“Europolis” un film de Cornel Gheorghiţă – mapă de presă

Despre film

Regizat de Cornel Gheorghiță, lungmetrajul ”Europolis” atinge o zonă a mitului şi a superstițiilor. Cu Adriana Trandafir și Áron Dimény în rolurile principale, ”Europolis” va intra în circuitul cinematografelor din ţară în 26 noiembrie 2010 şi va rula în prima săptămână în Bucureşti (Hollywood Multiplex, Cinema Studio, Cinema City – Cotroceni), Cluj (Victoria), Constanţa (Cityplex) şi Bacău (Cinema City).

“Foarte mulți oameni, mai ales în satele izolate din Carpați, sau de la Dunăre, practică și astăzi obiceiuri precreștine. Nici biserica creștină, nici comunismul nu au reușit să împiedice practica acestor datini foarte vechi. Dacă ele se perpetuă și astăzi, după atâtea secole, cred că ele au o dimensiune profundă, metaistorică.”

« Europolis » nu-și propune o imitare a realității, în nici un caz. Realitatea constituie doar un punct de plecare către o incursiune imaginativă a sufletului omenesc care, după sfârșitul vieții sale pe pământ, se-ndreaptă către Judecata de Apoi – așa cum o regăsim în tradiția noastră”.

Cornel Gheorghiţă, regizor

Sinopsis

”« Europolis » este un eastern balcanic – încântat de universul fantastic al prozei lui Mircea Eliade”, spune Cornel Gheorghiță. În micul port al Sulinei soseşte o telegramă din Franţa: Luca, pe care toată lumea îl ştia îngropat de mai bine de 50 de ani în cimitirul de la marginea oraşului, tocmai a murit. Sora lui, Magdalena (interpretată de Adriana Trandafir), însoţită de fiul ei, Nae (jucat de Áron Dimény), trebuie să plece în Franţa pentru a lua în primire « moştenirea ». Ajunşi la celălalt capăt al continentului, pe malul Atlanticului, cei doi îl întâlnesc pe șamanul Ata (Joseph Otteno), prietenul cel mai bun al lui Luca. El le dezvăluie ultima dorinţă a acestuia înainte să moară. Moartea lui Luca le marchează drumul de întoarcere mai mult decât Magdalena și Nae și-ar fi putut închipui. « În această tranziţie instabilă, sufletul întâlnește îngerii, vămile văzduhului, diavolii, îngerii păzitori”, spune regizorul.

Premii şi nominalizări

•               filmul a primit Mențiunea specială a Juriului la ”Festival des Films du Monde” – Montréal, 2010, festival internațional FIAPF de categorie A

•               scenariul premiat la HBO/TIFF 2005 ca cel mai bun scenariu de lungmetraj

•               scenariul premiat la Festivalul European de Film Independent (ECU) – Paris 2008

•               nominalizat pentru “Cea mai bună imagine” – Milan International Film Festival (MIFF), 2010

•               Lungmetrajul este selecţionat, până în acest moment, la:

×           Cairo International Film Festival, Egipt (30 noiembrie – 9 decembrie 2010) – festival FIAPF de categoria A

×           Goa International Film Festival, India (22 noiembrie – 2 decembrie 2010) – festival FIAPF

×           Mons International Film Festival, Belgia (18-25 februarie 2011)

„Pentru profunda umanitate a regizorului, care a știut să îmbine cu talent privirea blândă şi profundă asupra oamenilor simpli.“

Motivaţia juriul FFM Montréal, 2010

“Filmul ne încântă cu o narațiune vizuală originală, în același timp paradoxal clasică. El atinge o profundă umanitate conducând spectatorul cu subtilitate într-o lume magică, unică, proprie filmului.“

Marie-Catherine Marchetti,

membră a juriului FFM Montréal, 2010

În rolurile principale: Adriana Trandafir şi Áron Dimény

Adriana Trandafir. Magdalena

Una dintre cele mai iubite doamne care au scris o parte din istoria teatrului şi filmului românesc, distinsă cu premiul UNITER, a colaborat cu regizorul care a câştigat Palme D’Or în 2010, Michael Haneke şi este preşedintă a Fundaţiei “Maria Tănase”, Adriana Trandafir interpretează rolul Magdalenei în lungmetrajul “Europolis”, în regia lui Cornel Gheorghiţă.

Adriana Trandafir a debutat ca actriţă a Teatrului de Stat din Reşiţa. Au urmat 25 de ani pe scena Teatrului Odeon, apoi la Teatrul de Revistă “Constantin Tanase”. Adriana Trandafir este colaborator permanent al Radiodifuziunii Române.

În 2004, Adriana Trandafir primeşte Premiul Uniter pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar, pentru rolul Mama din spectacolul „De ce fierbe copilul în mămăligă”. Actriţa a primit numeroase premii până în prezent, printre care Premiul pentru cea mai bună actriţă de comedie, în 2002, la Festivalul de Teatru de la Galaţi, Marele Premiu de interpretare, la Festivalul de Teatru Contemporan de la Brăila, pentru rolul Maria Tănase în „Pasărea măiastră, Maria Tănase”, în 1988, 1989, 1990 şi 1996.

Ca actriţă de film, Adriana Trandafir a jucat în peste 20 de producţii româneşti şi internaţionale, printre care “Le temps du loup” (2003), în regia lui Michael Haneke, câştigătorul Palme D’Or 2010, “Crash Test Dummies” (2005), “Le record” (2003), “Faimosul Paparazzo” (1999), “Vânătoarea de lilieci” (1991) sau “Bună, ce faci?” (2010).

Personajul Magdalena din filmul “EUROPOLIS” reprezintă primul său rol principal într-un film de lungmetraj, un rol complex, jucat cu multă subtilitate şi profesionalism desăvârşit.

Áron Dimény. Nae

Membru UNITER şi al companiei Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, Áron Dimény interpretează în filmul lui Cornel Gheorghiţă rolul lui Nae, fiul Magdalenei (Adriana Trandafir).

Actorul s-a născut la Oradea, la 29 mai 1975, şi a absolvit Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, Catedra de Teatru, Actorie, unde a fost şi asistent la secţia maghiară şi a predat Arta actorului, Improvizaţie. Pentru o scurtă perioadă, Áron a fost directorul artistic al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca.
A interpretat peste 40 de personaje de teatru, în special la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, în regia lui Silviu Purcărete, Mihai Măniuţiu, Dragoş Galgoţiu, Petre Bokor, Gábor Tompa, Vlad Mugur sau Alan Lyddiard şi a primit până acum două distincţii: Premiul „Mărul de aur” (2007) şi Premiul Bánffy Miklós (2002).
Înainte ca regizorul Cornel Gheorghiţă să îl distribuie în “Europolis”, Áron Dimény a jucat în “Fateless” (regia Lajos Koltai, 2005) şi “Mansfeld” (regia Andor Szilágyi, 2006), urmate de “Undeva La Palilula” (2010, regia Silviu Purcărete).

Îngeri şi diavoli. Vămile văzduhului. Despre ritualurile morţii la români

Se spune că viața terestră nu este decât un pasaj al vieții eterne care îi succedă. Este motivul pentru care sufletul mortului trebuie  pregătit și ajutat pentru « drumul » presărat de obstacole ce duce către această lume.

Rămășițele precreștine se intersectează cu dogmele bisericii ortodoxe într-o armonie tolerantă bazată pe respect mutual, constituind în final baza fondatoare a tradițiilor noastre funerare.

După religia noastră ortodoxă, în primele trei zile sufletul bântuie în jurul casei, îi vizitează pe cei apropiați, apoi  trece prin locurile pe unde pașii l-au purtat în timpul vieții. A treia zi el se-nalță către ceruri pentru a-L adora pe Creator, care îi va arăta Rai-ul. Între a treia și a noua zi, sufletul descoperă Locurile Sfinte, cu frumusețile cerului. La sfârșitul acestei perioade el este din nou adus în fața Domnului, pentru a i se închina. Între a noua și până la cea de-a patruzecea zi, sufletul vede Iadul, une descoperă cu spaimă suferința sufletelor închise înăuntru. În sfârșit, în a patruzecea zi, el se prezintă din nou în fața Domnului, pentru a fi judecat și trimis pe veșnicie în locul care i se cuvine.

Sufletul nu-și părăsește imediat trupul după moarte. Aceasta se face treptat, iar el nu se poate împlini decât după ce judecă el însuși cu o oarece distanță justa valoare a faptelor sale de pe pământ (motiv pentru care el revizitează toate locurile care i-au marcat viața pe pământ).

La-nceput de drum, ca să nu sufere de foame și de sete, rudele pun la fereastra casei o cană cu apă, o prescură sau colac și o lumânare. O altă lumânare aprinsă în permanență luminează calea sufletului pentru ca acesta să nu se piardă în întuneric. La poarta mortului se pun diferite bucăți de pânză pentru ca sufletul să poată să se odhinească acolo.

Susținut de cei apropiați, acompaniat de Îngerul său Păzitor, sufletul își dă seama încetul cu încetul de drumul ce-i rămâne de făcut.

În cea de-a patruzecea zi, Dumnezeu îi dă sufletului pacea veșnică care o merită.

Ținând cont însă de tradiția precreștină, după ce și-a judecat propriile fapte săvârșite pe pământ, sufletul va alege el însăși locul care i se cuvine: Raiul sau Iadul.

Dacă prin nenorocire sufletul se revoltă și nu vrea să fie judecat, dacă rudele sale, sau cei apropiați nu reușesc să-l readucă pe drumul cel bun prin ritualurile mortuare necesare, sau dacă faptele rele prin greutatea lor nu reușesc să fie expiate, sufletul se rătăcește. El poate deveni strigoi sau moroi. Negăsind-și locul, plecat din lumea celor vii, fără trup, în același timp destul de greu ca să se poată înălța la cer, sufletul rătăcește fără odihnă între aceste două lumi. El se folosește de energia vitală a celor vii, pe care încearcă cu orice preț să-i ia cu el.

În schimb, o dată ce sufletul a trecut de Judecata de Apoi, separarea celor două lumi este definitivă pentru el.

Îngeri și diavoli

Voiajul tradițional către Ceruri amintește cu subtilitate căderea biblică a îngerilor conduși de Lucifer. În sunetul trâmbițelor, timp de 40 de zile, îngerii revoltați cad din Cer, în văzduh, pe pământ, sub pământ, în funcție de greutatea inimii lor, devenind astfel diavoli.

Alte mărturii populare susțin că pe umerii fiecărui nou-născut se așează un înger, respectiv un diavol, care vor încerca să influențeze alegerea omului de-a lungul vieții. Alte mărturii susțin că există doar un singur înger care devine bun sau rău, în funcție de circumstanțe.

Înger păzitor

Încă de la naștere, sufletul omului este însoțit în permanență, atât pe Pământ, cât și în Vazduh, de Îngerul său păzitor. Acesta are marea responsabilitate de a sfătui sufletul, mai ales în momentele dificile, de cumpănă. În perioada celor 40 de zile el are rolul de călăuza pe drumul ce traversează Vămile văzduhului către Judecata de Apoi. Fiecare vamă este păzită de un înger și de un diavol. În timpul Judecății vămilor Îngerul păzitor este principalul  susținător moral al sufletului.

Sufletul rătăcitor este cel pe care acest înger păzitor l-a părăsit.

Vamile văzduhului

În perioada dintre a noua și cea de-a patruzecea zi, pe drumul inițierii, sufletul  întâlnește mai multe cumpene de judecată. Sunt Vămile văzduhului: locurile unde sunt puse în balanță de către vameși (îngerii buni și cei răi) faptele săvârșite de defunct pe pământ.

Vămile văzduhului sunt simbolizate și în timpul ceremoniei  înmormântării, pe drumul pe care mortul este condus de acasă la cimitir, fie la intersecții, la traversarea podurilor, la coturi de drum, sau la trecerea pe lângă puncte de apă (fântani, lacuri, râuri…). În timpul înmormântării, rudele plătesc și ele dând de pomană, ajutând astfel sufletul mortului să trecă vămile (se oferă vin, pâine, prosoape, bani, bomboane etc.). Alte obiecte puse în sicriu alături de mort au aceeași funcție. Dar sufletul mai poate petrece vămile și cu faptele bune pe care el le-a făcut, sau cu ce a dat de pomană în timpul vieții sale pe pământ.

Diavolii fac orice ca să se opună ascensiunii sufletlui, încercând să intre în posesia lui,  antrenându-l în căderea lor către Infern. Sfaturile Îngerului Păzitor sunt esențiale în acest caz pentru a scăpa de această cădere.

În număr de 3, 9, 40 sau chiar 99, în funcție de regiune, ultima vamă se numeste « Puntea Răului », vamă  după a cărui trecere sufletul ajunge în fața Creatorului.

Oglinda

În vechile credințe, oglinda simbolizează legătura magică dintre imagine și modelul său. În consecință, oglinda poate reține sufletul sau energia vitală a celui care se oglindește în ea.

În casa mortului este recomandată acoperirea oglinzilor, pentru a nu reține sufletul acestuia în casă.

Aceastea se țin acoperite în toată perioada de doliu, pentru că ele sunt locul prin care sufletul încearcă să treacă, apropiindu-se de rudele sale.

Cornel Gheorghiţă, regizor

Regizor, producător, scenarist, Cornel Gheorghiță este, de 20 de ani, profesor la ESAV (Ecole Supérieure d’Audiovisuel – Universitatea Toulouse II), iar din 2001, la ESMA (Ecole Supérieure des Métiers Artistiques), în Toulouse. Printre filmele semnate de el până acum se numără documentarele ”Fanfaron Fanfaron”, ”Mascarade” și scurtmetrajele ”Epava”, ”Ziua începe noaptea”, ”Luna Pork”, ”Say Joe” etc.