„Și tot mă ridic”, de Maya Angelou
Editura Vellant, București, 2023
Traducere: Diana Geacăr
Poezia este limbajul universal al identificării culturale. Este acel liant atât de necesar pentru a păstra tezaurul într-o combinație firească cu identitatea eului. Puțini autori reușesc să își mențină vie această conexiune între trecut și prezent. Maya Angelou este o dovadă pertinentă a unei astfel de comuniuni. Născută în 1928, în perioada când discriminarea rasială era „în plină floare”, Angelou a fost poetă influentă americană, memorialistă și activistă pentru drepturile civile, celebrată pentru contribuțiile ei în literatură și pentru rolul activ în promovarea drepturilor civile și egalității rasiale.
S-a născut cu numele Marguerite Annie Johnson în St. Louis, Missouri. Viața și operele lui Angelou sunt remarcabile pentru explorarea identității femeii afro-americane, cu cea mai faimoasă lucrare a sa, I Know Why the Caged Bird Sings (1969), o autobiografie care detaliază copilăria și anii adolescenței ei, fiind apreciată pentru modul în care prezintă depășirea rasismului și a traumei.
Portofoliul literar al lui Angelou cuprinde o gamă largă de genuri, incluzând mai multe autobiografii, colecții de poezii, eseuri și piese de teatru. Lucrările ei adesea se aprofundează în teme precum identitatea, familia, dragostea și reziliența. Pe lângă realizările sale literare, Angelou a fost cunoscută și pentru vocea ei elocventă și puternică în discursurile publice, participarea ei în Mișcarea pentru Drepturile Civile alături de figuri precum Martin Luther King Jr. și Malcolm X, și recitarea poeziei sale On the Pulse of Morning la inaugurarea președintelui Bill Clinton în 1993.
De-a lungul vieții, Maya Angelou a primit numeroase onoruri și premii pentru contribuțiile ei în lupta pentru drepturile civile, inclusiv Medalia Prezidențială pentru Libertate, acordată de Președintele Barack Obama în 2010. Moștenirea lui Angelou continuă prin stilul ei prolific de lucrări, rolul său impactant în mișcarea pentru drepturile civile și influența ei asupra generațiilor viitoare de scriitori și activiști.
Volumul său, intitulat „Și tot mă ridic”, tradus de Diana Geacăr la Editura Vellant, este o frescă socială a emancipării, a regăsirii sinelui feminin într-o lume care debordează de energie masculină. Publicat în 1978, este un veritabil testament puternic al rezilienței, curajului și spiritului neînfricat al experienței afro-americane.
Prin imaginea sa vie, versurile ritmate și tonul neclintit de sfidare și speranță, Angelou creează o narațiune care transcende personalul pentru a capta lupta universală împotriva opresiunii și căutarea neîncetată a demnității.
Poeziile lui Angelou împletesc împreună personalul și politicul, prezentând povești de luptă care nu sunt limitate la disperare, ci sunt îmbibate cu un optimism neînfrânt și forță.
Poți să mă batjocorești în istorie
Cu vorbe strâmbe și-amare,
Poți să mă calci în țărână,
Eu tot mă ridic, ca o pulbere.
Voiai să mă vezi distrusă?
Cu privirea-n pământ și capul plecat?
Cu umerii căzând ca lacrimile,
Slăbiți de strigătul meu îndurerat.
Te jignește trufia mea?
Nu te mai necăji peste poate
Că râd eu de parcă am mine de aur
În grădina din spate.
Această insistență a lui Angelou asupra speranței și bucuriei, chiar și când se confruntă cu cele mai grave realități istorice, servește drept o lecție puternică despre puterea și naturalețea spiritului uman.
