„Degețelele”, de Gabriela Tabacu
Editura Humanitas Junior, 2023
Ilustratoare: Irina Dobrescu
Copiii mici sunt gata să exploreze cu o pasiune de invidiat. De la naștere, încep să privească, să se rotească, să pună mâna, iar degețelele sunt niște antene cu care captează informația tactilă. Există chiar și o teorie care spune că apucatul cu degetele și simțul pipăirii au fost primele semnale ale rațiunii umane, or anume prin intermediul lor noi facem cunoștință cu lumea care ne înconjoară. Prin urmare, părinții trebuie să dezvolte apetența copiilor de a atinge ceea ce îi înconjoară, evident, cu precauție și atenție maximă. În cazul meu, i-am dat voie fetiței mele să simtă diferite texturi, de la orezul pe care îl turnam în castron și până la pământul reavăn din grădina străbunicilor. În plus, am învățat cântecele și poezioare despre mânuțe. Iată de ce, ne-am bucurat de apariția cărții „Degețelele” de Gabriela Tabacu, cu minunatele ilustrații semnate de Irina Dobrescu.
Fiecare degețel face ceva util. Un degețel gătește bucate delicioase, altul prinde un vițeluș… Dar toți fără excepție sunt utili. De fap, toată istorioara Gabrielei Tabacu este, așa cum ne promite și Radu Paraschivescu, delicioasă de să te lingi pe degete.
Ce mi-a plăcut mie și fetiței mele în timpul lecturii acestei cărți? Ușurința cuvintelor, naturalețea lor combinată cu desenele foarte expresive. Slovele se rostogolesc într-un dans ritmat, însoțind micul cititor într-o aventură despre utilitate, pentru că asta este firul roșu, ideea centrală: suntem utili dacă suntem uniți. Facem ceea ce trebuie în echipă. Efortul tău se valorifică dacă și cel de alături depune un efort sincer, lucru pe care îl găsesc foarte important mai ales când copiii ajung în colectivitate. Pe de altă parte, această carte pune un mare semn de exclamație în dreptul unei necesități vitale: răbdarea! Este fascinant cum cei mici aleargă în galop, cum vor să ingereze tot ce aud, văd sau simt, iar noi, adulții, suntem puși în fața unei misiuni tare complexe și complicate: să-i învățăm răbdarea.
Dacă vreți să vă transformați rutina de citit într-o plăcere adevărată, dacă vreți ca piciul sau prințesa să aștepte cu nerăbdare ora de lectură, treceți această mică povestioară pe listă. Sunt sigură că este un stimulent perfect pentru creativitatea și inventivitatea copiilor cu vârsta între 2 și 5 ani.
Despre autoare:
GABRIELA TABACU s-a născut la Oradea, dar, cum locuieşte în Bucureşti de când se ştie, se consideră bucureşteancă get-beget. Tot de când se ştie, desenează. Apoi, învăţând să citească, a devenit pasionată de poveşti. La vremea marilor alegeri, a decis să facă arhitectură. A muncit mulţi ani să înveţe cum. (E de spus că învaţă încă şi în ziua de azi.) Viaţa ei s-a schimbat însă într-o dimineaţă de toamnă, în vreme ce făcea ordine în pod, unde a găsit o lădiţă plină-ochi cu poveşti. De fapt, era umplută până sus cu multe-multe cuvinte din care ea a început să construiască poveşti. Pentru că nu doar casele se construiesc, ci şi poveştile.Trăieşte deci, printre poveşti şi desene de case. Însă lucrurile se leagă, pentru că orice casă are povestea ei şi orice poveste e o casă a cuvintelor meşteşugit împletite ca să pună cap la cap felurite fapte care astfel capătă înţeles şi rost în lume.
Nu știu dacă am întâlnit o prezentare mai frumoasă de autor și cred că merita să se afle aici, în această cronică.
Despre ilustratoare:
IRINA DOBRESCU este absolventă a Universităţii Naţionale de Arte, secţia Grafică, şi membru fondator al Clubului Ilustratorilor din România. A ilustrat numeroase cărţi pentru copii la edituri româneşti şi străine, a colaborat cu diferite agenţii de publicitate şi a participat la multe expoziţii, workshopuri şi evenimente artistice în ţară şi străinătate. Este, de asemenea, autoarea cărţii Lupul jucător de poker (2017). La Humanitas Junior a ilustrat volumul Invizibilii (2022), prima carte pentru copii semnată de scriitoarea Ioana Pârvulescu.
La capitolul ilustrații, pot spune că sunt un adevărat joc de lumini, umbre și forme memorabile, pe care le veți descoperi și le veți putea folosi în jocuri interactive și în memorarea povestirii „Degețelele”.
