Invitatul cu nr. 46 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Horia Corcheș.
Horia Corcheș – Cea mai recentă carte publicată este O rochiță galbenă ca o lămâie bine coaptă, Editura Polirom. A mai publicat romanele Istoria lui Răzvan, editura Arthur, Partaj, editura Art și volumul de poezii Îb sfârșit am o viață perfectă, eitura OMG. A mai publicat un volum de poezii mai demult, dar nu mai știe mare lucru despre el. Mai scrie și alte chestii, articole în Dilema veche, unde deține rubrica prof, viața mea, manuale școlare, cărți didactice și alte bazaconii. A publicat poezie și proză prin tot felul de reciste și în câteva antologii. L-am prins cu acest interviu tocmai la mere, în Vama Veche, unde a fugit pentru câteva zile de lume și de gnduri.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Horia Corcheș?
Sunt pasionat de călătorii, da. Însă nu am un portofoliu foarte bogat. Dar ce am pierdut în trecut, mi-am propus să recuperez de o vreme încoace. Și o fac de câțiva ani buni, cu sincoele pandemice sau de altă natură. Dar tot mai consecvent. Nu-mi imaginez că voi putea călători peste tot unde mi-aș dori, dar încerc să folosesc fiecare prilej pentru a ajunge într-un loc nou, într-o geografie necunoscută. Mi se pare una dintre cele mai splendide evadări la care avem acces, fiecare după propriile posibilități, alături de cele ale imaginației și ale simțurilor.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Horia Corcheș?
Contează mult locul, durata și anturajul, cu cine ești, adică. O călătorie perfectă scurtă, de câteva zile, este într-un oraș cu istorie, cu arhitectură cât mai spectaculoasă, cu străduțe pe care prezentul turiștilor, al teraselor și al gastronomiei se amestecă familiar, natural cu trecutul înmagazinat în aerul pe care îl respiri, în pietrele pe care calci, în clădirile de care te sprijini când îți faci o fotografie. Călătoriile perfecte sunt, pentru mine, cele de explorare alături de cineva drag, o femeie iubită, unul sau poate câțiva (nu foarte mulți) prieteni și, sper eu, cândva, cu fiul meu, care încă nu este pasionat de descoperiri de acest fel. Nu înțeleg călătoriile ca vacanțe cu punct de destinație fix, ci ca peregrinări prin cotloane ale unor spații care așteaptă să fie descoperite.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Cum spuneam, nu am un portofoliu bogat. Dar pot să îmi amintesc cu mare drag de locuri ca Muntenegru (vizitat de două ori), Viena (vizitată anul trecut a doua oară, fără presiunea bifării unor obiective turistice, ci doar la pas, pentru bucuria de a flana la întâmplare), Sicilia, unde am petrecut câteva zile de relaxare de curând, alături de un prieten, și am mâncat bine în Siracuza, Italia cu câteva locuri splendide și o amintire frumoasă din Bari și ar mai fi, poate, câteva. Grecia e o amintire, de asemenea, splendidă, pe care o actualizez prin revizitări periodice. Am avut cu Grecia un coup de foudre de la primul contact și apoi, într-o vară, am vrut să o explorez mai tihnit, ca pe o iubită căreia vrei să-i cunoști toate formele extrioare și interioare, explorând-o cu tandrețe: mi-am luat, alături de un prieten, o vacanță mai lungă și am făcut turul ei, cu mașina, fără nicio rezervare, doar trecând de la o zi la alta din loc în loc, ajungând până în Peloponez. Din păcate, am avut atunci și un mic accident, care ne-a țintuit câteva zile într-un oraș nu prea ofertant, dar în ansamblu, a fost o aventură de care îmi aduc cu mare drag aminte.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Horia Corcheș?
Am citit enorm în copilărie și cărțile de călătorii erau preferatele mele. Jules Verne a fost preferatul, fără îndoială, cu tot ce mi-a căzut în mână, dar îmi vine în minte Doi ani de vacanță fără să stau prea mult pe gânduri, de asemenea, Robinson Crusoe – un deliciu (și apoi, ca adult, replica lui Turnier, Vineri sau limburile Pacificului), dar și călătoriile Cireșarilor. Acum, că mă întrebi, îmi dau seama că erau genul meu preferat, cărțile despre călătorii cu aventuri, alături de cele polițiste ( tot un fel de călătorii și ele).
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Horia Corcheș?
Îmi plac, acum, la fel de mult cărțile cu călătorii, dar nu doar de explorare geografică, ci și de explorări interioare sau cultural-istorice. N-aș putea să delimitez un titlu sau altul de călătorii pur și simplu, deși, iată, mă gândesc brusc la Vând kilometri a lui Mihai Barbu sau la cărțile lui Marius Chivu despre călătoriile lui în Himalaya și în Anzi. Dar fac din fiecare carte pe care o citesc un fel de călătorie, fie că este o călătorie prin care descopăr o cultură neexplorată de mine în viața reală, fie că este o călătorie prin care descopăr o interioritate. Ultima carte pe care am citit-o este a lui Cătălin Pavel, Toate greșelile care se pot face, o splendidă călătorie în interioritatea vulnerabilității unui bărbat. Dar ce călătorie minunată este și cea a personajului lui Florin Lăzărescu, din Noaptea plec, noapte mă-ntorc. Și câte altele!
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu cred că pot spune că e un tipar acesta, dar îmi aduc aminte despre un caz, o carte care mi-a zgândărit dorința de a vizita spațiile în care-și desfășoară povestea, Disco titanic, a lui Radu Pavel Gheo. Simțeam mirosul locurilor și al atmosferei, nu spun mai mult, dar ce carte! Musai de citit! Nu-mi planific, însă, de obicei, călătoriile în funcție de cărți, ci de buget, de timp, de partenerii cu care călătoresc. Nu-mi permit asemenea luxuri cum ar fi cel sugerat de tine 😊
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Este un clișeu, da, dar își păstrează prospețimea. Dacă ar fi o izolare definitivă, aș lua Biblia, chit că nu sunt un practicant, ci un credincios în intimitatea propriei mele interiorități. Dar este o carte imensă, care nu se sfârșește niciodată. Și probabil aș mai lua, dacă mi-ai permite, și altele, după dispoziția de moment.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Cărțile mele îndeamnă la călătorii interioare mai ales, cu excepția romanului pentru copii, Istoria lui Răzvan, care este, într-adevăr, despre o serie de călătorii în trecut ale personajului principal. Dar dacă ar fi să recomand una porivită pentru lectură în concediu, ar fi ultima, O rochiță galbenă ca o lămâie bine coaptă. Nu cred că e o lectură neapărat facilă, dar sper că este una destul de provocatoare și cu destule călătorii în interioritatea personajelor.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
În clipa aceasta sunt în Vama Veche, alături de un prieten. Mai avem planificată împreună o vacanță în Creta. Cu siguranță voi mai veni la mare, cu fiul meu, după ce vom trece câteva zile prin București, unde are el niște prieteni. Și, pentru neprevăzut, mai țin vreo săptămână liberă, neplanificată încă. Literar, am un vraf mare de cărți care așteaptă. Le iau la rând, după instinctul de moment. De regulă, nimeresc bine. Dacă nu, abandonez și încep altă călătorie.
