“Gabriel García Márquez: O viaţă”, de Gerald Martin
Editura Litera, București, 2009
Traducere de Alexandu Macovei
Doar un biograf britanic putea să-şi consacre nu mai puţin de 17 ani din viaţă pentru a scrie povestea adevărată a unui romancier latino-american! Criticul literar Gerald Martin a reconstituit cu incredibilă meticulozitate viaţa fascinantă a lui Gabriel García Márquez, intervievând în acest scop circa 300 de persoane şi personalităţi care l-au cunoscut pe marele scriitor. Printre acestea s-au numărat Mario Vargas Llosa şi Fidel Castro, pentru a menţiona doar două nume celebre.
Cartea care a rezultat din acest efort tenace de cercetare este mult mai mult decât o simplă biografie. Ea devine – cu sau fără voia autorului – o veritabilă frescă a evoluţiei intelectuale şi politice a Americii Latine şi a întregii lumi în perioada postbelică.
În acelaşi timp însă, citind biografia scrisă de Gerald Martin ai adesea impresia că te afli în faţa unui roman al lui Márquez, întrucât multe dintre întâmplările trăite de acesta l-au inspirat în creaţia literară. De asemenea, personajele reale din viaţa laureatului Nobel au multe în comun cu cele fictive din cărţile sale.
De fapt, realitatea – pe care Márquez a transfigurat-o în romanele sale – nici nu mai poate fi separată de miturile care s-au creat în jurul ei. Unele au fost create chiar de romancier, al cărui spirit ludic l-a determinat să ofere nu una, ci mai multe versiuni privind numeroase întâmplări importante din viaţa sa, rotunjind frumos adevărurile spre a le transforma în anecdote memorabile. Aşa se face că întreaga atmosferă a cărţii este încărcată de magie, deşi biograful urmăreşte cu o teribilă îndârjire reconstituirea până în cel mai mic detaliu a evenimentelor care au marcat existenţa lui Márquez.
Iată un episod din odiseea fascinantă a scrierii şi publicării romanului “Un veac de singurătate“: „La începutul lui august, […] o însoţea pe Mercedes la poştă, pentru a expedia manuscrisul terminat la Buenos Aires. Arătau ca doi supravieţuitori ai unui dezastru natural. Pachetul conţinea 490 de pagini dactilografiate. Funcţionarul de la ghişeu le-a zis: << 82 de pesos>>. Márquez a urmărit-o cu înfrigurare pe Mercedes scormonindu-se de ultimele centime în pliurile poşetei. N-aveau decât cincizeci de pesos, aşa că nu puteau trimite decât o jumătate de carte: Márquez l-a pus pe omul de la ghişeu să scoată foaie după foaie, ca şi cum ar fi tăiat nişte felii subţiri de şuncă până când a ajuns la echivalentul a cincizeci de pesos. S-au întors acasă, au amanetat radiatorul, uscătorul de păr şi blenderul, au revenit la poştă şi au trimis şi cea de-a doua tranşă. Când au ieşit pe uşă, Mercedes s-a întors spre soţul ei şi i-a spus: << Hei, Gabo, acum nu mai rămâne decât să fie bun manuscrisul.>>“
Viaţa unora dintre marii scriitori ai lumii păleşte în faţa operei lor literare. Nu este însă deloc cazul lui Gabriel García Márquez, a cărui biografie merită din plin a fi citită, căci este o poveste captivantă, care, prin forţă şi complexitate, rivalizează cu fabuloasele sale romane.
1 comment