Editura Corint a invitat publicul la lansarea volumului „Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar”, de Doina Jela, joi, 6 februarie, ora 18:30, la librăria Cărturești Carusel, după ce în decembrie 2019 a mai avut o lansare în cadrul penitenciarului de la Jilava. La eveniment au participat autoarea Doina Jela, jurnalista Nicoleta Savin și Alin Mureșan, cercetător IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc).
„Un unicat în memoria postcomunistă. Rareori o astfel de indicație – de gen mai curând publicitar – a sunat mai just. […] Cu acest Drum al Damascului Doina Jela ne oferă o triplă surpriză: torționarul Securității, Franț Țandără, descrie torturile în care se specializase, ia asupra-și partea lui de vină, implică sistemul comunist comanditar al ororii și mai ales (aici unicatul este incontestabil) cere să fie judecat într-o țară care, de-a lungul a zece ani de tranziție, nu și-a găsit încă judecători și tribunal.” Virgil Ierunca, România literară, nr. 7, 1999
Nicoleta Savin și-a început discursul cu o serie de mențiuni legate de influențare, depersonalizare, tineri și căderea în uitare a unor momente cheie din istorie. A amintit de structurile comuniste, a spus ca i-a cunoscut, ca jurnalist, întâi pe torționari și apoi pe victime. Legat de cărțile despre spațiul concentrațional, a spus că pe primul loc se situează fără doar și poate Drumul Damascului, mai ales datorită spovedaniei la propriu a lui Franț Țandără. Nici în alte state nu există astfel de mărturii și nu i-a urmat nimeni exemplul, din păcate, iar gazetarii nu au insistat pentru a face lumină și a populariza povestea. El deconspiră un sistem și ca atare era considerat periculos și indezirabil, mulți au preferat să îl ignore, iar azi au imperii financiare.
Sunt nume care au rămas necunoscute, de fapt fostele rotițe ale sistemului. Pe atunci media era inexistentă, oamenii aveau mai multe identități, iar Nicoleta Savin are temerea că astfel de ”Țandără” există cu siguranță mai mulți și starea de azi se datorează în mare parte lucrurilor care s-au întâmplat în perioada respectivă. Cât a costat visul de mărire al unora din țara noastră? Pot dormi liniștiți atunci când știu că nu s-a făcut dreptate? Totul a devenit politizat, taberele se rotesc și ne aflăm într-o capcană de șoareci din care nu avem cum să ieșim, suntem într-un sistem în care nu am făcut ordine. Cartea aceasta trebuie împrăștiată ca un manifest. Mesajul ei trebuie să ajungă peste tot și trebuie să ne facem auziți și să nu acceptăm să mai fim călcați în picioare. Țandără a fost o conștiință martor, a coborât în iad și a avut puterea să se ridice.
Alin Mureșan: ”O invidiez pe Doinea Jela pentru că a avut posibilitatea de a-l întâlni pe Franț Țandără la maturitate”, când putea filtra altfel informația.
Cartea a generat destule discuții de-a lungul timpului, din mai multe motive. Aveam de-a face realmente cu o spovedanie și cu un torționar veritabil. La recitirea cărții, Alin a spus că a descoperit o lectură tulburătoare. Fanatismul, lipsa de repere care duce la manipulare rapidă, dar și disprețul pentru ceilalți sunt elemente cheie ale reușitei sistemului represiv comunist. Țandără a substituit partidul familiei pe care nu o avea, iar acesta a devenit pentru el centrul existenței.
A adus aminte de Raul Volcinschi, un fost torționar, care spunea că toți cei de care partidul se folosea erau oameni fără școală, proveniți din familii dezorganizate, cărora li se oferea un loc în sistem, iar acesta devenea alfa și omega pentru ei. Cu timpul, a observat că lucrurile nu stăteau tocmai astfel, ci că sistemul elimina toți oamenii buni. Disprețul pentru ceea ce este diferit se manifestă și azi, cei mai mulți dintre noi alegând să ne îndepărtăm de ce nu înțelegem, nu reușim să găsim puncte comune și să fim constructivi.
Unul dintre textele lui Soljenițîn se referă la mentalitatea banditului, incapabil să fie atent la ceilalți sau să le observe punctul de vedere. Aproape toți spuneau că nu știau pe cine torturează, o făceau pe baza unor indicații legate de lipsa de adeziune la sistem. Celălalt nu exista, devenea om doar prin deducție. Din păcate, această idee este răspândită și în alte medii și se menține și azi, spune Doina Jela în volum, iar Alin îi dă dreptate.
După ce se scutură de tot răul, Țandără încearcă să treacă de partea cealaltă a baricadei și să condamne comunismul. Atitudinea de iertare a profesorului Fronea Bădulescu, care nu confundă iertarea cu uitarea și nici tăcerea cu mila, este exemplară în volum. Iertarea este benefică, dar trebuie să știm ce iertăm și înainte trebuie să mărturisim.
Alt element pe care Alin Mureșan a ținut să îl precizeze este legat de faptul că nu știm să apreciem curajul: Țandără e aproape disperat că nu își poate ispăși pedeapsa pe pâmânt, considerând în final indiferența oamenilor ca o formă de pedeapsă, o profunzime la care nu ne-am aștepta din partea lui. Dreptatea și curajul mărturisirii ne însingurează foarte mult, iar Țandără nu devine nebun, cum credea la la un moment dat, ci este doar singur.
Doina Jela:
Mulțumind tuturor pentru prezență, menționează că, deși Franț Țandără a murit în 2004, ea simte că vorbește pentru amândoi. Nu îl apără pe fostul torționar, dar după transcriere a trecut și ea prin momente dificile, discuția cu Țandără era tulburătoare și deseori îi spunea, pentru încurajare, că a fost doar o unealtă, însă el obiecta tot timpul: ce ar fi fost partidul fără unealtă?
Despre Franț, cel pe care l-a intervievat, spune că era un om de înaltă moralitate, iar întâlnirea a fost una dintre cele mai importante din viață. Valoarea unui om se măsoară de la cât de jos a plecat și unde a ajuns.
Nu se știe de ce este așa România de azi , dar cunoașterea trecutului lămurește. Cartea trebuie citită tocmai din această perspectivă, pentru că mulți nu știu pe care covor de oseminte călcăm. Doina Jela a încheiat citând tot un text al lui Soljenițîn și adăugând că avem aici o carte revelatoare pentru situația României de azi, pentru că mulți nu cunosc și nu pot explica de ce suntem aici.
”Frica animalică de a suferi este mai puternică decât orice înclinație spre dreptate.” (Aleksandr Soljenițîn)
Franț Țandără a fost blamat pentru că a dorit să mărturisească, iar noi trăim cu impresia că răul nu este pedepsit, însă aici trebuie să ne implicăm, să cerem și să dorim pedepsirea. E necesar să vedem ce a fost comunismul, care puțin probabil să revină, dar trebuie să fim atenți la lumea indiferentă care ar putea fi mai monstruoasă decât a fost el. Indiferența este mai rea decât violența pe care s-a bazat comunismul.
„Doina Jela a avut curajul să transcrie și scrie această carte având la temelie cruzimea în stare pură, dar tânjind după dreptate. S-ar cere citită de toată lumea pentru a înlocui sala de tribunal fără de care societatea rămâne bolnavă.“ (Virgil Ierunca)
