Invitatul cu nr. 28 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Remus Boldea.
Sunt Remus Boldea, absolvent de filosofie, scenarist de sertar (deocamdată). Cea mai recentă carte publicată este volumul de povestiri A râs și tata, editura Trei.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Remus Boldea?
Sunt pasionat de călătorii. În ultimii doi ani, ce-i drept, am călătorit foarte puțin spre deloc din cauza pandemiei. Dar înainte de pandemie ultima călătorie a fost in Palermo, Sicilia. Mi-a plăcut la nebunie. Mai ales că am vizitat micul orășel, Cefalu, unde s-a filmat unul dintre filmele mele preferate: Cinema Paradiso.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Remus Boldea?
Nu sunt perfecționist. Sunt aproape perfecționist. Așa că o călătorie aproape perfectă trebuie să fie cât mai puțin organizată. Nu plănuiesc să vizitez obiective când mă duc în vreo țară străină. Prefer să merg la pas pe străzile orașelor. Să iau pulsul vieții de acolo. N-o să mă credeți dacă vă zic că nici măcar nu m-am apropiat de turnul Eiffel când am fost în Paris. L-am văzut pe toată perioada vacanței de la distanță și n-am avut niciun interes să mă aproprii. Pentru că n-am avut treabă în zonă. Și-am ajuns acasă mult mai fericit pentru că nu mi-am plănuit nimic. Atunci când îți plănuiești călătoria cât mai în detaliu îți plănuiești de fapt dezamăgirea.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Dublin.
A fost pentru prima dată când m-am gândit că aș putea să mă mut în altă țară. De ce? Pentru că orașul lui Joyce întruchipează două pasiuni arzătoare de-ale mele: literatura și berea.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Remus Boldea?
Copiii Căpitanului Grant de Jules Verne. Am citit-o pe la vreo 12 ani, dar nu prea m-a prins. Nu eram un cititor format atunci. Citeam din obligație, nu din plăcere. Asta s-a schimbat când am intrat la liceu și am văzut că niște puști cu obiceiuri proaste (fumat, băut, chiulit) care citeau și vorbeau despre filme mișto. Mi-am zis că vreau că vreau și eu să fiu ca ei, așa că am început să asociez cititul din plăcere cu rebeliunea.
Și, ca să mă întorc la întrebare, mi-am dat seama că fiecare carte e o călătorie în sine. Știu, e un clișeu, dar așa e. Primele cărți care m-au transportat de-a dreptul în alte locuri au fost: Un veac de singurătate, De veghe în lanul de secară și, o să râdeți, Trei dinți din față de Marin Sorescu.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Remus Boldea?
Am doar una. Călătorii cu Charley de John Steinbeck.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu am cărți de călătorie, dar mi s-a întâmplat o chestie foarte frumoasă în 2018 când m-am întors din Napoli. M-am apucat să citesc tetralogia Elenei Ferante care mi-a plăcut enorm. Pentru că vizitasem deja Napoli pentru mine toate descrierile din carte aveau altă intensitate. Recunoșteam străzi, locuri, chiar și mirosuri.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Aș lua Salinger – 9 povestiri, Marin Preda – Moromeții, povestirile lui Cehov, Marquez, John Cheever, Amos OZ, Richard Ford.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
A râs și tata e singura mea carte deocamdată. Cred că îndeamnă la călătorii prin orașul de provincie în care am copilărit. La mine e vorba de Motru. Sper să vă placă acolo dacă vă duceți. O să fie cel mai ieftin city break din viața voastră.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Plănuiesc (și sper să reușesc) să mă duc în Praga și Olanda. Iar literar vreau să mă duc neapărat în California din Viciul Ascuns al lui Thomas Pynchon. Abia aștept.
