”Maldororiana”, de Ana Ionesei
Editura Adenium, Colecția Punct.ro, Iași, 2013
Ana Ionesei (n. 1983, Iași ) este absolventă a facultății de Filosofie, respectiv a masteratului ”Istoria imaginilor – Istoria ideilor”, din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Colaborează cu cronici și studii la revistele ”Steaua” și ”Tribuna”. A contribuit la volumul colectiv coordonat de Ovidiu Pecican, Hieroglife și animale. Descifrări cantemiriene (2012).
Volumul ”Maldororiana” este câștigătorul Concursului de Debut, secțiunea Poezie, organizat de Editura Adenium în anul 2013. Stilul autoarei trimite la o poezie non-autobiografică, ce îndrumă la reorientarea către clasicii moderni ai literaturii (Kafka, Pessoa) și artei universale (Beethoven). Din acest volum, vă voi prezenta azi trei poezii, cele mai reușite din punctul meu de vedere:
Franz Kafka® is a registered trademark
M-am întâlnit cu Fantoma lui Kafka,
fugise din Mala Strana în ziua inaugurării muzeului.
Am întrebat-o ce mai face Josef K, mi-a răspuns că la fel de rău,
iar de când cu apariția tastaturilor circulă în stare de dezmembrare
în coloniile de oameni cu serviete în care-și poartă creierul artificial.
În schimb, Gregor Samsa o duce mai bine de când a
întâlnit alți gândaci simpatici
și fac terapie de grup sperând că vor putea depăși
trauma de-a fi fost cândva oameni.
Aș fi întrebat-o pe Fantoma lui Kafka ce face Kafka,
dar nu voiam să-mi iau aerul unui vânător de autografe
pe care nu l-a ajuns din urmă blestemul lui Lautrémont,
căci de fiecare dată când cineva cumpără un tricou cu I ♥ KAFKA,
bate un cui Marcă Înregistrată într-un volum necitit.
Soarele cu dinți
La cucerirea Troiei, a pătruns, într-adevăr, calul de lemn în cetate;
troienii uimiți chiar s-au închinat și s-au pornit să cinstească arătarea;
aheii cu adevărat s-au așezat în tainițile animalului.
Dar nici un istoric n-a îndrăznit să dea în vileag faptul că
aheii n-au rămas răbdători vreme-ndelungată.
Deja când s-au văzut dincolo de porțile cetății,
au început să se arate în afară, zâmbind
și tocmai asta i-a buimăcit pe troieni,
aheii care zâmbeau,
căci și nebunii, și copiii zâmbesc fără rost.
Nu se știe nici dacă aheii rânjeau sau chiar zâmbeau,
nici dacă anume s-au înțeles să-i sperie astfel pe troieni,
dar, negreșit, găselnița n-a dat greș.
Iar eu zâmbesc tăișului sabiei ce apasă asupra capului meu
pentru că v-am destăinuit toate acestea.
Pagina lipsă
Cosânzeana strălucește în geamul autobuzului
îmi aprind o țigară, blocat în trafic
sunt încredințat că fata asta
nu are alt număr de înmatriculare decât zâmbetul
care mă mir că n-a spart încă geamul
și la fel de uimitor este că un vehicul atât de mic
poate transporta un surâs atât de mare.
Mă mir că nu-mi pierd pe loc mințile,
Că nu mă năpustesc afară din mașină,
să bat în ușa autobuzului, șoferul alarmat să-mi deschidă
și să urc în grabă s-o iau pe Cosânzeana,
s-o duc înapoi în prima mea carte de povești din copilărie.
2 comments