Interviu Mirel Bănică
Vineri, 30 mai 2014, la ora 16.30, în cadrul Târgului de carte Bookfest, la standul Editurii Polirom va avea loc lansarea cărții ”Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană”, de Mirel Bănică. Invitaţi: Andrei Oişteanu, Luca Niculescu. Moderator: Adrian Şerban. Prilej pentru noi pentru a discuta pe marginea cărții cu Mirel Bănică, căruia îi mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde la întrebările noastre.
-Este foarte cunoscut interesul tau spiritual fata de fenomenul religios din Romania contemporana si nu numai, avand in vedere ca ai publicat in 2007, la Editura Polirom, volumul “Biserica Ortodoxa Romana, stat si societate in anii ’30”, de fapt lucrarea ta de doctorat de la Universitatea din Geneva, iar mai tarziu alte doua volume interesante, ”Locul celuilalt – Ortodoxia in modernitate”, Editura Paidea, Bucuresti, 2008 si “Religia în fapt. Studii, schite si momente”, Editura EIKON, Cluj. Care este povestea, preistoria acestui nou volum? In cat timp ai scris aceasta carte? Intreb aceasta, deoarece prin provincie si nu numai, unii autori ajung sa scoata si patru-cinci volume pe an.
„Pre-historia” volumului? Este simplu, m-a atras la inceput amestecul exploziv de dragoste, ura, repulsie si atractie din reportajele si relatarile mass-media cu privire la pelerinaje. Mi-am dat seama ca dincolo de imagini se ascunde Adevarul. Cartea a fost scrisa in stil „furnica”, timp de aproape cinci ani de zile. Terenul antropologic al pelerinajului mi-a impus acest lucru, este un fenomen care se observa pe o durata mare de timp, detenta lunga. Plus munca de documentare stiintifica in biblioteci de cercetare din Franta, Elvetia, Romania. Aceasta se vede si in structura cartii: prima parte este un jurnal de teren, cea de a doua este interpretarea docta, academica, a fenomenului.
Cat despre cele „patru-cinci volume pe an” despre care pomeniti, nu stiu ce sa spun. Provincia, pe care o apreciez, are puterea si slabiciunea sa. As dori sa mai adaug faptul ca la inceput, in entuziasmul meu, credeam ca voi studia pelerinajul, ca barometru al credintei. Repede am ajuns de fapt la un fapt social total – Romania si straturile sale cele mai profunde.
-Cat de profunda este implicarea Bisericii Ortodoxe Romane in practica pelerinajului in Romania? Ea este cea care le organizeaza?
Este o poveste foarte complicata. De-a lungul istoriei crestinismului, NU bisericile au dat nastere pelerinajelor, ci le-au „indrumat canonic” si au incercat sa calauzeasca, sa disciplineze chiar, religiozitatea populara. Aceasta din urma, daca este lasata sa se manifeste PREA liber, poate duce la excese de stil si forma. Astazi, in cazul Romaniei, este vorba de un agregat compus din autoritatile locale, Jandarmerie, Politie, Crucea Rosie si Biserica.
-Practica pelerinajului tinde sa fie redusa la derizoriu, privita cu multa superioritate de catre o mass-media valaha care, in schimb, se complace intr-o fetida mlastina mondena. Crezi ca este ea indrituita sa ofere lectii de moralitate?
Nu pot raspunde la aceasta intrebare. Ar trebui mai degraba intrebat un „mediolog”. Exista in momentul de fata studii cu privire la reflectarea pelerinajelor in mass-media, nu doar in ceea ce priveste cazul romanesc, ci la scara intregului continent european, mai ales in ceea ce priveste cateva pelerinaje foarte cunoscute: Lourdes, Fatima, Compostela, Medjugorje etc. Volumul meu contine un capitol consistent despre relatia din mass-media si pelerinaje. Am incercat sa surprind o mutatie subtila: mass-media a trecut de la transmiterea mesajului religios la compunerea acestuia. Da sfaturi spirituale, ne spune cum si cand sa ne rugam etc. O mutatie extrem de interesanta si cu urmari nebanuite pentru viitor.
-In ce masura ceea ce descrii tu in carte reprezinta una din imaginile Romaniei actuale?
Repet, pelerinajele nu doar reprezinta Romania actuala; ele sunt Romania!
-Intrebare suplimentara: te-ai concentrat doar asupra pelerinajelor ortodoxe sau ai extins aria cercetarii si la cele romano-catolice sau greco-catolice (avand in vedere procentul semnificativ de credinciosi catolici din Romania)?
M-am concentrat pe aria ortodoxa. Altfel mi-ar fi fost imposibil sa termin aceasta cercetare, mi-ar fi trebuit o viata intreaga. Fara a mai vorbi de efortul de documentare. Antropologia presupune munca de teren, iar aceasta costa multi bani, asa a fost mereu. In schimb, cititorii volumului acesta proaspat aparut la Polirom vor gasi mai multe referinte la pelerinajele greco-catolice, mai ales in ceea ce priveste pelerinajul de la Nicula, zona de interferenta (si tensiune) intre cele doua confesiuni.
-Titlul este foarte expresiv. Crezi ca mai avem nevoie de miracole, mai ales intr-o lume atat de inudustrializata, atee-mondena, aseptica, refractara la tot ceea ce nu se explica rational?
Evident, oamenii au avut mereu nevoie de miracole, sacru, credinta intr-un „ceva” care-i depaseste. Stau sa ma gandesc daca intrebarea Dv. nu are un grad mai mare de pertinenta pentru societatile occidentale secularizate, avansate etc. La noi lucrurile sunt putin diferite. Modelul istoric si spiritual al Ortodoxiei a contribuit iarasi la o alta „cultura a miracolului”. Va rog sa observati explozia din ultima vreme a cartilor-culegeri de miracole. „Minunile Sfantului Nectarie” – marturii, un exemplu printre atatea altele. Sunt prea multe de spus pe acest subiect…
-Ramane credinta crestina ortodoxa apanajul celor nevoiasi?
Nu. Tipologia pelerinului roman contemporan este extrem de diversa. Ar fi prea simplu sa trasam acest semn de egalitate.
-Ai alte perspective scriitoricesti la care te gandesti in momentul de fata, posibile noi santiere pe care ai dori sa le concretizezi?
Nu, deocamdata nu. Doresc sa termin traducerea unei carti din limba franceza in limba romana, apoi voi avea nevoie de o pauza. Iar eu nu ma consider „scriitor”. Eu scriu asa cum altii mananca friptura de pui, din placere. Nimic mai mult.
Vă mulţumim!
(Sublinierile ne aparțin.)
1 comment