Carti Eseuri Recomandat

Dacopatia și alte rătăciri românești, de Dan Alexe

dacopatia_cop-1“Dacopatia și alte rătăciri românești“, de Dan Alexe

Editura Humanitas, București, 2015

Mărturisesc că am suferit și eu cândva de o formă de dacopatie: am învățat atât de mult și de multe despre daci la școală încât atunci când am ajuns dincolo de granițele României, mă așteptam ca mai toată lumea să fi auzit despre “cei mai viteji și mai drepți dintre traci” și despre războaiele lor eroice cu romanii. Am fost tare surprins să constat că nimeni nu avea habar de astfel de lucruri…

Apoi, când am vizitat intr-un weekend Slovenia, un prieten din Liubljana m-a dus la casa natală a poetului național France Prešeren, aflată într-un sat din apropierea frumosului lac Bled, și mi-a dăruit un volum conținând o parte dintre creațiile acestuia traduse în engleză. În trenul care m-a dus de la Ljubljana la Viena, le-am citit și am fost șocat: dacă n-aș fi știut că țin în mână cartea unui scriitor sloven, aș fi putut jura că sunt versiunile în engleză ale poeziilor lui Eminescu. De la teme până la stilul romantic și maniera de versificare, similaritatea este izbitoare. Până și biografiile celor doi poeți naționali seamănă: studii la Viena, viață scurtă, zbuciumată și nefericită, neînțeleși de contemporani și apreciați cu adevărat doar după ce s-au stins. Doar că slovenul Prešeren s-a născut cu exact jumătate de veac înaintea lui Eminescu! Am realizat atunci că, deși a fost un poet excepțional, cu o însemnătate uriașă, inegalabilă, pentru literatura română, relevanța lui Eminescu pe plan internațional este redusă, așa că nu pot fi considerați inculți sau ignoranți străinii care nu au auzit de el…

Mi-am amintit de aceste două momente citind cartea lui Dan Alexe, care demontează cu argumente solide, dar si cu un umor savuros, o serie de mituri românești mai vechi ori mai noi. După cum remarcă foarte bine Radu Paraschivescu, “cine deschide Dacopatia și alte rătăciri românești trebuie să știe că va găsi în paginile ei atacuri excelent dirijate împotriva prostiei, mitizării frenetice, excepționalismului băștinaș și clișeelor“…

Dan Alexe
Dan Alexe

Am învățat cu toții că “Prâslea cel Voinic și merele de aur“ este un basm românesc! Ei bine, nu este deloc așa – povestea provine tocmai din Caucaz, fiind adusă în Dobrogea de lazii islamizați instalați aici de otomani. Dan Alexe identifică elementele pe care repovestitorul român nu le-a înțeles, nepotrivindu-se deloc cu mentalitatea autohtonă. Astfel, în basmul-sursă merele nu sunt de aur – sunt niște fructe cât se poate de banale. Dar pentru a justifica vendetta care urmează, repovestitorul român a simțit nevoia să facă o adaptare la contextul cultural local, conferind o valoare substanțială acestor fructe furate. Altfel, amploarea reacției pare absurdă. Pentru caucazieni însă, orice violare de domiciliu, indiferent dacă e însoțită sau nu de un furt, constituie o insultă care trebuie pedepsită cu moartea. De remarcat că Petre Ispirescu uită pe parcursul basmului că merele nu sunt comestibile în versiunea lui și îl pune pe împărat să guste din ele…

O altă legendă pe care autorul o demontează este cea referitoare la etimologia numelui capitalei României. Nu, nicidecum nu este adevărată povestea arhicunoscută cu ciobanul vesel Bucur (așa cum nici micii nu au fost “inventați de un cocoșat din București care nu mai găsea mațe pentru cârnați“!). De fapt, numele Bucurestilor are origine albaneză. “Bukur înseamnă frumos în albaneză, iar terminația –isht, identică cu cea românească –ești sau –ește, e folosită ca în română, inclusive în numele de limbi: turqisht se spune în albaneză pentru turcește […] și rusisht pentru rusește“. De altfel, există un Bukur Livade în Kosovo sau Lugu Bukur în Albania, ba chiar târguri care poartă numele Bukurisht în aceste doua țări. Dan Alexe analizează pe larg conexiunile lingvistice româno-albaneze și conchide că limba noastră “întreține cu albaneza relații subterane mult mai strânse decât ne-ar fi plăcut să aflăm“…

Autorul nu se rezumă doar la a demola mituri, ci semnalează și unele influențe exercitate asupra altor limbi de către limba română, influențe de care puțină lume știe: de pildă, cuvântul românesc masă a pătruns și s-a impus în turcă drept masa, luând fața italianescului tavola sau grecescului trapeza. Cum de s-a întămplat așa? Ne explică Dan Alexe: “Fiind nomazi, din cal săgetători, turcii nu aveau mese, greu de transportat pe bidiviu, peste sulul de pâslă al cortului. Așa s-a făcut că, ajunși în Balcani, […] au dat de oameni care mâncau la mese, iar nu chirciți pe covorașe.“ Turcii au transmis și mai departe acest cuvânt, care, cu ușoare modificări, se regăsește în multe limbi asiatice precum persană, uigură, hindi sau paștună…

Închei prin a a spune că, dacă prima frază a cărții – “În vremurile noastre de presupus acces la totalitatea informației, orice mitologie este o rătăcire“ – nu vă contrariază, puteți fi siguri că merită să citiți “Dacopatia și alte rătăciri românești“!

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas.

Articole similare

„Convingerea mea – scrisul implică totuși un fel anume de a trăi” (interviu Ioana Bradea)

Corina Moisei-Dabija

Madame Mallory și micul bucătar indian, de Richard C. Morais

Jovi Ene

10 materiale minune și poveștile lor incredibile, de Mark Miodownik

Jovi Ene

2 comments

Dan 18 august 2015 at 15:06

de unde se poate pirata, ca pare buna? sa nu mai platesc pe ea.

Reply
Jovi 18 august 2015 at 18:48

Ai link-urile de unde se poate cumpăra cartea.
În rest, nu încurajăm pirateria…

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult