Murder by Death (1976)
Regia: Robert Moore
Distribuția: Peter Falk, Alec Guinness, Peter Sellers, Truman Capote, David Niven, Maggie Smith
‘Murder by Death’ (1976 – distribuit în România la vremea lui cu titlul ‘Cinci detectivi la miezul nopții’) demonstrează că genul filmelor cu o distribuție compusă exclusiv sau în principal din vedete de prim rang ale Hollywood-ului nu a fost inventat de Wes Anderson. Pe genericul acestui film apar Alec Guiness, Peter Sellers, David Niven, Peter Falk, Maggie Smith și scriitorul Truman Capote. Scenariul este scris de Neil Simon, dramaturg și scenarist foarte popular, care de multe ori, dar nu în acest caz, a scris scenarii care aduceau pe ecran piesele sale de teatru. Regia îi aparține lui Robert Moore, cunoscut în special că regizor de televiziune, pentru care ‘Murder by Death’ era primul film de lungmetraj (avea să mai facă încă două). Puțin intimidat probabil de calibrul actorilor pe care îi îndruma, i-a lăsat pe aceștia să facă ce vor. Se cam simte, căci nu tot ceea ce merge pentru teatrul și comediile TV ale acelor ani arată la fel de bine pe un ecran mare. ‘Murder by Death’ mi s-a părut a fi o parodie căreia i se cam vede vârsta și un film care demonstrează că uneori 1+ 1 + 1 + 1 + 1 egal mai puțin decât 5. Filmul merită să fie văzut astăzi mai ales pentru talentele adunate în aceeași distribuție.
Decorul acțiunii este tipic romanelor Agathei Christie, unul dintre cei câțiva autori parodiați în această poveste. 5 detectivi faimoși sunt invitați în rezidența care seamănă cu un castel al lui Dracula a bogătașului Lionel Twain. Cei 5 parodiază personaje celebre din cărțile Agathei Christie și ale altor autori populari de romane polițiste și din filmele inspirate de aceste cărți. Recepția care îi așteaptă este bizară: la intrare sunt supuși unei fel de probe de supraviețuire, cel care îi primește este un majordom orb, iar bucătăreasa este surdo-mută și analfabetă. Afara este furtuna cu fulgere și trăsnete, grilaje metalice îi închid pe oaspeți care devin de fapt prizonieri. Gazda îi anunță că va avea loc o crimă și că acela dintre faimoșii detectivi care o va rezolva va primi un milion de dolari. Fenomenele care se întâmplă sunt din ce în ce mai bizare și spre miezul nopții apare și cadavrul. Cine poate fi criminalul? Vreunul dintre detectivi? că altcineva nu prea este în jur. Ca în romanele polițiste, se adeverește că toți ar fi avut motive să comită crima. Nu ca în romanele polițiste însă, detectivii se dovedesc a nu fi chiar așa de pricepuți cum li se dusese faima.
Povestea – un aparent ‘whodunit’ – ar trebui să fie premiza unei serii de gag-uri comice, și asta a fost probabil și intenția autorilor. Nu prea le reușește. Povestea este prea încurcată pentru a fi și interesantă. De vina este probabil și timpul care a trecut, aproape 50 de ani, de la lansarea filmului. Dar totuși, genul nu este complet epuizat, dovadă sunt ecranizările recente ale romanelor Agathei Christie semnate de Kenneth Branagh, care, mie cel puțin, mi-au plăcut. O problemă evidentă mi s-a părut decorul, care într-un asemenea film trebuie să creeze efectul de tensiune, combinat cu un dram de comedie. Nu am simțit în niciun moment tensiunea, efectul încăperilor care sunt când pustii, când pline de lume, este ratat complet și nu m-am putut familiariza cu topografia. Din aceste motive nici o parte din umorul de situații nu a funcționat. Asta îi lasă pe spectatori să savureze umorul de replici, care însă este mai degrabă un procedeu teatral și nu cinematografic.
Rămânem desigur cu intepretarile. Rolul care mi-a plăcut cel mai mult a fost cel al lui Alec Guinness (majordomul orb), singurul actor din distribuție care și-ar fi putut include rolul în CV-ul sau. La celalalt pol se afla Peter Sellers, al cărui detectiv chinez obligat să poarte cam tot filmul un fel de masca și să vorbească cu o voce pițigăiată mi-a părut prea strident pentru a fi cu adevărat comic. Truman Capote, în singurul său rol într-un film de ficțiune joacă unul dintre propriile personajele care ar fi vrut să fie și efectul este reușit. Dacă ‘Murder by Death’ ar fi fost un spectacol de teatru filmat, probabil că multe dintre aceste deficiențe ar fi putut fi trecute cu vederea. Ca film, rămâne memorabil prin aducerea împreună a unor actori foarte populari și de calibru plus Truman Capote, dar în perspectiva a 48 de ani de la lansare, asta nu mai este suficient.
Nota: 5/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://limelightmovieart.com/shop/murder-by-death/)
