Arhitectura Bucurestilor incotro?, de Dinu C. Giurescu
Editura Vremea, Bucuresti, 2010
Editie ingrijita de Silvia Colfescu
Asa cum ne spune in “Cuvant inainte” Silvia Colfescu, Directoarea Editurii Vremea, aceasta carte este “despre un oras de cosmar si despre locuitorii sai”.
De ce “un oras de cosmar”?
Pentru ca eruditul istoric Dinu C. Giurescu, in acelasi timp si un mare iubitor al Bucurestiului, sintetizeaza la rece si documentat – cu o detasare cruda impusa de problematica – pe capitole definitorii (Blocurile Turn / Cathedral Plaza / Reamenajarea Pietii Revolutiei / Arhitectura urbana traditionala dispare incetul cu incetul / Goana dupa terenuri pentru investitii imobiliare / Parcuri sub atac / Paduri sub atac / Centrul istoric al Bucurestiului / Arhitectura industriala a Capitalei / O noua artera nord-sud: din Piata Victoriei la Palatul Parlamentului / Voci in apararea arhitecturii traditionale / Alte aspecte privind arhitectura Capitalei) – marile dureri ale orasului, marile si nevindecabile boli de care sufera, marile vandalizari la care a fost si este supus de peste o jumatate de secol.
De catre cine? Tocmai de catre “locuitorii sai”, de catre aceia ce trebuiau sa stie sa preia Orasul de la inaintasii lor si sa il dezvolte inteligent spre modernism, dar in buna intelegere si respect a traditiei sale.
Si ne mai spune Silvia Colfescu ca aici este buba, ca “orasul sufera de nepasarea si de lipsa de instruire (deci de gust) a locuitorilor sai. De lipsa lor de educatie civica si de dragoste fata de orasul si de tara in care traiesc. De lipsa de respect fata de antecesori, fata de trecut – deci fata de ei insisi.”
Academicianul profesor Dinu C. Giurescu procedeaza in acest volum, precum un chirurg, care are pe masa de operatie un pacient grav bolnav, pe care il deschide cu bisturiul fin ascutit si din maruntaiele caruia ne dezvaluie organele vitale atacate de maladii perverse: prostia, lacomia, nepasarea, delasarea. Leacuri insa exista, pentru ca chirurgul semnalizeaza cauzele, efectele nocive, dar si masurile benefice posibile (la care concura societatea civila, media, OAR, ONG-uri, opinia publica), pentru ca spune Domnia sa: << Daca masurile nu sunt luate la timp, bucurestenii vor avea parte in 10-15 ani de blocuri turn construite pentru o patura foarte subtire de privilegiati; de o circulatie haotica dincolo de tot ce se poate imagina; de spatii cu totul reduse de verdeata; de cartiere si rezervatii “rezidentiale” ale celor privilegiati; de un oras fara individualitate. Iar restul populatiei (cel putin 98%) va locui in continuare in blocurile construite pana in 1989 si in casele care n-au fost inlaturate de “sistematizarea postdecembrista”. Daca lucrurile vor merge tot asa, Capitala se va infatisa peste 15-20 de ani, ca un ghiveci arhitectonic, o amestecatura urata, fara noima. Va fi o batjocura aruncata asupra acestui neam si a istoriei sale>>
Cu aceste cuvinte indurerate, dar rationale, isi incheie autorul acest volum, insa Anexa care urmeaza numita “Case demolate, case distruse, case aproape distruse” – Extrase din volumul “Mic dictionar de case bucurestene” de Dan C. Ionescu si Silvia Colfescu, in pregatire la Editura Vremea, impreuna cu fotografiile Silviei Colfescu, Dan Amza, Cristina Cantacuzino si Ileana Partenie, reprezinta marturi zguduitoare! Coperata volumului este emblematica: “Din nazbatiile fasidismului – constructie pe str. Maria Rosetti/Vasile Lascar”. Greu de imaginat asa ceva…si mai greu de crezut este faptul ca acest cosma s-a materializat. Somnul ratiunii naste monstri! O gura enorma de balena in cavitatea careia un Iona – o biata cladire veche de secol 19, incearca sa supravietuiasca.
“Omul care aduce cartea”, Dan C. Mihaiescu vorbeste despre aceasta carte.
