„Lucruri nespuse”, de Azar Nafisi
Editura Polirom, Colecția ACTUAL, 2018
Traducere din limba engleză și note de Sînziana Dragoș
*citatul deschide capodopera „Anna Karenina” a lui Tolstoi
Fac ce fac și mă întorc la biografii, care par să fi devenit recurente în viața mea de cititoare. Nu mă supăr. Chiar și când cochetam cu scrisul, preferam să construiesc personaje, în detrimentul descrierilor, și cursul acțiunii se schimba, adesea, după cum dicta firea lor. „Lucruri nespuse” asta și părea, la prima vedere: o altă biografie, ce-i drept aparținând unei autoare controversate. Citind-o, însă, am descoperit că mi-ar fi greu să o rezum în niște sute de cuvinte și că e una dintre acele cărți care se cad citite de fiecare în parte, fiindcă fiecare o va vedea în alt fel.
Azar Nafisi, cândva eleva cu „uniforma mereu pătată de cerneală”, care născocea, alături de colege „cântece despre doamna Parsay, directoarea aspră” și boicota cursurile, aflându-se în repetate rânduri în pragul exmatriculării, avea porniri rebele încă din copilărie. A ajuns o scriitoare arhicunoscută pentru romanul „Citind Lolita în Teheran” (Editura Polirom, 2018), o altă secvență din istoria personală, în care, fiind profesoară în Republica Islamică Iran, alege să citească, împreună cu câteva studente preferate, literatură occidentală interzisă de regim.
„Lucruri nespuse” explică și completează, înglobând într-un tablou mult mai amplu, acest episod al vieții ei. Dar, dincolo de a fi doar o (auto)biografie, este și cronica unei familii, și a unui stat, care se întinde pe o perioadă îndelungată și pare, de la început până la sfârșit, o poveste. Autoarea își creionează personajele de parcă nu ar fi reale, ci fictive, iar ele capătă trăsături aproape simbolice; spre exemplu, începi prin a-l susține tacit pe tatăl ei, în chip de erou al copilăriei, care o introduce pe micuța Azar în lumea basmelor și a poemelor persane, însă, treptat, înțelegi și celelalte dimensiuni ale sale, mult mai complexe. Pe măsură ce secretele cele mai întunecate ale familiei sale se dezvăluie, personajele se angajează într-un dans al negrului și albului, care se contopește, la final, în veșnicele nuanțe de gri, iar tu nu mai știi ce să crezi: a fost aievea, sau doar un vis?
Totuși, eroii din cartea lui Nafisi sunt oameni cât se poate de reali. Tatăl ei, Ahmad, a fost cândva primarul Teheranului, iar mama ei, Nezhat, a fost una dintre primele femei alese în Parlamentul iranian. Copila Azar a crescut într-un mediu marcat de personalități, pe care nu le privea decât ca pe niște oameni obișnuiți, dar și de schimbări culturale și politice fulminante, care au dus spre Revoluția Islamică din 1978-1979, în urma căreia Iranul s-a transformat în dictatură religioasă. Imaginile copilăriei sale sunt cele care rămân cel mai ușor întipărite în minte, datorită frazelor delicioase și cât se poate de vii pe care le folosește în descrieri.
„Cunoșteam toate străzile, fiecare magazin era asemenea unei firimituri de pâine care mă ducea spre adăpost: magazinul de jucării, magazinul de ciocolată, pescăria, magazinul de pantofi, cinematograful, bijuteria, până când am ajuns la locul meu prefera, patiseria Noushin.”
Paginile de jurnal ale „Lucrurilor nespuse” gem de referințe din lumea literară și cinematografică, atât locală, cât și occidentală. Aproape fiecare paragraf conține un nume sau un eveniment care merită cercetat, un citat de reținut sau o metaforă de rumegat. New York Times afirma despre carte: „Azar Nafisi, povestitoare înzestrată și foarte bună cunoscătoare a literaturii occidentale, folosește istorisirile din cartea sa și se răfuiește cu fantomele trecutului, seducându-și în același timp cititorii.” Citind-o, nu doar că mi-am dorit să am suficient timp la dispoziție pentru a căuta fiecare aspect care-mi era necunoscut înainte, ci am făcut și comparații – unele chiar surprinzătoare, cumva inevitabile când te pasionează genul. Mi-au trecut prin minte asemănări și deosebiri cu voci precum ale Michellei Obama sau Zlatei Filipovic, atât de diferite și totuși aduse sub aceeași umbrelă de forța care răzbate din cuvintele lor.
Pe această panoplie strălucește și Azar Nafisi, și cred că aveți numai de câștigat hotărând să o citiți. Alegeți un loc preferat și neapărat o cafea bună, neagră, tare; poate veni și cu farfuriuță, spre a o putea întoarce, în caz că vă vine pofta de ghicit, una dintre îndeletnicirile cotidiene ale mamei autoarei. Asezonați lectura și cu niște dulciuri tipice zonei, despre care vă veți inspira, fără îndoială, dintre paginile cărții. Iar dacă regalul scriitoricesc nu este suficient să vă stârnească apetitul, cartea este presărată de fotografii, multe aparținând arhivei personale a lui Nafisi, fotografii alb-negru care vă vor purta mult mai ușor într-un trecut zbuciumat, dar atât de romantic și de incitant!
1 comment
O recenzie excelentă, care mi-a schimbat opinia despre cărțile autorilor din lumea arabă sau conectați cu aceasta. Voi căuta și eu cartea și o voi citi, pentru că sper să găsesc și eu în ea ceea ce Iulia a descoperit și evidențiat – forța care determină oamenii să incerce o schimbare in lumea lor!