Capricorn One (1978) – Capricorn unu
Regia: Peter Hyams
Distribuția: Elliott Gould, James Brolin, Brenda Vaccaro, O.J. Simpson
‘Capricorn One’ a fost realizat și lansat pe ecrane în aceeași ani 1978-79 ca și ‘Superman’, ‘Star Trek’, ‘Alien’, ‘Grease’, ‘Apocalypse Now’ și ‘Deer Hunter’. Bugetul estimat la vreo 5 milioane de dolari era modest după toate scalele Hollywood-ului de atunci și probabil reprezenta o fracțiune din bugetele oricăruia dintre marile succese enumerate. Și totuși, filmul scris și regizat de Peter Hyams a înregistrat și atunci un succes neașteptat la public, iar astăzi, când se aproprie de vârsta de jumătate de secol, rămâne un divertisment de acțiune care merita să fie vizionat. Mie nu numai că mi-a plăcut, dar mi-a și amintit de ce îmi plăceau filmele de acțiune amestecate sau nu cu science-fiction ale anilor ’70.
‘Capricorn One’ este filmul ultimativ al genului de pelicule inspirate de teoriile conspirative. Ne aflăm într-un fel de prezent alternativ sau viitor apropiat al anilor ’70 în care programul Apollo a continuat cu succes și a fost urmat de explorarea planetei Marte. Prima misiune spre Marte, cu trei astronauți americani la bord este pe rampa de lansare când, la minute înainte de plecarea în spațiu, astronauții sunt extrași în secret din capsula spațială și transportați la o bază militara. Acolo vor fi obligați prin șantaj să participe la o înscenare care durează luni de zile simulând în transmisii direcete televizate zborul spre Marte, coborârea pe suprafață planetei, întoarcerea acasă. Unul dintre operatorii de la centrul de comandă suspectează că datele transmise nu sunt coerente cu presupusele comunicații video și audio. Un ziarist de investigație începe să pună întrebări. Întreg mecanismul guvernamental se pune în mișcare pentru a-i reduce la tăcere prin orice mijloace. Înscenarea, care fusese organizată din teama de a pierde sprijinul opiniei publice și al Senatului, dar mai ales al prestigiului național în condițiile Războiului Rece, se află în pericol, dar la fel sunt în pericol și viețile celor care pun prea multe întrebări și a astronauților înșiși, oameni integri pregătiți pentru fapte și nu pentru mascarade.
Filmul funcționează și face impresie și astăzi, desi nu lipsesc clişee, situații lipsite de credibilitate și dialoguri pompoase. Principala calitate este, cred, scenariul de acțiune scris inteligent, cu ritm adecvat și alternanță intre thriller-ul politic și filmele de acțiune și chiar de supraviețuire. Peter Hyams face cinematografie bună în acest film, cu referințe la maeștri. Filmările sunt spectaculoase, în special scenele din desert și o urmărire aeriană dintre cele mai bune, poate omagiu lui ‘North by Northwest’ al lui Hitchcock, dar cu Telly Savalas la cârma micului avion urmărit de elicoptere ucigașe. Sălile de operații ale NASA pe care le cunoaștem din atâtea alte filme se transformă în cabinete conspirative precum în ‘Dr. Strangelove’ al lui Kubrick. Mai puțin inspirate mi s-au părut interpretările actoricești, care nu au fost ajutate nici de scenariu, cu personaje șablon de filme de acțiune, fară nuanțe sau profunzime. Actorii și-au făcut datoria, dar nu prea aveau cu ce. Printre curiozitățile distribuției aș menționă că în rolurile principale apar fostul soț al Barbarei Streisand – Elliott Gould – și viitorul ei soț – James Brolin. Dar cea mai spectaculoasa apariție în perspectivă istorică este cea a lui O.J. Simpson care încerca să lanseze o cariera de actor și nu știa încă cât de celebru va deveni din cu totul alte motive.
Punând la o parte micile defecte, cred că ‘Capricorn One’ este totuși ceva mai mult decât încă un thriller de acțiune. Nu sunt deloc adeptul teoriilor conspirative, dar în acel moment ele aveau o rezonanță diferită decât astăzi. Era America de după Watergate și de după războiul din Vietnam, în care neîncrederea în guvern era la culme, era pusă sub semnul întrebării până și aselenizarea lui Neil Armstrong și eroii erau ziariștii care dezvăluiau mașinații guvernamentale precum cei din ‘All the President’s Men’ care inspiră și personajul ziaristului din acest film. A face un film în care NASA și politicienii sunt ‘bad guys’ era și o luare de poziție politică. Aici cred că Peter Hyams și echipa sa au reușit. Poate chiar puțin prea bine.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
