Filme-cărți.ro vă prezintă un fragment în avanpremieră din volumul ”Zilele lui MM”, de Sebastian Lăzăroiu, ce va apărea în curând la Editura Polirom, în colecția Ego.Proză. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte:
Jane, soția lui Marlon Mont, un fost corector de scenarii de film, a fost diagnosticată cu Alzheimer la doar 45 de ani. Din acest moment, Marlon renunță la slujbă și se dedică aproape în totalitate îngrijirii ei, neștiind ce imensă provocare îl așteaptă. Primește sprijin financiar de la sora acesteia, Miriam, o femeie bogată și mereu suspicioasă, iar Rachel, asistentă, îl ajută în chestiunile mai delicate, dar și la supravegherea bolnavei. Ca să-și mai răscumpere din păcate (și sînt destule, unele mai grave decît altele), Marlon se deghizează și cerșește (la început o dată, apoi de două ori pe săptămînă), iar banii pe care-i strînge îi trimite unei asociații pentru copii orfani. În același timp, vrînd să-și facă viața un pic mai suportabilă, are și o amantă, o femeie mult mai tînără decît el, căsătorită la rîndul ei, cu care se vede în fiecare miercuri. Urmărind toate fețele vieții protagonistului, Zilele lui MM reprezintă o cronică detaliată a deteriorării lui Jane și a modului în care cei doi soți încearcă să facă față situației, fiecare în felul lui.
Fragment în avanpremieră:
Acum Jane nu mai avea nicio teamă. I se părea că e pe mâini bune, că nu mai trebuie să înfrunte nici vremea de-afară, nici vreo altă eventualitate şi de aceea devenise foarte exuberantă şi sigură pe ea.
— O să v-aştepte acolo domnul Mont. O să vă hotărâţi dacă mergem la Home Inns sau rămâneţi.
— Domnul Mont mă aşteaptă la Home Inns… Dar, ştii ceva, mai bine ne întoarcem. Văd că vrei să mă duci unde pofteşti.
— Bine ar fi să-l sunaţi pe domnul Mont, domniţă. Dânsul mi-a dat toate instrucţiunile.
— „Dânsul“ nu putea să-ţi zică Marriott, pentru că e Home Inns. Iar eu sunt o doamnă.
Rotunji cochetă „o“-ul de la „doamnă“, râse zglobiu şi se gândi – „fie, lasă-l să meargă la Marriott, o să stau nedezlipită aici, pe bancheta din spate… Dacă el crede c-o să cobor singură la hotel…“. Maşina şerpuia lent pe Main, adăstând la luminile roşii, apoi rula iarăşi răbdător în coloana de fierătanii rebegite de urgia sidefie. Cauciucurile scrâşneau uneori, făcând-o pe Jane să zvâcnească. Ea visa nepăsătoare. Ce mult o să-l iubească! Abia aştepta să-l îmbrăţişeze în căldura camerei mari. Şi ce-o să mai râdă pe seama lui – „Marriott, Home Inns… Cred că glumeşti, Richard ! O să facem dragoste fiecare în alt hotel? Ha-ha-ha…“.
Taxiul trase la marginea trotuarului şi Bambad se chinui să distingă silueta lui Marlon prin geamul stropit de zloată.
— Vrei să zici c-am ajuns? se-auzi Jane din spate, dar şoferul o ignoră politicos.
Un bărbat cu pardesiu se întrezări la intrarea hotelului şi Bambad îşi flutură mâna scurt. Acela se îndreptă spre ei cu o umbrelă mare, inscripţionată cu doi „t“ şi încă ceva; căpătată probabil de la recepţie. Era Marlon. Jane îl zări şi-o apucă o bucurie înfrigurată.
— Aici e Home Inns?
— Marriott… răspunse plictisit Bambad.
Marlon deschise întâi portiera din faţă şi-i strecură şoferului încă o bancnotă, apoi portiera din spate, şi-o invită pe Jane sub umbrelă.
— Nu cobor! îi zise ea.
— De ce?
— Pentru că-i Marriott.
— Şi?
— Ai zis Home Inns!
— Păi, Home Inns e…
— Nu mă minţi?
— Coboară şi verifică-mă…
Jane îşi făcu atunci curaj şi se strecură afară sub umbrelă. Marlon o studie din cap până-n picioare şi mustăci. Nici urmă de rochia ei ambiţioasă. Nimic din ce purta nu se potrivea cu nimic. Blugi verzi prespălaţi, rămaşi largi ca nişte saci, o cămaşă cuprinzătoare subţire, din mătase violacee (acum udă toată), şi nimic altceva pe deasupra sau pe dedesubt (un scandal pentru vremea de afară), nişte pantofi cu toc înalt, dar vizibil aleşi din două perechi diferite – una albă şi cealaltă alb-argintie. Chiar şi părul era într-o oarecare dezordine, deşi se puteau distinge unele strădanii de a-l aranja în oglindă. Îşi scoase repede-repede pardesiul şi i-l puse pe umeri.
— De ce te uiţi?
— Arăţi grozav, zise el bucuros, păşind umăr la umăr cu ea spre intrarea în hotel.
— Eu arăt, da… Tu arată-mi unde scrie Home Inns!
— Pantofii tăi diferiţi… Îmi place asta.
— Dreptul mă strângea sau nu ştiu, trebuie că i-am încurcat… Home Inns, Marleen!… Arată-mi!
Intrară în holul mare şi-i întâmpină un zdrăngănit vesel de pian. Pe urmă, recepţia – „Bun venit la Marriott!“. Jane se opri cu mâinile-n şolduri. Câţiva gurăcască îşi suciseră gâturile după ea, amuzaţi.
— Pentru că, vezi tu… Snobii ăştia de la Marriott întotdeauna întorc capul după tine, îi şopti lui Marlon, agăţându-se speriată de braţul lui.
— Noi mergem în cameră, n-avem treabă cu ei.
— Zi-mi că-i Home Inns!
— Nu mai pot să-ţi zic. E Marriott. Exact ca Home Inns.
Urcară în lift şi rămaseră singuri cu ei înşişi în faţa strălucirilor aurii. Luminile picurau alături de muzica bleagă. Jane era strâmbă acolo, Marlon avea capul turtit. Ascensorul suia împotriva timpului şi-a nerăbdării. Nu putea renunţa la cicăleală.
— Dacă ştiam că-i Marriott nici nu veneam…
— Eu aş fi venit şi dacă era un B&B de pe autostradă…
Jane râse răsfăţată. „Cred că abia aşteaptă“, se flată ea.
— Marriott e de cel mai mare prost gust.
— Camera arată bine…
— Of, suntem deja la cinci…
— Şi patul…
Jane zâmbi iar reţinut şi nevăzut. Blugii îi atârnau lălâi pe şolduri şi un colţ de cămaşă flutura rebel pe dinafară. Marlon i-l băgă în pantaloni şi întârzie câteva secunde cu mâna pe abdomenul supt. Ea se înfioră o clipă, dar îşi compuse o încruntătură.
— Mă gâdilezi, Marriott…
— Marlon…
— Mă rog…
Liftul încetini, se opri de tot şi uşile se deschiseră ademenitor spre un hol spaţios prelungit către galerii cu multe camere şi secrete înspăimântătoare. Deschiderea neaşteptată o tulbură pe Jane, un golf spre neştiutele hazarduri ale lumii, o linişte prevestitoare.
Despre autor:
Sebastian Lăzăroiu s-a născut la 20 martie 1970, în Comănești, județul Bacău. Este de profesie sociolog, autor de studii naționale și internaționale de sociologie și antropologie, publicate în reviste și cărți de specialitate. În plus, a scris articole pe teme de analiză politică pentru diverse periodice din România. De același autor, la Editura Polirom au mai apărut romanele Balena Albastră (2017) și Omatidii. Șarada unui hacker (2018).
