În același cadru intim cu care ne-a obișnuit deja Librăria Humanitas de la Cișmigiu, Marți, 28 Aprilie, a avut loc lansarea romanului Foamea de Knut Hamsun, o capodoperă a literaturii universale şi unul dintre cele mai importante romane moderniste.
La eveniment au participat scriitorii Simona Sora, Andreea Răsuceanu şi Angelo Mitchievici. Întâlnirea a fost moderată de Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction și sensibilizată de către actorul Andrei Runcanu prin lectura unor fragmente din roman, realizând o incursiune în mintea tânărului scriitor protagonist. Trăind de pe o zi pe alta, din scrierea unor articole de ziar, personajul cărții experimentează umilinţa în toate gradele sale, fiind mereu la un pas de nebunie şi de colapsul final. Diferitele întâmplări traumatizante prin care trece şi ostilitatea mediilor sociale pe care le traversează, strania poveste de dragoste care îi aprinde flacăra speranţei aruncându-l apoi în neagra disperare sunt încercări spirituale din care personajul va ieşi biruitor.
Romancier, dramaturg, poet, opera scriitorului norvegian Knut Hamsun cuprinde peste 20 de romane, un volum de poezie, mai multe piese de teatru şi eseuri, un jurnal de călătorie. În 1890 publică Foamea (Sult), cartea care îi aduce succesul mult aşteptat. Considerat primul roman modern din literatura norvegiană este urmat, în 1894, de Pan, iar în 1898 de Victoria (publicate de Humanitas Fiction în 2014). Din 1911 părăseşte cercurile literare şi viaţa urbană şi se mută în Nordland, pentru ca ulterior să cumpere o fermă în sudul Norvegiei, unde va locui până la moartea sa, pe 19 februarie 1952. Primeşte Premiul Nobel pentru literatură în 1920, pentru romanul Rodul pământului (Markens Grøde). Prin tematică şi prin promovarea noilor tehnici ale fluxului conştiinţei şi a monologului interior, anticipând şi influenţând operele unor mari scriitori, de la Joyce şi Kafka la Camus, Knut Hamsun este considerat părintele modernismului literar.
Dacă de cele mai multe ori scriitorul norvegian a creat dispute în cadrul evenimentelor culturale, de data aceasta cred că invitații s-au axat pe valoarea operei sale, făcându-se oarecum abstracție de alegerile și viziunea omului Hamsun. Totuși, Simona Sora este cea care punctează câteva aspecte din viața lui Knut Hamsun, explicând de ce opera acestui scriitor a fost dată tăcerii pentru o perioadă îndelungată de timp. Vizunea lui politică, apropiată de cea a lui Hitler, este cea care i-a adus ostracizarea, Norvegia recunoscându-i talentul și opera recent, la 150 de ani de la naștere. Așadar, vorbim despre un omagiu adus operei, iar omul este pus între paranteze, așa cum afirmă Simona Sora.
Partea frumoasă a evenimentului a fost dată de perspectiva diferită din care fiecare invitat a analizat romanul, recunoscându-i-se în acest fel adevărata-i valoare. Dacă Angelo Mitchievici, conferențiar universitar și scriitor, a punctat caraghioslâcul personajului, asemănându-l lui Charlie Chaplin, Andreea Răsuceanu vorbește despre umilința soră cu credința, pentru ca Simona Sora să considere că Foamea e o poveste despre felul în care putem scăpa de umilire și manipulare, o istorie scrisă înainte de toate fluxurile conștiinței, înainte de fenomenologie, înainte de marile războaie care ne-au segmentat percepția.
Și pentru că-mi place filmul, e absolut normal să mă fi lăsat încântată de perspectiva lui Angelo Mitchievici, care a folosit de mai multe ori filmul pentru a explica personajul din Foamea, un Charlie Chaplin al literaturii, un individ creat cu 35 de ani mai devreme decât personajul lui Chaplin din The Gold Rush – Goana dupa aur, 1925. Mitchievici realizează o corelație între comportamentul personajului din Foamea cu un Chaplin înfometat din scena în care extrem de meticulos își pregătește masa din talpa pantofului, denotând pedanterie și patetism. Și dacă tot vorbim de filme, trebuie menționat că ecranizarea cărții a fost realizată o dată în 1966 de către Henning Carlsen și în 2001 de către Marie Giese.
Foamea rămâne mediul prielnic artistului, însă de data aceasta ea nu este folosită cu intenția de a aduce o critică societății așa cum se întâmplă la Balzac sau la Zola, ci mai degrabă pentru a realiza o analiză a psihicului. Denisa Comănescu este de părere că Hamsun este un scriitor al scepticismului, interesat și intrigat de tenebrele minții omenești și mai puțin de societate sau chiar de marxism. Opera lui este dedicată comicului involuntar al personajului tragic. Și pentru a face o bună corelație intre comic și tragic, un fragment citit de către actorul Andrei Runcanu cred că este binevenit:
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=bYYijaFAaMM’]
Andreea Răsuceanu este de părere că eroul lui Hamsun e de fapt fiecare dintre noi, în luptă cu neputinţa, cu umilinţele de toate felurile şi indiferenţa societăţii, dar mai ales cu propria limită. Cine are curajul să coboare împreună cu Hamsun în subteranele propriei fiinţe nu se va întoarce de-acolo acelaşi om. Prin urmare am hotărât să urmez și eu aceeași cale cu Hamsun. Când mă voi întoarce vă voi spune dacă a avut loc vreo schimbare. Călătorie plăcută!
2 comments
Nu prea sunt familiarizată cu literatura norvegiană, dar dacă scrierile sale se aseamănă cu cele ale lui Dostoievski o să îi rezerv un loc în lista mea de citit.
Eu ți-l recomand, scrie magnific.