Un alt eveniment la care am participat în cadrul Festivalului FILIT a avut loc la Casa FILIT, o întâlnire din seria „Scriitori în Centru”, care i-a avut ca invitați pe Drago Jančar, Cătălin Pavel și Doina Ruști. Discuția a fost moderată de către Bogdan Crețu și s-a axat pe teme precum comunismul, tabuurile din literatură, influența traducerilor, relația scriitor-public. Deși cei trei scriitori aparțin unor domenii și sfere literare diferite, dialogul a fost armonios, observându-se dorința lor de a împărtăși idei, reușite sau eșecuri, tabieturi etc.
Pentru Doina Ruști, comunismul a reprezentat o perioadă tulbure, dominată de oroare și frică. Aceasta ne-a vorbit despre o „atitudine agresivă” pe care nu o putea controla, revolta și spiritul de frondă împotriva acestui sistem abrutizat. Totuși, scriitoarea nu a îndrăznit să scrie, deoarece, când ești o ființă angoasată, captivă în propriile frustrări „se vede tot ceea ce este în interiorul tău”, iar „agresivitatea din ea îi putea ucide ficțiunea”. Există, însă, în romanul „Fantoma din moară”, reminiscențe ale femeii determinate să lupte împotriva oricui și a orice pentru a se apăra, pentru a demonstra că e puternică și sigură pe sine, în ciuda opresiunii.
Discutându-se despre statutul scriitorilor din Europa de Est, Doina Ruști a accentuat importanța traducerilor și procesul acestora, atât inițial, cât și ulterior publicării. Cronicile apărute în diferite țări i-au schimbat perspectiva asupra propriilor cărți, romanul cel mai recent al său, „Homeric” (apărut la Editura Polirom) fiind creat ca rezultat al unei cronici „care i-a băgat gărgăuni în cap”.
„Fantasticul mă încarcă, trebuie să mă odihnesc într-un roman realist.”
Drago Jančar, unul dintre cei mai importanți scriitori sloveni, a fost prezent în cadrul acestei discuții (în limba română fiind tradus romanul „Azi-noapte am văzut-o”), axându-și cuvintele pe literatură și transpunerea sentimentelor, a suferinței și a frustrărilor, pentru a-i conferi autenticitate și stil: „Literatura nu trăiește într-un spațiu gol, ci sub anumite circumstanțe geografice, politice etc. ”
Umorul arheologului (și scriitorului, desigur) Cătălin Pavel nu a putut trece neobservat. În viziunea sa, traducerea „aduce prospețime” și „ia cubulețele dintr-un mozaic și le rearanjează”. Procesul de traducere este unul complex, dificil și riguros, cuvintele deținând „o putere asociativă care e greu de tradus în altă limbă”. Astfel, rolul traducătorului nu este atât de simplu, pentru a „rearanja cubulețele”, ai nevoie de talent, perseverență și dibăcie.
„Când moare un om se pierde o bibliotecă.”
„Scriitori în Centru”
Invitați: Drago Jančar, Cătălin Pavel, Doina Ruști
Moderator: Bogdan Crețu
