The Giver (2014)

The Giver (2014) – Darul Lui Jonas

Regia: Phillip Noyce
Distribuția: Brenton Thwaites, Jeff Bridges, Meryl Streep, Alexander Skarsgård, Katie Holmes

Anul 2014 se dovedeste a fi, daca ne raportam la tipul povestilor transpuse cinematografic, anul utopiilor, al distopiilor, anul lumilor post apocaliptice sau post conflict ajunse in momente de cumpana si de evaluare a conceptelor si ideiilor pe care s-au construit. „Darul lui Jonas” se interpune astfel intre „Divergent„, „Jocul lui Ender” si „Expresul Zapezii” lansate deja si urmatorul episod din „Jocurile Foamei” care promite a ni se dezvalui spre finalul anului, incercand sa-si contureze identitatea prin candoare, mesaj si distributie intesata de nume cu greutate.

Adaptare a romanului cu acelasi nume scris de Lois Lowry, realizata de Michael Mitnick si Robert B. Weide, in regia lui Phillip Noyce, „Darul lui Jonas” este o poveste moralizatoare, un omagiu subtil adus spiritului uman, o metafora cinematografica despre cainta, remuscare, intelepciune, curaj si responsabilitate.

Ne regasim inca odata intr-o noua civilizatie aparuta pe ruinele unui cataclism nestiut si nespecificat, o civilizatie artificiala cu reguli prin care egalitatea este dusa la extrem. Astfel toata populatia este vesela si amabila, nu exista resentimente, furie, rautate, invidie, dar nici dragoste.

Sentimentele sunt periculoase, emotiile si trairile pot produce catastrofe, dandu-i-se posibilitatea de a alege, omul va face in final alegerea nefericita, sunt cateva din „credintele” Consiliului Batranilor condus de Sefa Batranilor – Meryl Streep. Prin urmare, sentimentele sunt eradicate, la fel si capacitatea de a distinge culorile, precum si posibilitatea de a-ti alege meseria sau parcursul in viata.

Odata cu dragostea dispare si sexul, procrearea devenind un exercitiu de laborator, finalizat apoi de catre femei cu rol de Nascatoare. Nou nascutii perfecti si cu o dezvoltare adecvata sunt plasati apoi in unitati familiale formate din mama si tata. Bebelusii imperfecti, cu dezvoltare anevoioasa sau comportament inadecvat sunt indepartati, omorati cu gentilete, duiosie si fara nici o remuscare, la fel cum sunt eutanasiati si batranii, cei care si-au indeplinit menirea in societate si nu mai sunt de folos acesteia.

Doze zilnice de medicamente administrate de masini instalate in fiecare casa asigura uniformitatea in gandire si simtire, fericirea perpetua si acceptarea fara revolta a regulilor. Aceleasi droguri, impreuna cu nu se stie ce mecanism cu eficienta limitata la hotarele comunitatii, blocheaza si memoria colectiva. Nimeni dintre locuitori nu-si aminteste ce a fost inainte de cataclism, nu simte, nu sufera, nu-si imagineaza altceva decat realitatea ingradita a comunitatii, nimeni nu incearca sa-i depaseasca hotarele. Aproape nimeni, caci apare exceptia, pastratorul amintirilor, persoana cea mai torturata dintre locuitori si odata cu ea si intriga isi dezvaluie primele tentacule.

Jonas (Brenton Thwaites), eroul principal, naratorul prin ochii caruia ni se fac cunoscute regulile societatii, este prezentat spectatorului alaturi de cei doi prieteni, Asher (Cameron Monaghan) si Fiona (Odeya Rush). Toti trei sunt copii normali, adolescenti lipsiti de griji, razand, alergand pe biciclete, asteptand cu nerabdarea ceremonia de trecere la maturitate, ceremonia de atribuire a viitoarelor slujbe in cadrul comunitatii. Jonas locuieste cu Mama (Katie Holmes), Tatal (Alexander Skarsgard), si o sora mai mica – Lilly (Emma Tremblay).

In cadrul unei ceremonii fastuoase, dar la fel de rigida si artificiala ca cei ce o conduc, Asher devine instructor de zbor pentru drone, Fiona ingrijitoare la nou nascuti, iar Jonas primeste cea mai importanta misiune din intreaga comunitate, cea mai prestigioasa, dar si cea mai bizara – aceea de a deveni Primitorul Memoriei, pastratorul tuturor secretelor, precum si a istoriei de dinaintea construirii lumii noi.

Continuand sa traiasca intr-o lume sterila, Jonas va primi lectii de la Daruitor (Jeff Bridges), va sti lucruri pe care nici chiar batranii nu le stiu, va invata si va trai toata istoria omenirii, groaznica si glorioasa, va incalca toate regulile care guverneaza societatea, va trai, va simti si va incepe sa vada. Asemeni mentorului sau, se va transforma intr-o carte de istorie vie, fara a impartasi nimic din ce asimileaza, pastrand intelepciunea experientelor pentru momentul in care va fi „rasfoit” si i se va cere sfatul de catre batrani, la improbabila aparitie unei probleme fara rezolvare.

Pe masura ce Jonas invata iubirea, speranta, muzica si culorile, rautatea, moartea, pierderea si durerea, lumea inconjuratoare i se releva in toata splendoarea noilor perceptii. Avalansa de sentimente este greu de stavilit si imposibil de ascuns prietenilor, iubirea se infiripa, sfaturile mentorului sunt incalcate, regulile devin discutate si analizate. Ochiul vigilent al Batranilor vegheaza insa si simtind pericolul pe care micul razvratit il constituie pentru modul lor de viata, va incerca suprimarea acestuia.

Tranzitia pe care eroul principal o parcurge de la nestiinta la cunoastere este ilustrata cinematografic sugestiv cu o trecere de la alb -negru la color, cu infuzii de culoare asamblate in flash-back-uri din trecutul omenirii. Sa nu va imaginati insa ca lumea fara culoare imaginata pentru marele ecran arata rau sau infroicosator sau dezolant. Nimic din toate acestea. Casele sunt frumoase, dispuse simetric, strazile sunt pavate si iluminate, totul este ordonat, curat, toata lumea este bine hranita, totul este „perfect”. Micile imperfectiuni intervin cand ochii iubitei capata culoarea cerului si impreuna contrasteaza izbitor cu restul lucrurilor neschimbate, cand soarele brusc se reflecta in cositele aramii si lumina devine calda si fierbinte precum primul sarut si iubirea ce se naste.

Alaturi de Jonas, ne bucuram de entuziasmul sau in asimilarea informatiilor despre lume, surprindem setea de cunoastere a eroului in amalgamul de imagini, sunet si culoare pe care si le insuseste telepatic de la Daruitor, savuram apusurile, ceremoniile de nunta, splendoarea oamenilor si a naturii.

Din casuta sa de la marginea comunitatii, in vecinatatea unui nor, la granita cu tinutul in alta parte, o casuta gazduind intelepciunea lumii, cartile, amintirile si sperantele sfaramate, Daruitorul iese rar si numai pentru misiunile oficiale. Jeff Bridges aduna in chipul si interpretarea sa toate tristetile, toata frustrarea, toate chinurile si demnitatea impuse de slujba sa. Melancolie si revolta, dor, durere si dorinta, exprima prin forta interpretarii sale, daruindu-ne un personaj colorat,o metafora a razvratirii.

Meryl Streep este conducatoarea batranilor, seducand spectatorul si locuitorii comunitatii cu o figura materna, zambitoare si plina de bunavointa ce ascunde un caracter dur, sadic, cu o viziune intunecata si pesimista asupra umanitatii si potentialului sau distructiv.

„Copii” Asher (Cameron Monaghan), Fiona (Odeya Rush) si Lilly (Emma Tremblay) sunt frumosi, expresivi achitandu-se cu succes de provocare. Jonas (Brenton Thwaites) transmite emotiile si chinurile presupuse de noua sa indeletnicire, ratand putin profunzimea relatiei cu daruitorul, insa avalansa evenimentelor din cea de-a doua parte a filmului suplineste aceasta scapare.

Jongland cu doua constatari general valabile – sentimentele ne fac umani si aceleasi sentimente ne pot conduce spre catastrofa – „Darul lui Jonas” este filmul perfect pentru un sfarsit de vacanta. Ne provoaca prin emotii, putina iubire, un spectacol vizual si o intrebare: suntem oare dispusi sa renuntam la o parte din noi pentru putina pace si stabilitate..?

Nota: 7/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=iJNNugNe0Wo’]