M-am tot declarat fan al lui Bill Bryson, pe care l-am descoperit cu excelentul volum „Acasă. O istorie a vieții private” și pe care l-am continuat cu foarte reușitele cărți de călătorie traduse la Editura Polirom. Dar expertiza sa este extrem de vastă, se documentează foarte mult pentru orice carte pe care o scrie, așa că mă aștept ca orice carte de-ale sale să fie o splendoare. Ceea ce s-a întâmplat și cu cele două volume despre care voi scrie mai jos, iar după lectura lor pot spune cu tărie: Bill Bryson ar trebui citit în orice împrejurare, chiar și atunci când vorbește despre corpul omenesc sau despre Big Bang.
„Corpul. Ghid pentru cei care îl locuiesc”, de Bill Bryson
Editura Polirom, Colecția Hexagon, Iași, 2021
Traducere de Andreea Rosemarie Lutic
Volumul „The Body” a apărut inițial în 2019, a fost tradus în 2021 la Editura Polirom, iar concluzia este aceeași: ca de obicei, Bill Bryson face o treabă excelentă și sunt slabe șansele să nu fi entuziasmat de felul în care el își construiește cărțile, pentru că îmbină într-o manieră foarte abilă prezentarea subiectelor pe înțelesul tuturor celor care îl citesc cu erudiția și documentarea științifică.
Ceea ce se întâmplă, de altfel, și în „Corpul”, o prezentare exhaustivă și plină de referințe despre acest complex și complicat mecanism care este corpul nostru. Bill Bryson ia pe rând fiecare organ, parte sau sistem al corpului, disecându-l pentru a-l face mai ușor de înțeles și de cei care nu sunt specialiști. Așadar, vorbește despre creier, piele, păr, gură, gât, sistemul imunitar, inima și sângele, intestinele și plămânii, scheletul și zona de „mai jos de buric”, în capitole separate și care vor stârni interesul tuturor, de la copii la adulți, de la nespecialiști la (poate) specialiști.
„Vibrațiile minuscule ale timpanului sunt transmise celor trei osicule – cele mai mici oase din corpul uman –, numite malleus, incus și stapes (sau ciocan, nicovală și scărițe, datorită vagii lor asemănări cu aceste obiecte). Osiculele reprezintă dovada perfectă a faptului că evoluția se descurcă adesea cu ce are la îndemână. La strămoșii noștri, acestea erau oase ale maxilarului, care au migrat treptat în noi poziții din urechea noastră internă. În cea mai mare parte a istoriei lor, aceste trei oase n-au avut nici o legătură cu auzul.” (pag. 93)
„O altă surpriză pentru mulți dintre noi este că urșii, cei mai cunoscuți dintre somnoroșii hibernali, de fapt nu hibernează. Adevărata hibernare presupune o stare de inconștiență profundă și o scădere dramatică a temperaturii corporale, deseori până în jur de 0oC. Conform acestei definiții, urșii nu hibernează, întrucât temperatura lor corporală rămâne apropiată de valorile normale și se trezesc cu ușurință. Somnul lor iernatic este mai degrabă o stare de toropeală.” (pag. 270)
Însă Bill Bryson nu se oprește numai asupra unor zone sau a unor organe ale corpului, ci discută și despre echilibru, boli, durere, medicină sau hrană, ca să nu mai vorbim despre… sfârșit, despre moarte și despre cum putem evita ca aceasta să vină prea repede. O face cu erudiție, cum spuneam, și cu umor, așa cum ne-a obișnuit Bill Bryson. Excelent, as usual!
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.
„Despre toate, pe scurt. De la Big Bang la ADN”, de Bill Bryson
Editura Polirom, Colecția Hexagon, Iași, 2015
Traducere de Elena Neculcea
„Ne tragem din maimuțe! Dragul meu, să sperăm că nu este adevărat, iar dacă este, să ne rugăm să nu afle toată lumea.” (remarcă atribuită soției episcopului de Worcester, după ce i-a fost explicată teoria lui Darwin despre evoluție)
Ce-o fi însemnând pentru Bill Bryson „pe scurt”/„short”? Ceva de genul „aproximativ 500 de pagini”? Indiferent de asta, el reușește o altă carte aproape excepțională, în care analizează cam tot ce se poate analiza din perspectiva evoluției umane și evoluției planetei Pământ, cu foarte multe amănunte, foarte minuțios, cu multe fragmente extraordinare și, mai ales, în ciunda complexității temelor abordate, pe înțelesul tuturor.
„Înainte de Owen, muzeele erau făcute în principal pentru uzul și luminarea elitelor și chiar și reprezentanții lor întâmpinau dificultăți în a avea acces la ele. La început, potențialii vizitatori la British Museum trebuiau să depună o cerere scrisă și să treacă de un scurt interviu care decidea dacă erau apți pentru a li se permite accesul. Apoi, veneau a doua oară ca să ridice un bilet – asta în eventualitatea în care trecuseră de interviu – și, în sfârșit, se întorceau a treia oară ca să vadă comorile muzeului. Chiar și atunci, erau mânați în grabă, în grupuri, și nu li se permitea să zăbovească.” (pag. 108)
O face cumva și din perspectivă ecologică, punând accentul și pe ceea ce am distrus, nu numai pe ceea ce găsit și am luat de-a gata:
„După cum spune Jay Bergstralh, cercetător la NASA: „Oriunde ne-am duce pe Pământ – chiar și în mediul care pare cel mai ostil vieții –, dacă există apă lichidă și o sursă de energie chimică, există și viață.”
S-a dovedit că viața este infinit mai inteligentă și mai adaptabilă decât s-a presupus vreodată. Acesta este un lucru foarte bun, după cum vom vedea, pentru că trăim într-o lume care, în ansamblu, nu pare să ne vrea aici.” (pag. 248)
Reproșez aceste cărți tocmai acel „pe scurt”: în suficient de multe cazuri, Bryson e mult prea interesat de detalii care puteau să lipsească întregului; dar, în același timp, nici nu trebuie să citim această carte dintr-o bucată (mie mi-a luat câteva luni), ci trebuie să o aprofundăm încet, cu atenție, cu reveniri repetate, pentru că prezintă cam „totul”, dar „pe scurt”. Și, cum spuneam, orice scrie Bill Bryson este o splendoare, indiferent de lungimea cărții.
„Dacă această carte conține o lecție, atunci aceasta este că suntem incredibil de norocoși să ne aflăm aici – și prin „noi” înțeleg fiecare ființă vie. Se pare că este o realizare remarcabilă să ajungi la stadiul de formă de viață, oricare ar fi ea, în acest univers. Firește că noi, oamenii, suntem de două ori norocoși. Nu ne bucurăm doar de privilegiul existenței, ci și de capacitatea unică de a o aprecia și chiar, într-o varietate de forme, de a o îmbunătăți. Și acesta este un truc pe care abia începem să-l deprindem.” (pag. 488-489)
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro, https://www.penguinrandomhouse.com/authors/3633/bill-bryson/)
