His Majesty’s Dragon, de Naomi Novik

„His Majesty’s Dragon”, de Naomi Novik
Ballantine Books Inc.
Mai 2006; 356 pagini; Fantasy

Feluritele comunităţi online unde îmi fac veacul vuiseră, în urmă nu nişte ani, pe tema unei noi serii (nu cunosc forma genitivală a cuvântului saga – mă ajută cineva?) cu – ce altceva decât – dragoni. Aici îndrăznesc să fac o scurtă paranteză pe tema dragonilor: cred că mă număr printre puţinii fani ai genului Fantasy care nu agrează dragonii; sau, cel puţin, nu îi aveam defel la suflet înainte să citesc primul volum al seriei Temeraire.

În urmă cu acei ani nu dădusem atenţie vorbelor dedicate autoarei. Ştiam despre Naomi Novik că are strămoşi polonezi, după cum îi spune şi numele, dar că este stabilită în SUA şi scrie cărţi (ca orice autoare care se respectă). Numele ei mi-a răsărit recent în faţa ochilor obosiţi când am aşezat pe peretele din dreapta-mi, cum privesc spre monitor, un tabel periodic al elementelor…feminine din literatura Fantasy şi SF. Mai precis, tabelul conţine numele celor mai cunoscute şi mai de succes reprezentante ale genurilor de vreo 50 de ani încoace. Spre ruşinea mea, citisem doar vreo 6-7 nume, aşa că a trebuit să pornesc un quest.

Aşa am comandat His Majesty’s Dragon (pe atunci nu ştiam despre ediţia în limba română, care există deja – Dragonul majestăţii sale) – şi am fost încântată de ilustraţia de pe copertă. Într-o seară, am atacat-o. Până la 4 dimineaţa nu am avut nici cea mai mică şansă să mă desprind, deşi somnul îmi dădea ghes cu insistenţă. Peripeţiile căpitanului William Laurence şi ale însoţitorului său fidel erau mai presus de somn, de osteneală, de promisiunea viselor. Iar când, într-un târziu, am permis viselor să îşi reintre în drepturi, tot dragoni am visat. Exact. Începuseră să îmi placă.

Acest prim volum spune povestea – ăăă – ieşirii din nou a dragonului Temeraire, dintr-un ou capturat de un vas de luptă britanic de pe o fregată franceză. Cum poate aţi ghicit, evenimentele se petrec în timpul războaielor napoleoniene; iar dacă forţele terestre şi maritime sunt cele deja familiare tuturor, forţele aeriene sunt reprezentate de… dragoni. Şi nu orice fel de dragoni, ci dragoni dotaţi cu simţul vorbirii, cu inteligenţă şi intuiţie, pe lângă feluritele abilităţi de luptă cultivate de crescători (acum am înţeles cu ce se ocupa, de fapt, Charlie Weasley din Harry Potter: pregătea forţele aeriene române!). Aşadar, ca să fie clar, dragonii aparţinând celor mai variate rase şi încrucişări iau locul faimoaselor Spitfire, de altfel apărute la ceva vreme după antemenţionatele războaie.

Este imposibil să existe un cititor pasionat al genului care să nu se lase atras fără şanse de scăpare în vâltoarea acestui univers. Pe lângă aceasta, Naomi Novik scrie nu doar cald şi emoţionant, ci şi pentru a te face să zâmbeşti sau chiar să râzi în hohote. Experienţa ei de creator de jocuri video de tip RPG îşi spune cuvântul în descrierea tacticilor şi strategiilor de luptă, iar întorsăturile ei de frază sunt atât de vii, încât este imposibil să nu închizi ochii şi să îţi imaginezi tot ce se petrece. Nu e de mirare că există o cantitate impresionantă de artwork online – de altfel, autoarea încurajează cu entuziasm orice manifestare a fanilor; nici nu mă miră, ţinând cont că şi ea a început scriind fan fiction în universul Aubrey & Maturin.

Primul volum al seriei Temeraire urmăreşte primii paşi în lume ai dragonului negru, aparţinând unei rase misterioase. Asistăm la cele dintâi semne ale inteligenţei sale remarcabile şi la primele răbufniri ale spiritului său dizident. Încetul cu încetul, se clădeşte legătura insurmontabilă cu Will Laurence, şi împreună au parte de un număr moderat de aventuri, suficient de palpitante pentru a ţine pe oricine cu sufletul la gură.

Mărturisesc că mi-am comandat deja următoarele cinci volume ale seriei, pentru că ard de nerăbdare să aflu ce se va întâmpla mai departe. Ofer cu dragă inimă 4/5 stele acestei prime cărţi şi sper că şi următoarele se vor ridica la înălţimea aşteptărilor!