Și a fost prima zi FILIT, într-un nou an de poveste al festivalului de la Iași. Anul acesta sunt parcă mai multe evenimente (în jur de 100, spunea Lucian Dan Teodorovici când a prezentat festivalul), mai mulți prieteni, mai multe cunoștințe literare, întâlniri una și una. Iar un blogger care ajunge aici nu poate să le prindă și să le vadă pe toate, iar după experiența din 2014, am ajuns la concluzia că mai mult de 3 evenimente nu pot fi ”duse” și explicate și înțelese pe îndelete. Adăugați la acestea discuțiile din culise, drumul de la un loc la altul, mesele necesare, interviuri, o cafea și un pic de odihnă și veți avea imaginea unei zile destul de obositoare, dar atât de frumoase. În plus, la finalul ei, este necesar să mai și scrii pentru blog.
Dar să trecem la treabă. Într-un program, așa cum spuneam, foarte complex și complicat, am ales, pentru prima mea după-amiază la FILIT 2017 două evenimente complete, unul la Casa FILIT și unul, cel de seară, la Teatrul Național.
”Scriitori în centru” – Simona Antonescu, Florin Chirculescu, Codrin Liviu Cuțitaru. Moderator Bogdan Crețu.
Pe Codrin Liviu Cuțitaru îl mai auzisem, în calitate de moderator, la FILIT-ul din 2014, atunci când l-a avut invitat pe David Lodge, pe Simona Antonescu o citisem, iar despre Florin Chirculescu am auzit numai lucruri faine, mai ales în calitate de autor de SF-uri (publicând sub pseudonimul de Sebastian A. Corn). Așadar, ingrediente bune pentru o discuție de calitate și chiar așa a fost.
S-a discutat despre începuturile lor în lumea literară (Chirculescu a știut că va scrie de pe la 10 ani, în vreme ce Simona Antonescu a debutat târziu, deși în adolescență a dorit să dea la filologie, dar nu înțelegea de ce părinții ei se opun), s-au făcut paralele între literatură și medicină, s-a discutat despre ultimele lor cărți (iar Florin Chirculescu, care a publicat acum o altfel de carte, a mărturisit că nu are nicio teamă de a-și pierde din cititor, pentru că el ”nu negociază cu nimeni”), am aflat ce înseamnă Scriptor (cum și-a intitulat Cuțitaru romanul său) și cum Simona Antonescu își bazează romanele sale pe tabele în excel.
Am reținut și câteva lucruri interesante care merită menționate:
”Te porți foarte urât cu cei din jur atunci când scrii” (Florin Chirculescu)
”Modelul meu de scriitor este un model de povestitor, respectiv bunica mea. Toată copilăria am auzit povești.” (Simona Antonescu)
”Un text, oricât de scurt ar fi, te consumă (Codrin Liviu Cuțitaru)
De asemenea, mi-au plăcut referirile lui Codrin Liviu Cuțitaru din istoria literară mondială, despre discursul la Nobel și alcoolismul lui William Faulkner, dar și despre ascetismul lui Henry James și felul în care a fost cerut în căsătorie de o doamnă frumoasă din aristocrația britanică.
În concluzie, las aici mici impresii cu privire la cei trei scriitori invitați:
- Simona Antonescu mi se pare foarte aplicată și devotată scrierilor ei; mă bucură că va scrie în continuare ficțiune istorică, o alegere foarte inspirată; în plus, pe scenă a părut oarecum emotivă (și chiar așa se simte, cum mi-a mărturisit ulterior);
- Florin Chirculescu este natural, degajat și utilizează cuvintele liber și fără opreliști; se vede că vine, măcar ca job, din afara literaturii, oferind explicații simple și fără cizelarea literatului de meserie;
- Codrin Liviu Cuțitaru mi s-a părut cel mai inspirat, foarte bine pus în vedere, a îndeplinit atât rolul scriitorului, cât și pe cel al criticului literar; mult mai natural și mai aplecat spre public în calitate de invitat decât în cea de moderator.
”Serile FILIT”. Întâlnire cu Jonathan Coe. Gazda serii: Marius Chivu
După un discurs de mulțumiri al lui Lucian Dan Teodorovici, directorul Festivalului, adresate tuturor celor care merită (mă alătur și eu cu mulțumiri organizatorilor și volutarilor), un discurs găunos, de lemn, fără entuziasm și rezonanță al președintelui Consiliului Județean Iași și un discurs simpatic și liber al Primarului Orașului Iași, Serile FILIT au început cu scriitorul englez Jonathan Coe. Inutil să-l prezint, a publicat 11 romane, are succes, este tradus în română la Polirom, iar cea mai recentă carte care îi aparține, Expo ’58, este savuroasă, am citit-o de curând.
Trecând peste aparenta lipsă de combativitate a lui Marius Chivu, determinată poate de existența traducerii alternative, ceea ce duce la pierderea de cursivitate și poate de reacții din public (da, așa este, a existat o diferență de atmosferă față de Arriaga de acum trei ani, dar asta ține, poate, și de scriitorul de pe scenă), am descoperit un Jonathan Coe hâtru, mereu la subiect și atent, o apariție care ilustrează perfect umorul tipic britanic: când a fost întrebat dacă este la fel de amuzant precum în cărțile sale, a răspuns ”Hilarious”; când a fost întrebat de carieră, a răspuns că săptămâna viitoare va primi în Italia un premiu pentru întreaga carieră, ceea ce înseamnă un fel de ”kiss by death” etc.
Dincolo de umor, am aflat lucruri care rezonează cu activitatea sa literară: în primii 10-15 ani de scris, totul era o imitație a ceea ce citea și vedea (romane cu James Bond și comedii la TV); este atras de arhitectura publică semnificativă (Tour Eiffel sau Atonium, despre care a scris Expo ’58); cea mai importantă carte pentru el a fost și este Tom Jones, de Henry Fielding; nu se poate scrie o carte despre Brexit, ci doar în care Brexitul să influențeze relațiile, oamenii, destinele; premiile mari se dau doar romanelor serioase pentru că atunci când juriile le acordă, membrii lor își pun hainele de gală, costumul și pălăria, așa că sunt foarte serioși și se comportă în consecință.
”Romanele mele discută despre politică și o fac cu umor, dar puține dintre ele sunt cu adevărat satirice.”
”Nu o să mă apuc să scriu un roman despre Donald Trump, pentru că la un personaj așa de grotesc ce-aș mai putea adăuga?”
”De când am copii, cărțile mele sunt mai emoționale, mai pline de tandrețe.”
Azi, în program alte minunății, precum conferința de presă Gao Xingjian, dar și Serile FILIT-întâlnire cu Mircea Cărtărescu și Olga Tokarczuk.
