-Despre filmul Frida (2002), scrie LazOrtansa pe CeFilmeVad: ”Filmul povestește mai mult despre relația ei cu Rivera, de două ori soțul său; în ciuda suferințelor sufletești pe care și le provoacă reciproc, ei consideră că întâlnirea lor a fost providențială! Născută în 1906, Frida Kahlo suferă (de copil) de poliomelită, care duce la atrofierea piciorului drept. În liceu, în urma unui grav accident de autobus, este printre supraviețuitori și se va strădui să-și depășească limitele fizice, mai ales că de-acum trebuie să poarte corsete din gips care să-i susțină coloana vertebrală. Acest accident marchează o turnură în viața ei și o va obliga într-un fel să se ocupe de pictură. Se va căsători cu pictorul mural Rivera, în mare vogă, care îi netezește intrarea în lumea boemă. Va avea mai multe avorturi spontane, pneumonie, alergie și o amputație la picior, starea ei deteriorându-se iremediabil.”
-I Saw the Devil este un thriller care mi-a atras și mie atenție, sper să-l văd după concediu. Am citit însă cu interes, până atunci, gândurile de pe blogul Hagakure: ”Din categoria thrillere koreene cu pedigree, I Saw the Devil debuteaza subit si fara prea multe intrebari cu o decapitare standard si facut pachetel pe o koreanca gestanta. Sotul e agent de CIA korean, se supara, il cauta pe criminal, si-l gaseste. Asta se intampla in primele 20 de minute, drept pentru care te intrebi in mod legitim, ok, si acum ce se intampla? Filmu exceleaza tocmai la capitolul asta de ajuns repede in niste momente cliseice comune pentru spectatorul de rand de thriller korean, doar ca sa le depaseasca si sa mulga ce vine dupa in niste alte feluri mai interesante. In felul asta pasesti in perpetuitate in teritoriu nou in care nu stii ce reguli se aplica, astfel incat un anumit nivel de tensiune e asigurat din start.”
–Tot de pe CeFilmeVad, o prezentare scrisă de OanaSiMaiCum despre un film foarte frumos, Frankie și Johnny: ”Este mai mult decât un film de dragoste. Pentru că regizorul Garry Marshall reuşeşte, prin scenariul scris de Terrence McNally după propria-i piesă, intitulată“Frankie and Johnny in the Clair De Lune”, să prezinte în nuanţe extrem de autentice două subiecte mereu actuale: iubirea şi singurătatea. Viaţa omului de rând, a celui care se trezeşte cu noaptea în cap şi traversează jumătate de New York ca să ajungă la serviciu, înseamnă rutină şi adeseori singurătate: să te simţi singur în “the city that doesn’t sleep” e greu de îndurat. Singurătate pe care o simte Johnny, un tip de vârstă mijlocie, abia ieşit din închisoare pentru falsificarea eşuată a semnăturii pe un CEC.
Singurătate pe care o simte şi Frankie, care a ales de ceva vreme să se “retragă” de la întâlniri, după mai multe eşecuri în dragoste.”
(Jovi)
-Andreea Cristina Nichita scrie la ‘Raftul cu idei’ despre ‘Alice Through the Looking Glass’: ‘… filmul este extrem de incarcat psihologic, fiind ticsit de simbolistica in acest sens si abordeaza doua subiecte hipersensibile: feminismul si timpul ; acum, desigur, nu ne este chiar lesne identifcarea celui mai breaz dintre acestea doua, sau celui mai mancator de zile, ori responsabil de peri albi, in genere. Inca de la inceputului filmului, facem cunostinta cu o Alice care a luat aminte la caragielescul “Zoe, fii barbata” si ne face o demonstratie destul de elocventa a acestui indemn, altfel spus, o Alice cu coaie care stie cand sa ridice panzele sus si sa treaca prin ele daca-i necesar. O Alice, capitan de vas.’
-Ioana Raluca Popescu de la ‘Edge and Back’ a fost si mai putin entuziasmata de noul Alice: ‘Alice Through The Looking Glass” este o continuare care nu isi avea rostul. Cu un scenariu mediocru (Linda Woolverton nu se dezice de “talentul” de a transforma orice poveste, dintr-una interesanta intr-un festival al replicilor rasuflate si al scenelor ingrozitor de previzibile) si cu actori plictisiti de rolurile in care au fost distribuiti (cum este cazul Miei Wasikowska si Annei Hathaway) si unii (Depp si Bonham-Carter) aflati intr-un punct mort al carierei artistice din care nu vor sa iasa, filmul lui James Bobin confirma asteptarile multora dintre noi, unele experimente facute de dragul incasarilor nu isi au rostul. ‘
–Angela de la CineAmator a vazut ‘Now You See Me 2’: ‘Nu exista riscul ca ‘Now You See Me 2’ sa fie confundat cu un film de arta. Nici nu i-ar sta bine acolo. Si-a imbunatatit slabiciunile pe care le avea la actiune. Nu dezamageste deloc si este suficient de smart scris cat sa se foloseasca de orice diversiune in favoarea lui.’
-Emil Calinescu este oaspetele Angelei la acelasi blog si scrie despre ‘Dublu’, film regizat de Catrinel Danaiata: ‘… va mai dau doua motive sa vedeti filmul ‘Dublu’. Primul dintre ele este insusi personajul – George. Este unul dintre cel mai bine construite personaje pe care le-am vazut in filmele romanesti. Este fix omul care nu stie ce vrea, care ia cele mai ilogice decizii, care pare a nu invata nimic din greseli si care, la final, pare neschimbat. Stiu ca unii vor fi nemultumiti de acest aspect, sunt obisnuiti cu personaje complet schimbate la final, dar tocmai asta e farmecul acestui film. Al doilea motiv tine tot de protagonist, insa aici ma refer la modul in care este interpretat: PERFECT! Bogdan Dumitrache este actorul care a reusit aceasta interpretare si merita toate laudele pentru acest rol.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Mulholland Dr.” (2001)
