The Global Warming Swindle (2007)

The Global Warming Swindle (2007) sau despre credinţa în combaterea încălzirii globale
Regia: Martin Durkin

Prolog

Am hotărât să abordez într-o manieră ordonată ştiinţific subiectul încălzirii globale. Documentarul  The Global Warming Swindle (2007) oferă, în opinia mea, o perspectivă importantă, relevantă, informată şi revoluţionară la adresa unei controverse. Pentru a susţine cu argumente şi a înţelege filmul, consider important să fac o introducere cu privire la temeiurile şi originile ştiinţifice şi istorice ale acestui subiect.

Invit pe cei interesaţi să consulte referinţele de specialitate de la sfârşitul acestui articol. M-am inspirat, în redactare, într-o oarecare măsură, din stilul APA (American Psychological Association), care este un ghid academic de redactare al lucrărilor pentru a le face mai uşor de înţeles, mai clare, cu minimum de distragere şi cu maximum de precizie (1). De asemenea, am încercat să folosesc un limbaj R-prime (2) pentru un stil de expunere obiectiv.

Pentru a înţelege puţin această controversă, aduc în discuţie câteva elemente ştiinţifice şi istorice.

De Laat şi Maurellis (2004, 2006) au arătat că înregistrările de la nivelul suprafeţei Pământului pe baza cărora s-a aprins în ultimul sfert de secol o dispută majoră în încălzirea globală s-au realizat în zone industriale sau în proxima lor vecinătate, iar temperaturile care compun peisajul folosit ca referinţă de către comunitatea ştiinţifică se regăsesc aprox. în doar 10 % din locaţiile de pe Glob. Astfel, temperatura la nivel planetar este în realitate mai scăzută decât cea măsurată la nivelul solului. Această ipoteză a fost confirmată inclusiv cu ajutorul sateliţilor din spaţiu ce înregistrează temperatura la nivelul solului. (3, 4).

Fundalul ştiinţific şi istoric al unei dispute

Mann et al. (1998, 1999) au susţinut că perioada 1990-2000 a fost, în emisfera nordică, cea mai călduroasă perioadă a ultimului mileniu. Ei au construit un grafic al temperaturii, interpretând o serie de date paleoclimatologice, cu un grad de certitudine discutabil şi folosind o metodologie chestionabilă (5). Rezultatul a fost un grafic pe ultimii 1000 de ani în forma unei crose de hochei, ale cărui valori urcau puternic în partea dreaptă, în perioada 1990-2000. Modalitatea în care mass-media a preluat această informaţie a fost sugerând că „1998 a fost cel mai călduros an din ultimii 1000” şi punând această încălzire pe seama creşterii emiterii industriale a dioxidului de carbon (CO2), ca urmare a activităţii umane pe planetă.

Wegman, Scott  şi Said (2006) au considerat, investigând prezumţiile lui McIntyre şi McKitrick (2005) că metodologia de analiză a componentelor principale folosită de Mann et al. (1998, 1999) produce acelaşi grafic, indiferent ce date sunt introduse statistic. O reală reconstrucţie independentă care să verifice concluziile studiului realizat de Mann et al. (1998, 1999) nu a fost realizată, susţin Wegman, Scott  şi Said (2006). Ei au mai susţinut că paleoclimatologii care sprijină graficul nu au avut tangenţă cu statisticieni; împărtăşirea rezultatelor şi informaţiilor cânecesare pentru verificarea cercetării a fost făcută la întâmplare şi într-o manieră ezitantă. Cu toate că raportul lui Wegman, Scott  şi Said (2006) a fost acuzat pe drept de plagiat şi atacat pe criterii politice, concluziile citate au rămas în picioare.

Un principal contraargument care a fost adus graficului a fost cel că nu se pot infera date paleoclimatologice corecte  cu privire la întreaga suprafaţă a Pământului şi chiar cu privire numai la emisfera nordică, înainte de anii 1600, iar perioada medievală caldă ar fi putut să fie aproximativ la fel de „caldă” ca cea contemporană.

„În 1421, un escadron al Marinei Imperiale Chinezeşti a navigat exact de-a lungul Arcticii şi nu a găsit deloc gheaţă. Este posibil ca atunci să fi existat o porţiune mai mică de gheaţă la Polul Nord decât în prezent, în special vara. Totuşi urşii polari au supravieţuit […] Erik cel Roşu a dat numele Groenlandei (care în traducere înseamnă “pământul verde”) […] deoarece în acea vreme sud-vestul Groenlandei era într-adevăr verde. NU era acoperit de gheţuri şi a fost cultivat din plin până în 1425, când fermele au fost brusc cuprinse de îngheţ. Aşezările agricole ale vikingilor au rămas acoperite de solul îngheţat până în zilele noastre – un indiciu important ce arată că în Evul Mediu existau temperaturi mai ridicate decât în prezent” (6)

McIntyre şi McKitrick (2003, 2005a, 2005b) „au demonstrat că ştergerea perioadei medievale calde din graficul din 2001 [“crosa de hochei”] s-a datorat unei selectări necorespunzătoare a datelor şi unei folosiri incorecte a metodelor statistice” (7)(8)(9). În urma lucrărilor celor doi, Academia Naţională de Ştiinţe din SUA a publicat un comunicat prin care susţin că celebrul grafic este greşit (10).

Valoarea ştiinţifică a documentarului

Documentarul The Great Global Swindle (2007) a sintetizat multe din prezumţiile greşite ale celor care manifestau credinţa în combaterea încălzirii globale. Există două ediţii ale acestuia, ambele din 2007. Prima conţine o serie de informaţii eronate, din care o parte au fost corectate în varianta scurtată. Filmul este disponibil gratuit pe internet în versiunea originală (11).

Cu toate acestea, cele mai multe dintre prezumţiile documentarului par să fie corecte şi nu au fost contrazise cu argumente punctuale şi definitive de către oameni de ştiinţă şi de către comunităţi ştiinţifice. Câteva din concluziile care merită să fie subliniate (12) sunt:

(1)               Activitatea solară este corelată pozitiv şi proporţional cu  încălzirea planetei. Această ipoteză a fost iniţial contrazisă de comunitatea ştiinţifică la momentul realizării documentarului  (13, 14). Descoperiri ulterioare susţin influenţa activităţii solare nu doar asupra încălzirii globale în emisfera de Nord, ci şi a asupra schimbării climaterice la nivel planetar (15). Cercetări din 2011, efectuate de către CERN ridică întrebări cu privire la cât de mult este influenţată încălzirea globală prin activitatea industrială şi umană (16). Richard Wilson, un cercetător afiliat NASA este citat pe site-ul NASA cu privire la un studiu care a descoperit cum trendurile activităţii solare influenţează temperatura la nivel geoclimateric (17). Cu toate acestea, este adevărat că, în cadrul documentarului, un grafic NASA a fost extrapolat greşit (18), chiar dacă interpretarea sa este corectă şi conformă cu cercetarea citată, care a fost susţinută de savantul referit.

(2)               Nivelul de CO2 a continuat să crească din 1940, dar în această perioadă, până în 1975, temperatura la nivel global a scăzut. Unii critici au adus în discuţie  efectul de răcire al aerosolilor de sulf (19), însă regizorul a contraargumentat această supoziţie, întrucât nivelul emisiilor de SO2 , în speţă de către China, era mult mai ridicat în 2007 decât în sec. al XX-lea. (20) . Cu toate acestea, autorii au fost acuzaţi că neglijează interpretarea contribuţiei omului la efectele gazelor de seră (21). Contraargumentele au fost doar parţiale, iar faptele prezentate în documentar la acest punct nu au fost relevant sau fundamental contrazise.

(3)               Nu cantitatea de CO2 precede ridicarea temperaturii la nivel global, ci invers. O legătură cauzală este greu de stabilit.

(4)               Vaporii de apă de la nivelul oceanelor Planetei influenţează major gazele de seră, iar modalitatea în care aceştia, sub forma norilor afectează încălzirea la nivelul solului este încă neclară şi nu poate fi folosită pentru niciun fel de preziceri.Cu toate acestea (aşa cum apare în prima ediţie), prof. Carl Wunsch, citat ca oceanolog, nu ar fi susţinut niciodată cum oceanele emit mai mult CO2 decât activitatea umană (22).

(5)               Plantele, animalele şi oceanele produc cea mai mare parte de CO2, iar acest gaz nu constituie decât 0.054 % din atmosfera Pământului. Prin urmare, modul în activitatea umană şi în speţă, cea industrială, poate afecta schimbarea climei la nivel global prin creşterea emisiilor de  CO2 este una infimă. Totuşi, documentarul a conţinut ideea greşită (a fost corectată la a doua ediţie a documentarului) că vulcanii emit mai mult CO2 decât activitatea umană şi industrială (14).

(6)               Temperaturile contemporane sunt comparabile cu cele înregistrate în perioada Evului Mediu cald, o vreme de înaltă prosperitate pentru Europa.

(7)                Nu există un consens între oamenii de ştiinţă cu privire la

• cauzele dovedite ale încălzirii globale;
• predicţiile care pot fi în mod corect deduse pe baza datelor existente;
• ce anume pot face oamenii pentru a influenţa temperatura la nivel planetar.

Din documentar mai reiese şi cum cercetătorii care îndrăznesc să contrazică prin dovezi, analize, cercetări şi interpretări, credinţa în combaterea încălzirii globale riscă persecuţie, ameninţări cu moartea, pierderea finanţărilor, atacuri personale şi defăimare.

Filmul a primit menţiunea specială a juriului pentru contribuţie curajoasă la dialogul ştiinţific şi pentru calitatea cinematografiei la Festivalul Internaţional al Filmului de Ştiinţă din Atena, 2008 (23). Preşedintele ceh Václav Klaus a afirmat la premiera cehă a filmului că este o „întâlinre a suporterilor raţiunii împotriva iraţionalităţii” şi a comparat credinţa în combaterea încălzirii globale cu propaganda comunistă. (24)

Concluzii

Invit cititorii să vizioneze cu atenţie documentarul şi să treacă prin filtrul critic al gândirii dovezile prezentate, împreună cu informaţiile din acest articol.

Concluziile mele subiective pe care le formulez, pe baza informaţiilor consultate sunt:

• Toţi oamenii de ştiinţă constată şi sunt de acord că Pământul s-a încălzit în ultimii 25 de ani, chiar dacă nu sunt de acord exact cu cât, din ce cauze sau cu ce efecte.
• Nu există date care să susţină dincolo de orice îndoială că activitatea umană industrială are vreun efect asupra încălzirii planetei.
• Nu am găsit date care să susţină că omenirea poate să reducă, chiar şi printr-un efort conjugat, temperatura la nivel planetar.
• Încălzirea planetei s-ar putea să nu fie, în context istoric, o problemă cu consecinţe atât de dramatice şi dezastruoase precum pretind unele guverne, instituţii, agenţii sau oameni de ştiinţă.
• Nu există nici pe departe un consens al oamenilor de ştiinţă cu privire la gradul, cauzele sau efectele acestui fenomen, iar problema rămâne deschisă şi amplu disputată, atât la nivel ştiinţific, cât şi la nivel politic şi economic.

Referinţele le puteţi descărca din fişierul ataşat de aici.

Trailerul filmului:

Întregul film: