Știrile săptămânii: Vrei să te implici în organizarea BIEFF 2018? Am deschis call-ul pentru voluntari; Lemonade, debutul în lungmetraj al Ioanei Uricaru, a avut premiera mondială pe 19 februarie, la Berlinale 2018; Tribuna Cineaștilor Europeni – Berlinală – Manifest împotriva piratajului şi apărarea drepturilor de autor; Agerpres a lansat documentarul video Marea Unire – România, la 100 de ani; Cel mai recent film cu Joaquin Phoenix ajunge pe ecranele din România înainte de a fi lansat în S.U.A. și Marea Britanie; Proiecții de filme documentare pentru elevi și profesori, la One World Romania; Educaţie prin distracţie, la cinema – Documentare inedite pentru copii, disponibile în format IMAX; Umanitatea contemporană, ancorată între lumea digitală și mediul înconjurător, se lasă explorată în competiția BIEFF 2018; Kazuo Hara și Sachiko Kobayashi, invitații speciali ai One World Romania 2018.
Vrei să te implici în organizarea BIEFF 2018? Am deschis call-ul pentru voluntari
Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF este în căutare de voluntari dedicați și entuziaști, pasionați de experimente cinematografice! Vrem să facem echipă bună alături de voi pentru încă o ediție memorabilă.
Vrei să te implici în organizarea festivalului, să descoperi din interior ce înseamnă managementul unui eveniment și să cunoști artiști din toată lumea? Completează formularul până duminică, 4 martie, iar dacă ai întrebări, scrie-ne pe adresa voluntariat@bieff.ro.
În plus, toți voluntarii primesc diplome și surprize promoționale. De-abia așteptăm să vă cunoaștem! Nu uitați: festivalul are loc între 26 martie și 1 aprilie.
Lemonade, debutul în lungmetraj al Ioanei Uricaru, a avut premiera mondială pe 19 februarie, la Berlinale 2018
Lungmetrajul „Lemonade”, produs de Cristian Mungiu, a fost prezentat pe 19 februarie, de la ora 22:30, în cadrul secțiunii Panorama a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Filmul, care are la bază întâmplări reale, prezintă contrastul dintre două feluri diferite de a vedea lumea și imposibilitatea de a le reconcilia.
America descrisă în film nu este deloc cea la care visează imigranții înainte să plece din țara natală. Nu e o lume modernă, avansată tehnologic, plină de posibilități, ci mai degrabă o lume provincială, locuită de oameni cu mentalități înguste și prejudecăți. Sentimentul de a fi prins între două lumi, dureros de familiar oricărui imigrant, se rezumă la o singură întrebare: merită?
„Lemonade este un film care aparține atât cinematografiei românești cât și celei americane, așa cum mă văd și pe mine ca aparținând celor două culturi. Văd Lemonade ca pe un film poziționat între cinematografia europeană de autor și unele filme independente americane mai curajoase. Reușește asta prin natura temei propuse, a producției (care s-a desfășurat pe doupă continente) și a esteticii”, spune Ioana Uricaru.
Rolul Marei, protagonista din film, este jucat de Mălina Manovici („Bacalaureat”, regizor Cristian Mungiu). Distribuția este completată de actorii canadieni și români Steve Bacic („The 6th Day”, „X-Men 2”, „Andromeda”), Dylan Scott Smith („The Mummy”, „Star Wars: Battlefront II”, „300”), Milan Hurduc și Ruxandra Maniu – câștigătoarea Marelui Premiu al Galei Tânărului Actor HOP „Ștefan Iordache”.
Ioana Uricaru a coregizat lungmetrajul colectiv „Amintiri din Epoca de Aur” (produs de Mobra Films, 2009) și scurtmetrajul „Stopover” (produs de Mobra Films în 2010). A mai regizat „National Treasure” (documentar, 2007, coregizor Wang Ying), „The Sun and The Moon” (scurtmetraj, 2007) şi „The Witness” (scurtmetraj, 2012).
Filmul Lemonade este o coproducție internațională România (Mobra Films) – Canada (Peripheria) – Germania (42film) – Suedia (Filmgate Films, Film i Väst).
La actuala ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, Voodoo Films este prezentă cu două filme: „Lemonade”, de Ioana Uricaru, care va avea premiera, astăzi, în cadrul secțiunii Panorama și „Fotbal Infinit”, de Corneliu Porumboiu, care a avut premiera mondială vineri, 16 februarie, în cadrul secțiunii Forum.
SINOPSIS: „Lemonade” spune povestea Marei, în vârstă de 30 de ani, care se stabilește în Statele Unite împreună cu Dragoș, fiul ei de nouă ani, după ce s-a căsătorit cu americanul Daniel. Filmul narează mai multe întâlniri pe care eroina le are pe parcursul a citeva zile și în urma cărora descoperă că „visul american” rămâne un ideal greu de atins pentru cei care nu-și permit să plătească prețul.
Filmul „Lemonade” este distribuit de Voodoo Films.
Tribuna Cineaștilor Europeni – Berlinală – Manifest împotriva piratajului şi apărarea drepturilor de autor
Cultura europeană reprezintă alăturarea tuturor particularităţilor, a felurilor de a fi şi de a vedea, a tradiţiilor, limbilor şi istoriilor proprii fiecărei ţări. În perioada Brexitului şi a naţionalismului în creştere, Europa trebuie să înţeleagă că forţa sa constă în capacitatea de a dialoga între uniune şi identităţi specifice. Reprezintă forţa noastră şi nu slăbiciunea: a nu înţelege această dualitate ne va conduce către un eşec.
Cineaşti, ducem proiectul unei autentice Europe a creaţiei, ghidată de Excepţia culturală. Suntem convinşi că epoca digitală este o şansă imensă pentru creaţia şi circulaţia operelor: diversitatea poate fi astfel expusă în fiecare stat membru, în rândul tuturor spectatorilor. Nu există stat european al creaţiei mic sau mare; există o formidabilă bogăţie de priviri.
Perioada digitală, a noilor tehnologii şi a noilor utilizări trebuie să fie ocazia de a propune o viziune şi o ambiţie politică puternice! În vreme ce arbitraje politice cu consecinţe importante vor avea loc anul acesta, noi, cineaştii europeni, solicităm:
LUPTA ÎMPOTRIVA PIRATAJULUI ŞI DREPTUL DE AUTOR: SĂ FACEM DIN EUROPA PRIMUL APĂRĂTOR AL CREAŢIEI!
Lupta împotriva piratajului este o prioritate absolută, comună instituţiilor europene şi statelor membre. Fiecare, operă, şi fiecare muncă acceptată pentru realizarea acestei opere, au o valoare! O mare Europă a Creaţiei este posibilă dacă impunem, în inima economiei digitale, apărarea drepturilor fundamentale şi o împărţire echitabilă între toţi actorii lanţului.
În plus, proiectul de directivă asupra dreptului de autor pe piaţa unică digitală este o ocazie singulară de a asigura autorilor o remunerație corectă, proporţională şi inalienabilă în timp ce filmele şi operele lor audiovizuale sunt urmărite pe platforme digitale. Este timpul să aplicăm un mecanism european care garantează autorilor o remuneraţie corectă pentru exploatarea la cerere a operelor acestora în toată Europa.
APLICAREA PRINCIPIILOR ȚĂRILOR DE DESTINAȚIE ȘI DE TERITORIALITATE PENTRU CA ECOSTISTEMUL NOSTRU SĂ RĂMÂNĂ CINSTIT
O platformă sau un difuzor care atrage profit de pe urma difuzării unei opere nu poate în nici un caz să fie scutită de plata taxelor pentru creație. În cadrul directivei Serviciilor de Media Audiovizuale (SMS), să ne asigurăm că fiecare actor care difuzează opere pentru spectatorii dintr-un stat membru, prin orice modalite (platformă, televiziune cu plată sau cu acces liber, herțiană sau digitală,etc.), se supune regulelor acelei țări.
Principiul țării de destinație va permite fiecărui stat membru de a stabili în mod liber investiția tuturor actorilor (inclusiv a platformelor) în producția operelor naționale, și va va conduce astfel politica sa culturală în slujba diversității creațiilor. În plus, cota de 30 % a operelor europene în cataloagele platformelor digitale – înscrisă în această revizuire a directivei, rămâne un punct de plecare, lăsând Statelor Membre toată flexibilitatea pentru a fixa un prag mai ridicat.
În cadrul acestei directive SMA, să ne asigurăm că controlul respectării acestor obligații de expunere și de contribuție , precum și sancțiunile la care vor fi supuși toți actorii ce nu le vor îndeplini, să fie reale și eficiente. Să fie asigurate de un organ european independent și suficient de puternic pentru a-și impune deciziile, sau de către instituții de reglementare din fiecare țară.
Apărăm de asemenea ideea unei Europe care respectă principiul teritorialității, care refuză ca o operă să fie difuzată în teritorii pentru care drepturile de autor nu au fost încă stabilite.
În cadrul reglementării Cablu-Satelit, să garantăm creatorilor și cinematografiilor cele mai fragile, mijloacele necesare de finanțare a creațiilor acestora și să combatem orice strategie de eludare.
UN PROGRAM MEDIA PERPETUU PENTRU GARANTAREA DUBLEI AMBIȚII CULTURALE ȘI ECONOMICE
De mai bine de 25 de ani, Programul MEDIA al Comisiei europene joacă un rol determinant în vitalitatea și diversitatea culturală. O treime din filmele produse în Europa au beneficiat de exemplu de susținere financiară pentru distribuție și difuzare în toată Europa și, din 2001, MEDIA a cofinanțat 14 viitoare filme premiate cu Palme D ΄Or.
Deși este unul din cele mai mici programe finanțate de Comisia europeană și unicul consacrat sectorului nostru, creditele acordate Programului MEDIA, aflate în acest moment în inima dezbaterilor bugetare europene, ar putea fi reduse și mai mult. Fiind conștienți de susținerea importantă, atât pentru filme, cât și pentru publicul care le descoperă, să consolidăm și să perpetuăm acest program emblematic pentru atașamentul european față de cinema. Provocările sunt numeroase: să acordăm mijloace proprii obiectivelor comune, să imaginăm noi căi de cooperare pentru o mai bună producție, promovare și circulație a operelor.
O FISCALITATE EUROPEANĂ (ȘI MONDIALĂ) ECHITABILĂ
În vreme ce cetățenii și întreprinzătorii mici și mijlocii participă la efortul colectiv, plătind impozite pe teritoriul unde sunt remunerați, rețelele sociale (Google, Amazon, Facebeook, Apple, Netflix) și alți actori globali se exonerează ”în mod legal” sau nu contribuie decât prin mijloace financiare derizorii. Această nedreptate hrănește furia oamenilor și accentuează o concurență neloială între actorii cinstiți și cei necinstiți. Rețelele sociale sunt societăți americane susținute politic de țările de care aparțin. Europa, dacă vrea să păstreze un loc important în viitor, trebuie să inventeze legi potrivite lumii digitale de astăzi, pentru a impune reguli echitabile: în caz contrar, se va ajunge să se creeze, chiar în sânul Uniunii, ”paradisuri anti-culturale”, cai troieni ai unei culturi dominante.
ÎN SFÂRȘIT, SĂ NE APROPIEM ȘI MAI MULT DE EUROPA ȘI DE CINEMA
Soluții inovatoare sunt, de asemenea, necesare. Să profităm de digital pentru a nu mai exista zone în care operele sunt indisponibile. Cinematograful, în toată diversitatea sa, trebuie să alimenteze ansamblul teritoriilor: un instrument european de încadrare a operelor ar încuraja circulația filmelor în Statele Membre unde sunt încă disponibile mai mulți ani după ieșirea acestora pe piață.
Să lucrăm cu platformele. Să le încurajăm să se apropie de cinematograful european și să-l valorifice în rândul milioanelor de spectatori ai Statelor Membre. Prin aceste servicii, odată cu tranpunerea în legi naționale, să fim ambițioși și să depășim, în fiecare țară, pragul de 30% al operelor europene impus de curând de reglementările europene.
În sfârșit, printr-un ”Festival al cineaștilor europeni” care va prezenta operele premiate ale fiecărei țări și va călători de la o capitală europeană la alta, să promovăm cele mai frumoase creații. Să invităm publicul să voteze diversitatea europeană.
Creatori, cetățeni sau actori politici, să ne mobilizăm împreună în jurul culturii și valorilor care ne unesc. Cineaștii și cetățenii sunt atenți la schimburile care se petrec în acest moment între Comisie, Consiliu și Parlamentul European. În cadrul acestor schimburi, să fim mândri să apărăm un cinema european viu, urmărit de o număr mare de persoane, expus prin toate formele de difuzare, în interiorul și în exteriorul continentului nostru. Să fim la înălțimea acestei provocări.
PRIMELE SEMNĂTURI
AUSTRIA: Barbara Albert |BELGIA: Lucas Belvaux, Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne, Frédéric Sojchner, Felix Van Goeningen |BULGARIA: Vera Chandelle, Kristina Grozeva, Tonislav Hristov, Kamen Kalev, Stefan Komandarev, Tsvetodar Markov, Ilian Metev, Ralitsa Petrova, Vania Rainova, Petar Valchanov, Pavel Vesnakov, Maya Vitkova-Kosev, Rositsa Vulkanova, Elitsa Petkova, Mina Mileva, Vesela Kasarova |CROAȚIA: Hrvoje Hribar, Danilo Šerbedžija |CIPRU Tonia Mishiali |DANEMARCA: Ole Christian Madsen, Annette K. Olsesen, Christina Rosendahl, Brigitte Stærmose |FINLANDA: Saara Saarela |FRANȚA: Jean Achache, Patricia Bardon, Luyc Béraud, Julie Bertuccelli, Sophie Blondy, Patrick Bradoudé, Catherine Breillat, Dominique Cabrera, Christian Carion, Jean-Michel Carré, Oliver Casas, Elie Chouraqui, Etienne Comar, Audrey Dana, Dante Desarthe, Jérôme Diamant-Berger, Evelyne Dress, Jacques Fansten, Joël Farges, Frédéric Fonteyne, Costa Gavras, Robert Guédiguian, Lou Jeunet, Pierre Jolivet, Cédric Klapisch, Jeanne Labrune, Eric Lartigau, Michel Leclerc, Philippe Le Guay, Claude Lelouch, Jean Marboeuf, Nathalie Marchak, Radu Mihăileanu, Steve Moreau, Olivier Nakache, Michel Ocelot, Euzhan Palcy, Raphaël Rebibo, Jean-Paul Sauné, Aunaud Sélignac, Joël Séria, Charlotte Silvera, Abderrahmane Sissako, Bertrand Tavernier, Cécile Telerman, Daniѐle Thompson, Eric Tolénado, Arnaud Viard | GERMANIA: Fatih Akin, Emily Atef, Peter Carpentier, Nicole Gerhard, Jochen Greve, Hans-Christian Schmid, Tobias Siebert |GRECIA: Elina Psykou | UNGARIA: Bela Tarr | ISLANDA: Benedikt Erlingsson, Fridrik Thor Fridriksson |ITALIA: Giovani Amelio, Francesca Archibugi, Marco Bellocchio, Cristina Comencini, Matteo Garrone, Fabio Grassadonia, Luca Guadagnino, Daniele Luchetti, Francesca Marciano, Mario Martone, Ivano de Matteo, Sandro Petraglia, Antonio Piazza, Giuseppe Piccioni, Marco Risi, Valia Santella, Stefano Sardo, Alberto Simone, Massimo Spano, Marco Tullio Giordana, Carlo Verdone, Daniele Vicari, Silvio Soldini | LETONIA: Leva Romanova |LITUANIA: Arunas Matelis |OLANDA: Martijn Winkler | NORVEGIA: Sverre Pedersen, Joachim Trier |POLONIA: Karolina Bielawska, Jacek Bromski, Agnieszka Holland |ROMÂNIA: Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu |SLOVENIA: Klemen Dvornik |SPANIA: Juan Antonio Bayona, Pablo Berger, Isabel Coixet, José-Luis Cuerda, José-Luis Garcia Sanchez, Manuel Gutierrez Aragon, Javier Rebollo, Emilio Ruiz Barrachina, Gabriele Salvatores, David Trueba, FernadoTrueba, Felipe Vega |SUEDIA: Elisabet Gustafsson, Chrustina Olofson |ELVEȚIA: Ursula Meier |ANGLIA: John Boorman, Dan Clifton, Ken Loach, Rebecca O Brien, Sir Alan Parker, Susanna White.
Agerpres a lansat documentarul video Marea Unire – România, la 100 de ani
Agenția Națională de Presă AGERPRES a lansat, joi, 22 februarie 2018, documentarul video „Marea Unire – România, la 100 de ani”, special conceput pentru sărbătorirea Centenarului.
La evenimentul desfășurat la CinemaPRO au fost prezenți Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, Alteța Sa Regală Principesa Maria, membri ai Corpului Diplomatic, parteneri ai agenției, presa centrală, dar și protagoniști ai documentarului.
Documentarul „Marea Unire – România, la 100 de ani” este o invitaţie la o călătorie emoţionantă şi captivantă, trăită şi nu doar povestită de oameni pentru care România înseamnă şi o colecţie de momente istorice importante în naşterea acestui stat. Practic, AGERPRES a mers pe urmele celor care au înfăptuit Unirea: în Basarabia, Bucovina de Nord şi Transilvania, iar urmaşii celor care au pus umărul la reîntregirea ţării deschid culisele celui mai important moment istoric. Prin vocea celor care povestesc, descoperim că suntem o naţiune fără graniţe. România, la 100 de ani aduce cu sine o istorie care continuă să se scrie.
Evenimentul a fost deschis de Alexandru Giboi, directorul general al AGERPRES, și a fost moderat de Andrei Giurgia, manager al proiectului Centenarul Filmului Românesc, partener al Agenției Naționale de Presă.
„Ce facem în seara asta din punctul meu de vedere nu este doar nou, este un moment memorabil. Suntem la începutul anului 2018, anul Centenarului, şi AGERPRES marchează acest moment printr-un film-eveniment, un film care defineşte o perioadă, un film care ajută publicul să înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat acum o sută de ani şi nu doar acum o sută de ani. […] La AGERPRES e vorba de evoluţie. E un cuvânt care pe mine aproape că mă obsedează, îl repet şi nu doar că îl vorbesc, încerc să îl şi implementez în tot ceea ce am făcut în ultimii ani”, a spus directorul general al AGERPRES.
La finalul proiecției a avut loc o sesiune de Q&A cu protagoniștii documentarului, dar și cu realizatorii acestuia, care au filmat pe teritoriul României, dar şi în Bucovina de Nord şi în Basarabia. Documentarul „Marea Unire – România, la 100 de ani” este realizat de Mihuţ Năstăsache, Marilena Stănescu şi Sergiu Olteanu. Imaginea este semnată de Alfred Schupler, Sergiu Olteanu şi Andrei Cârlan. Reporteri au fost Marilena Stănescu, Mihuţ Năstăsache şi Camelia Moise. Grafica, sunetul şi montajul sunt semnate de Andrei Cârlan, asistent tehnic fiind Alexandru Vintilescu.
Protagoniștii au vorbit, cu mare emoție, despre ceea ce îi leagă de ţara noastră şi despre faptul că, indiferent de contextul istoric și de momentele dificile, ei s-au simţit şi se vor simţi mereu români.
„Am zis să fie un proiect care să redea înainte de orice ceea ce înseamnă să fii om. Pentru că indiferent de context, indiferent de momentele prin care treci în viață, indiferent de ceea ce ai în jurul tău, este foarte important, ca atunci când tragi linie, să știi că ești om”, a explicat Marilena Stănescu.
Mai mult, în cadrul evenimentului a fost prezentată și expoziția de fotografie, numită România: Evoluție, imaginile expuse făcând parte din arhiva AGERPRES, dar și din cea a Associated Press. Expoziția cuprinde și cele mai bune fotografii realizate de către fotoreporterii AGERPRES. Totodată, a fost prezentat și albumul România: Evoluție, Ediție specială pentru Centenarul Marii Uniri, care conține 100 de fotografii din România, grupate în trei capitole: Arhivă, Revoluție, Evoluție.
Pe parcursul anului 2018, AGERPRES va organiza mai multe evenimente, în România și în străinătate, dedicate Centenarului Marii Uniri.
Cel mai recent film cu Joaquin Phoenix ajunge pe ecranele din România înainte de a fi lansat în S.U.A. și Marea Britanie
Cel mai nou film al actorului american Joaquin Phoenix, „You Were Never Really Here” („N-ai fost niciodată aici”) va avea premiera în cinematografele din România pe 2 martie, înainte de lansările din SUA (6 aprilie) sau Marea Britanie (9 martie). Încadrat la categoria de rating IM-18 (interzis minorilor), lungmetrajul regizat de Lynne Ramsay, a fost ovaționat la Festivalul de la Cannes, în 2017, fiind aplaudat în picioare, neîntrerupt, timp de șapte minute.
Filmul a fost comparat de The Times cu „Taxi Driver” al lui Martin Scorsese („This is the Taxi Driver for a new century”).
„O bijuterie atât pentru fanii filmului de acțiune cât și pentru cinefilii arty. Suntem cu toții norocoși că este este aici”, scrie despre film Evan Saathoff (Birth.Movies.Death.), în timp ce The Independent spune că „cei care au văzut We Need to Talk About Kevin știu deja că Lynne Ramsay este o maestră a tensiunii”. La Cannes, filmul a fost prezentat în Competiția oficială și a obținut premiile pentru cel mai bun scenariu (Lynne Ramsay) și cel mai bun actor (Joaquin Phoenix).
Coloana sonoră poartă amprenta lui Jonny Greenwood de la Radiohead. Faimosul chitarist nu este la prima colaborare în lumea filmului. Tot el a semnat coloana sonoră pentru „There will be blood” și „Phantom Thread” regizate de Paul Thomas Anderson, pentru cel din urmă fiind nominalizat la Oscar pentru „Cea mai bună coloană sonoră”.
Joaquin Pheonix, cunoscut cinefililor pentru rolurile din „Gladiatorul”, „Johny Cash” sau „Her”, a câștigat până acum un premiu la Cannes, un Glob de Aur, un Premiu Grammy și are trei nominalizări la Oscar. În „N-ai fost niciodată aici” îl interpretează pe Joe, un tip violent, fost om al legii, care își câștigă existența ca asasin plătit. Cu flashbackuri din copilărie, cu traume care nu s-au estompat încă, personajul surprinde cu o altă valență a personalității sale, una caldă, a bărbatului care locuiește cu mama lui, atinsă de o maladie psihică, și pe care o îngrijește cu calm și atenție. Acțiunea începe rapid, odată ce Joe primește misiunea de a o găsi pe fiica unui oficial local răpită de proxeneți.
Originară din Glasgow, regizoarea Lynne Ramsay a obținut deja peste 30 de premii, între care cinci la Cannes și un premiu BAFTA. Este considerată una dintre cele mai îndrăznețe regizoare britanice ale cinematografiei independente contemporane. Lynne Ramsay și actorul Joaquin Pheonix au participat anul trecut în România la festivalul Les Films de Cannes à Bucarest.
Proiecții de filme documentare pentru elevi și profesori
Între 19 și 24 martie, la cea de-a 11-a ediție a festivalului de Documentar și Drepturile Omului One World Romania, elevii și profesorii de liceu sunt așteptați la Cinemateca Eforie pentru proiecțiile celor mai recente documentare. Tema care reunește filmele selectate pentru adolescenți la festivalul de anul acesta este educația, din multiple perspective. De la educația sexuală la școli alternative, de la drepturile femeilor, până la cele ale refugiaților, de la educația civică la cea filozofică, fiecare film poate reprezenta o lecție specială pentru oricare dintre noi.
După fiecare proiecție, un invitat al festivalului – regizor, producător sau expert în tematica documentarului respectiv – va dezbate împreună cu elevii probleme legate de subiectul filmului și de drepturile omului. Aceste evenimente oferă tinerilor atât accesul la informații precum și contextul de a le analiza. Dezbaterile cultivă franchețea, gândirea critică și entuziasmul tinerilor și îi vor încuraja să își exprime opiniile și să își antreneze spiritul civic.
Înscrierile pentru profesori cu clase și grupuri organizate se fac prin e-mail la adresa scoala@oneworld.ro sau prin telefon, la numărul: 0746 672 385 până pe 9 martie 2017. Elevii care vin singuri sau cu prietenii sunt așteptați doar cu carnetul de note.
Intrarea este liberă.
Proiecțiile sunt organizate în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale.
PROGRAMUL PROIECȚIILOR
Luni, 19 martie ora 14:00
Sexpertul vă răspunde
Vaishali Sinha | SUA | 2017 | 83 min.
Doctorul Mahinder Watsa scrie o rubrică despre sex într-un popular cotidian din Mumbai. Erou pentru unii, pericol național pentru alții, nonagenarul ginecolog se confruntă încă din anii ‘70 cu o populație conservatoare dar aflată în schimbare rapidă. Acest documentar plin de umor, inteligență emoțională și înțelegere a tradiției și progresismului are potențialul de a răsfrânge puțină lumină asupra dezbaterilor despre educația sexuală în școli din țara noastră.
Marți, 20 martie ora 14:00
Copiii libertății
Lucio Basadonne, Anna Pollio | Italia | 2016 | 78 min.
„Copiii libertății” e un film pentru oricine este interesat de educația alternativă, capabilă să ofere copiilor mai mult spațiu de reflecție și decizie decât sistemul de stat. Anna și Lucio caută – și găsesc – o astfel de școală pentru fiica lor, însă acesta nu e happy end-ul, ci abia începutul filmului. Problema cea mai arzătoare: Cum se împacă un copil educat alternativ cu sistemul mainstream?
Miercuri, 21 martie ora 10:00
Judecătoarea
Erika Cohn | Palestina, SUA | 2017 | 82 min.
Filmul prezintă povestea primei femei numite judecătoare într-un tribunal Sharia, după secole de excludere a femeilor din pozițiile de decizie ale sistemului legal Islamic. Urmărind o femeie care, pentru a apăra drepturile semenelor ei, trebuie să lupte mai întâi pentru propriile drepturi, Cohn spune o poveste deopotrivă particulară și universală, despre curajul și perseverența necesare dintotdeauna femeilor pentru a-și cuceri drepturile legitime.
Miercuri, 21 martie ora 14:00
Portavoce
Ruxandra Gubernat, Marcel Schreiter, Henry Rammelt | Germania, România | 2017 | 82 min.
“Portavoce” urmărește dezvoltarea unei culturi a protestului în România ultimilor ani, prin vocile și opiniile celor implicați. De la campania împotriva proiectului minier Roșia Montană din 2013, care a reprezentat un punct de coagulare a unei mase critice, la manifestațiile din 2015 care au urmat dezastrului din Colectiv și până la protestele anti OUG13 de la începutul anului 2017, filmul oferă o imagine de ansamblu a mișcărilor civice.
Joi, 22 martie ora 14:00
Străini în paradis
Guido Hendrikx | Olanda | 2016 | 72 min.
Într-o cameră de mici dimensiuni, un bărbat alb le vorbește unor tineri refugiați despre cum sunt ei văzuți în Europa: periculoși, costisori, deci nu tocmai bine veniți. Aceștia îi resping argumentele: sunt oameni cinstiți, nevoiți să își părăsească țara, dar dornici să muncească și să contribuie pe plan economic și social. Cu toate astea, statisticile spun că jumătate din ei nu vor găsi de muncă. Printr-un joc în trei acte, li se explică durul adevăr al politicilor de emigrare europene.
Vineri, 23 martie ora 10:00
Laudă nimicului
Boris Mitic | Croația, Serbia | 2017 | 78 min.
Nimicul nu se simte înțeles. Așa că fuge de acasă, peste șapte mări și șapte țări, comentând la tot pasul: despre politică, istorie, iubire, viață și moarte. Filmat de 62 de directori de imagine din întreaga lume, narat de Iggy Pop pe muzică compusă de marii maeștri ai cabaretului Pascal Comelade și The Tiger Lillies, rezultatul este o mică bijuterie despre colaborare artistică și acea veche întrebare care ne bântuie de la frații Lumière încoace: cum filmezi nimicul?
Educaţie prin distracţie, la cinema – Documentare inedite pentru copii, disponibile în format IMAX
IMAX nu este doar formatul impresionant şi revoluţionar în care poţi urmări cele mai noi blockbustere, cele mai antrenante scene de acţiune sau cele mai periculoase urmăriri, pe cele mai mari ecrane din ţară. Sălile T IMAX de la Cinema City reprezintă şi locul ideal în care cei mici pot urmări documentare educative despre spaţiul cosmic, despre mări, oceane, păsări sau animale pe cale de dispariţie, având parte de călătorii pline de emoţie, imagini spectaculoase şi informaţii inedite.
O serie de astfel de documentare pot fi proiectate la cerere, pentru grupuri de minimum 50 persoane, în sălile T IMAX de la Cinema City AFI Cotroceni şi Shopping City Timişoara, fiind dublate în limba română. Profesorii pot beneficia şi de materiale promoţionale cu idei de activităţi pentru copii, informaţii despre spaţiu, mediu şi alte detalii specifice fiecărui documentar IMAX.
Pentru că nu este nimic mai uimitor decât lumea înconjurătoare, cei mici nu doar că vor avea ocazia să vadă locuri cunoscute într-un mod în care nu le-au mai văzut până acum, ci vor putea să exploreze noi lumi, devenind parte din ele: de la punctul cel mai adânc din ocean, până la spaţiul cosmic, doar prin tehnologia IMAX de ultimă generaţie – ecrane uriaşe cu imagini clare precum cristalul, sunet surround sau arhitectura specială a sălii de cinema.
Documentare educative în format IMAX:
- Staţia Spaţială
O poveste a provocărilor şi a triumfurilor, o excursie unică şi o experienţă inedită de învăţare. Documentarul prezintă povestea Staţiei Spaţiale Internaţionale, un laborator în spaţiu construit pentru studierea efectelor de lungă durată ale expunerii la gravitaţie zero şi primul pas necesar astronauţilor pentru a se aventura spre Marte şi alte planete.
„Staţia Spaţială” IMAX Trailer: www.youtube.com/watch?v=O9X84b9t3Do
- Insula Lemurilor: Madagascar
Copiii vor fi încântaţi să pornească într-o călătorie spectaculoasă în lumea îndepărtată şi minunată a Madagascarului, aflând povestea incredibilă a celor mai mari exploratori ai naturii – lemurii, acum pe cale de dispariţie. Documentarul prezintă eforturile oamenilor de ştiinţă pentru a ajuta aceste creaturi simpatice să supravieţuiască în lumea modernă.
„Insula Lemurilor: Madagascar” IMAX Trailer: www.youtube.com/watch?v=m0wNff-Fl4Y
- Născuţi pentru a fi liberi
Un documentar despre iubire, dăruire şi legătura remarcabilă dintre oameni şi animale, o adevărată aventură în pădurile tropicale luxuriante din Borneo care prezintă povestea urangutanilor şi a elefanţilor orfani, dar şi a oamenilor extraordinari care, prin faptul că îi cresc, contribuie la salvarea acestor specii pe cale de dispariţie.
„Născuţi pentru a fi liberi” IMAX Trailer: www.youtube.com/watch?v=IW6Cwsfh8ck
- Galapagos
Cei mici pot porni pe urmele lui Charles Darwin în călătoria sa istorică din Insulele Galapagos, unde vor afla mai multe despre diversitatea biologică şi istoria geologică a locului, despre broaştele ţestoase uriaşe, iguanele marine, cel mai mare rechin din lume, dar şi despre peste 70 de specii de păsări.
„Galapagos” IMAX Trailer: www.youtube.com/watch?v=BG68PcRcujs
Mai multe detalii pot fi găsite pe www.cinemacity.ro/educational.
Umanitatea contemporană, ancorată între lumea digitală și mediul înconjurător, se lasă explorată în competiția BIEFF 2018
Consecventă demersului său inovator la nivel de teme abordate și limbaj cinematografic, Competiția Internațională BIEFF 2018 invită publicul la introspecție și dezbatere asupra condiției umane actuale într-o lume în continuă schimbare. Punând propria sensibilitate față în față cu fragilitatea naturii și accesând omniprezența tehnologiei în toate aspectele vieții, ne redescoperim dubla poziție de creație și creator. Programele tematice Human Nature / Mother Nature și Intimacy in the Digital Age ne amintesc că ne regăsim zi de zi într-un mediu înconjurător pe care l-am cucerit și alterat, dar în care ne scriem propriile istorii, și ne întreabă cum ne modelăm, prin căutarea noastră neîncetată de conexiuni umane, interacțiunile și identitatea, în fața – sau cu ajutorul – inteligenței artificiale.
Competiție Internațională
HUMAN NATURE / MOTHER NATURE
trailer: Alberto Niculae / coordonator video: Alice Gheorghiu
Deși cuvinte precum mamă, uman și natură ar trebui să rimeze cu pace, bunătate sau frumusețe, adevărul este că atunci când alăturăm natura-mamă și natura umană rezultă o relație de iubire amestecată cu ură, iar cuvântul versus se impune a le despărți. Unele voci s-au grăbit să anunțe începutul unei noi ere geologice, o epocă a omului, numită era Antropocenă datorită copleșitorului impact (negativ) al ființelor omenești asupra naturii. Dar, ca într-un meci de tenis, ori de câte ori Omul trimite o minge peste fileu, Natura ripostează. Strat subțiat de ozon? Furtuni extreme. Despăduriri? Alunecări de teren. Și așa mai departe. Este evident că se dă un fel de luptă, dar problemele de mediu, oricât de arzătoare, sunt doar vârful icebergului. Filmele din programul de competiție Human Nature / Mother Nature se apleacă asupra unor fragmente din complicata relație om-natură și le analizează cu un ochi cinematografic proaspăt și pătrunzător.
În Nature: All Rights Reserved, natura e omniprezentă: sala de așteptare de la dentist e o plajă tropicală (fototapet), balconul e înverzit de iarbă (de plastic), iar sala de conferințe e o pădure tropicală (alt fototapet). Totul e material sub incidența copyright-ului, desigur, dar cine o să cerceteze dacă autorul și proprietarul de drept, adică Natura însăși, și-a dat permisiunea de utilizare? Sebastian Mulder juxtapune ingenios reprezentări ale naturii luxuriante cu imagini anoste ale urbanului de beton și oțel, în așa fel încât devine dificil să discernem între imitație și original. Chiar dacă autorul susține că spectatorul e cel care trebuie să tragă concluziile, ne punem totuși întrebarea absurdă: oare plantele artificiale o să moară atunci când n-o să ne mai prefacem că le udăm? Filmul este proiectat la BIEFF cu susținerea Ambasadei Regatului Țărilor de Jos și vine din cele mai importante festivaluri de film documentar (Jihlava, ZagrebDox) și nu numai
După ce ne-a purtat anul trecut printr-un fantomatic univers post-clubbing cu Fiesta Forever, Jorge Jácomerevine la BIEFF cu un alt fel de heterotopie. Toată populația arhipelagului Azorelor ar fi luat calea refugiului către continent, alungată fiind de o explozie incontrolabilă de hortensii, plante de altfel inofensive. Camera urmărește doi soldați, singurii trimiși în misiune pe insulă, în cadre compuse luxuriant pe fundalul invaziei florale în albastru și violet, și pătrunde în poveștile lor despre nostalgia trecutului și tristețea dezrădăcinării. Se vorbește și despre recoltare, export și tratamente aplicate florilor, semn că la originea proliferării patologice ar fi chiar reprezentanții exilați ai rasei umane. După premiera sa la Festivalul de Film Independent IndieLisboa, Flores a fost ales în selecția a zeci de festivaluri prestigioase, printre care cele de la San Sebastian, Toronto sau New York.
Viața ordonată a satului e întreruptă de un incendiu urmat de un cutremur. Pompierii nu fac față dezastrului, așa că toată lumea ia calea pădurii. Folosind evenimentul ca punct de pornire pentru un fascinant mash-up, Léo Favier tratează în After the Volcano teme cât se poate de serioase precum încălzirea globală sau invaziile de habitat în forma jucăușă a unei povestiri fantastice, ilustrate cu filmări de arhivă vechi de mai multe zeci de ani. După ce au încercat să trăiască precum vânătorii și culegătorii din vechime, oamenii revin acasă și descoperă că satul a fost între timp ocupat de animale, așa cum ei la rândul lor le invadaseră habitatul din pădure. Filmul a fost anterior selectat în competiție la festivalurile de scurtmetraj de la Vila do Conde și Uppsala, iar cu regizorul ne vom întâlni la BIEFF cu sprijinul Institutului Francez.
O plajă surprinsă la răsărit de soare devine locul unor întâlniri suprarealiste. Tineri, care încearcă să mai prelungească rămășițele nopții. Bătrâni, pentru care o nouă zi abia începe. Pentru câteva clipe, și unii și ceilalți se mișcă în același spațiu, fără a percepe existența celuilalt. A treia prezență în peisaj e natura. Nisipul. Marea. Soarele. Spre deosebire de oameni, acestea sunt permanente. Cu imagini de mare spectaculozitate, Boris Poljak creează un sentiment al perisabilității existenței umane, în seducătorul They Just Come and Go. Toate acele trupuri superbe, perfecte și tremurând de dorință se vor preschimba în corpuri decrepite, la fel ca cele pe care le vedem mișcându-se parcă fără scop prin apa mării mereu neschimbate, însoțiți de acordurile din piesa Hallelujah a lui Leonard Cohen. They Just Come and Go este câștigătorul unor premii importante la Festivalul Internațional de Scurtmetraj de la Oberhausen și DokuFest Kosovo.
Competiție Internațională
INTIMACY IN THE DIGITAL AGE
trailer: Iulia Necșulescu / coordonator video: Alice Gheorghiu
Pe măsură ce definiţia sinelui se schimbă în contextul experiențelor digitale imersive și al unei creșteri a identificării noastre cu aceste manierisme digitale, tot așa și ideea de conexiune evoluează și se transformă. Persona noastră virtuală este acum parte din identitatea noastră. Ceea ce înainte era „te văd şi mă vezi, suntem conectaţi” a devenit „te trăiesc şi mă trăiești, suntem conectați”.
Programul Intimacy in the Digital Age din Competiția Internațională BIEFF 2018 privește modul în care actele de a fi, de a vedea și de a fi văzut s-au schimbat în contextul importanței crescânde a sinelui nostru digital și chestionează dacă dihotomia real / virtual mai are vreun sens sau dacă cele două s-au îmbinat într-una și aceeași stare de a fi.
În Our Skin spaţiile virtuale sunt păstrate în sfera privată şi, astfel, devin un spaţiu excepţional în care se pot forma legături dincolo de prejudecăţi. Conversaţii la telefon, şoptite târziu în noapte, dizolvă barierele preconcepţiilor şi creează intimitate acolo unde altfel ar fi fost doar ignoranţă sau, mai rău, dispreţ. Folosind înregistrarea autentică a unei conversaţii dintre o femeie-trans şi un fost ofiţer de marină, filmul trece dincolo de gen şi de corpuri militarizate pentru a ajunge la esenţa intimă a emoţiei. Viziunile onirice în alb și negru se focalizează şi devin imaginea a doi dansatori graţioşi. „Pe măsură ce dialogul fluctuează între stinghereală, tensiune și emoție, devenim martorii a două persoane care au nevoie de legătura acesta emoţională, în ciuda diferențelor de suprafață dintre ei.” (prestigiosul Festival de Film Documentar IDFA Amsterdam, care a prezentat filmul lui João Queiroga la ediția sa din 2017)
Ducând această idee mai departe, Binary Love imaginează spaţiul virtual ca locul principal unde trăim. În lumina dură a neoanelor unui oraş virtual, cuprins în limitele unei plăci de bază, Eugene și Jessica se întâlnesc în sfârşit, după ce au fost declarați potriviți pe o aplicaţie care îţi găseşte perechea în funcţie de ceea ce visezi. În filmul lui Ewan Golder, realitatea imediată și cea virtuală se ciocnesc: timpul își pierde liniaritatea, existența noastră (digitală sau de altă natură) devine o întrebare open-source, iar posibilitatea stabilirii legăturii umane este atent examinată. Luând o turnură existențială, sinuciderea digitală apare ca singura soluție: a risca totul, a te deconecta de la rețea și a căuta un moment de conexiune reală. Prezentat la BIEFF cu sprijinul Le Fresnoy – Studio national des Arts Contemporains.
În Information Skies, unul dintre scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film în 2017, imaginile există înaintea Cuvântului care le creează. Un cuplu tânăr purtând ochelari VR se retrage într-o pădure. Un voice-over criptic combină fragmente de gânduri şi realități diferite. Elemente vizuale ce amintesc de primii ani ai PC-ului, secvenţe reale onirice, animații abstracte și avatare în stil anime provoacă noțiunea arhaică a realității ca fiind înrădăcinată în materialitate. În epoca tehnologiei experimentale, ponderea datelor afectează înțelegerea lumii din jurul nostru. Cu percepția noastră împinsă la limită, unde adevărul și credința sunt interschimbabile, conceptul de realitate este depășit. Information Skies este realizat de Metahaven, un duo artistic format din Vinca Kruk și Daniel van der Velden, care și-a început activitatea ca studio de design și cercetare.
Kazuo Hara și Sachiko Kobayashi, invitații speciali ai One World Romania 2018
Unul dintre evenimentele speciale ale celei de-a 11-a ediții a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania este programul retrospectiv dedicat regizorului Kazuo Hara și producătoarei Sachiko Kobayashi. Cei doi vor fi prezenți la București în perioada 16-21 martie, vor discuta cu publicul după toate proiecțiile filmelor, iar luni, 19 martie vor susține un Masterclass la ARCUB, începând cu ora 20:30.
Kazuo Hara este cel mai apreciat regizor de documentare al Japoniei. Cu o carieră întinsă pe aproape cinci decenii, în care a realizat cinci lungmetraje, cineastul a colaborat întreaga viață cu Sachiko Kobayashi, care a produs toate filmele acestuia, patru dintre ele făcând parte din programul retrospectivei organizate în cadrul One World Romania, ediția din 2018.
„DEZASTRUL DIN SENNAN” – premieră europeană la One World Romania 2018
Cel mai recent documentar al cuplului Kazuo Hara – Sachiko Kobayashi, „Dezastrul din Sennan” va avea premiera europeană în martie la One World Romania. Este primul documentar realizat de cei doi în ultimii 20 de ani, a fost deja proiectat în cadrul festivalurilor de la Busan, Yamagata și la Tokio Filmex IFF, iar în martie are premiera și în cinematografele din Japonia.
Timp de opt ani a urmărit Kazuo Hara lupta în justiție, cu guvernul japonez, a zeci de foști lucrători în carierele de azbest din micul orășel Sennan. Ei sunt supraviețuitorii bolilor specifice – azbestoză, cancer pulmonar – de care au suferit sau suferă majoritatea celor care au trecut prin condițiile de muncă respective, neștiind la ce pericole sunt expuși. Într-un stil neșlefuit – ca viața însăși -, documentarul trasează mai întâi portretele individuale ale tuturor acestor oameni, trecuți de a doua tinerețe și nevoiți să se confrunte cu tot felul de dureri insuportabile. Dincolo de cazul specific al acestui grup de oameni care își caută dreptatea în această lume, laitmotivele recurente ale filmului sunt suferințele cauzate de boală și moartea.
„LA REVEDERE, PC”, „EROTISM PRIVAT EXTREM: CÂNTEC DE DRAGOSTE 1974” și „ARMATA GOALĂ A ÎMPĂRATULUI MĂRȘĂLUIEȘTE ÎN CONTINUARE”
În secțiunea dedicată celor doi cineaști se adaugă trei alte documentare faimoase, „La revedere, PC”, „Erotism privat extrem: cântec de dragoste 1974” și „Armata goală a împăratului mărșăluiește în continuare” (film clasat pe poziția a 23-a în clasamentul celor mai bune documentare din toate timpurile, publicat în ianuarie 2017, de BFI).
Filmele cuplului Hara – Kobayashi se remarcă prin preocuparea de a oferi o voce oamenilor ieșiți din comun, uneori excentrici, capabili să împingă peste limitele acceptabilului social dorința lor de a face dreptate. De asemenea, sunt recunoscute pentru voluptatea cu care sfidează tabuuri culturale, provocând nu de puține ori discuții aprinse despre (i)moralitate și despre raportarea „corectă” la personaje. Și mai au un punct comun: preocuparea pentru revelarea intimității, în moduri de multe ori brutale și, deci, șocante.
La revedere, PC (Japonia, 1972)
Multe tabuuri sunt complet distruse de filmul de debut al cuplului Hara-Kobayashi, un tur de forță al direct cinema-ului și al reprezentării intimității. Ca de obicei în cadrul operei celor doi, apropierea „extremă” de protagoniști – bolnavi de paralizie cerebrală – e forțată printr-o serie de scene care implică o intrare lipsită de pudoare în universul lor intim. Dincolo de faptul că documentarul le oferă o voce, le creează contextul și pentru o expunere intensă a celor mai personale trăiri și gânduri – de la revelarea experiențelor sexuale, a problemelor de cuplu și până la chestionarea unor probleme pe care oamenii și le adresează de multe ori.
Erotism privat extrem: cântec de dragoste 1974 (Japonia, 1974)
În acest film celebru, Kazuo Hara și Sachiko Kobayashi, care avea să-i devină soție și să-i producă toate documentarele ulterioare, o vizitează pe Miyuki, fosta iubită a regizorului, pe insula Okinawa. Rezultatul e o nebunie, în care tabu social după tabu social sunt distruse, conceptul de „privat” fiind zdruncinat până la pierderea sensului. Scene rareori expuse anterior în cinema – precum filmarea unei nașteri, filmarea, la persoana I, a unei partide de sex, homosexualitatea feminină etc. – sunt prezente în abundență, erupând cu violența specifică intimității intense și creând în jurul documentarului o aură de „film de scandal”.
Armata goală a împăratului mărșăluiește în continuare (Japonia, 1987)
Rareori o luptă pentru dreptate a fost purtată cu îndârjirea pe care o manifestă Kenzo Okuzaki, în acest documentar legendar. Activist și veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, el dorește să scoată la lumină adevărul despre atrocitățile comise de soldații japonezi în timpul acestuia, cu scopul final de a demonstra că împăratul Hirohito a fost principalul responsabil pentru toate nenorocirile întâmplate poporului japonez. Se confruntă, însă, cu un fenomen larg răspândit în societatea japoneză de după război, și anume cu refuzul obstinat al tuturor de a vorbi despre trecut.
Selecția finală și programul proiecțiilor pentru cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania sunt acum disponibile pe www.oneworld.ro.
Festivalul are loc între 16 și 25 martie 2018 la București. Biletele pentru proiecții, abonamentele generaleși cele de 5 intrări au fost deja puse în vânzare pe site-ul partenerilor de la Eventbook.
