a lungul timpului, inteligent, modest și înzestrat cu simțul abnegatiei. Antrenamentele din 1961 a fost cele mai intensive, mai ales după ce Siria a devenit ținta atacurilor subversive egiptene, iar misiunile Mossad deveniseră iminente.
După peste cincizeci de la capturarea sa, povestea spionului Eli Cohen însă mai fascinează, iar informațiile transmise de el rămân printre cele mai importante legate de realitățile uneia dintre perioadele dificile prin care a trecut statul Israel de-a lungul istoriei. Volumul cuprinde nu numai detalii legate de viața personală, ci și mărturii veritabile despre liderii, operațiunile și realitățile politice ale vremii. Lucrarea lui Segev, publicată inițial în 1986, apoi revizuită în 2012, cu puțin timp înainte de moartea acestuia, este structurată în unsprezece capitole, începând cu faimoasa Capcană din Damasc și culminând cu procesul și execuția ”Luptătorului 88”, cum mai era numit Eli Cohen, pe 18 mai 1965, în piața Marjeh din Damasc.
Mossadul, organizație formată în 1949, în ciuda mitologiei care s-a creat de-a lungul anilor în jurul său, acționează în special pentru a asigura securitatea propriei țări prin identificarea, contacararea și prevenirea amenințărilor. Instituția are ca motto un proverb biblic: ”Națiunile se prăbușesc în absența direcției, dar mulți sfatuitori fac victoria sigură.” Inițial, misiunile lui Cohen ca și membru Mossad erau centrate pe războiul pentru sursele de apă ale râului Iordan, culminând cu o confruntare decisivă a Siriei cu Israelul. El a încercat și a reușit să ofere câteva răsounsuri pentru problemele cheiele legate de aceste conflicte.
Ultima vizită a lui Eli Cohen în Israel a avut loc în noiembrie 1964 și a petrecut-o alături de familia, iar la întoarcere l-a așteptat doar prietenul său apropiat George Saif, directorul Departamentului de programe în limba spaniolă al radioului public din Damasc. Deja spiritele se încinseseră, apartamentul său fusese percheziționat, iar apropiații începuseră să se detașeze. La scurtă vreme, în urma unei vizite la reședința lui Redemacher, care se prezenta ca și comerciant cu arme și jurnalist german care scria despre realizările țărilor arabe, dar care de fapt era în legătură cu Serviciile Secrete Siriene, Eli Cohen este suspectat de Ahmed Swidani, liderul serviciului de spionaj sirian. Redemacher a fost prins de germani în 1966, dar a dus și la căderea lui Cohen, care nu s-a mai întors din această ultimă călătorie în Damasc.
”În ziua de 18 ianuarie 1965, autoritățile siriene nu mai aveau niciun dubiu în legătură cu adevărata identitate a lui Kamal Amin Taabet (…) trei membri ai Serviciilor Secrete de Informații, conduși de însuși colonelul Swidani, au pătruns în apartament, au năvălit în dormitor și au sărit asupra lui Kamal pentru a-l imobiliza și a-l împiedica să deschidă focul sau să înghită vreo capsulă cu otravă.” (pg. 51)
Procesul său a început pe 22 februarie 1965 și s-a încheiat în luna martie. Lui Eli Cohen i s-a refuzat dreptul la apărare legală, iar procesul a avut loc cu ușile închise. Torționarii săi i-au dictat câteva scrisori în care își îndemna familia să părăsească Israelul și le spunea să fusese forțat să efectueze acțiuni de spionaj doar pentru că autoritățile israeliene puseseră presiune asupra sa. Cohen a fost singurul spion israelian capturat și executat ca israelian, devenind un simbol pentru compatrioții săi prinși și executați ca ”arabi”.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: edituracorint.ro, winnipegfreepress.com)
