Se7en (1995)

Se7en (1995) – Sapte
Regia: David Fincher
Distributia: Brad Pitt, Morgan Freeman, Gwyneth Paltrow, Kevin Spacey

Un film-cult pe care il tot vad si revad, fara prea multe motive, doar pentru ca este un film extrem de concentrat, care iti pune intrebari, care iti ascunde raspunsurile la ele, care iti dezvaluie cele mai mari sapte pacate ale omenirii, atat de reale si moderne, chiar daca au fost prima data puse pe hartie din antichitate sau Evul Mediu timpuriu. Plecand de la un simplu film politist (asa incepe, asa continua), in care partenerii se invrajbesc, discuta si isi disputa teritoriul, in care David Mills (Brad Pitt) este invatacelul aiurit, dar si impertinent si neadaptat, iar „batranelul” William Somerset (Morgan Freeman) este la ultima actiune inainte de pensionare, iar evitarea conflictelor si intelepciunea varstei sunt evidente.

Cliseele filmului politist clasic continua: un criminal in serie gandeste o seria de actiuni (absolut impresionante, de altfel), isi construieste crimele in jurul politistilor inteligenti care il urmaresc, avand pentru acestia o simpatie deosebita, doar pentru ca se afla pe urmele sale si cauta motivatia actiunilor lui. Toate aceste clisee construiesc insa un film modern, de tip nou, care pleaca de la ideea celor sapte pacate capitale ale omenirii, referintele la carti importante, biblioteci si autori memorabili fiind cu atat mai interesante: Lacomia, Vanitatea, Avaritia, Lenea, Desfrânarea, Invidia, Mânia.

Ne aflam astfel in fata unui film profund religios, cu accente biblice, nu numai pentru ca cele sapte pacate importante ale umanitatii isi au izvorul in Vechiul Testament, ci si pentru faptul ca cifra sapte este una simbolica pentru fiinta umana, fiind regasita in multe alte locuri: simbolul Creatiei (lumea a fost facut in sapte zile), simbolul raului in basmele popoarelor (sapte mari si sapte tari, balaurul cu sapte capete), cele sapte cuvinte ale gandirii si spunerii lui Iisus. Regizorul si scenaristii mizeaza pe acest numar si isi dezvolta actiunea in jurul acestuia: cele sapte pacate capitale devin sapte crime ale lui John  Doe, devin zilele saptamanii in care se petrec acestea, devin principalele capitole ale unui film intunecat, dur si memorabil.

Pana si personajele par desprinse din aceasta tematica biblica: daca David si Willian sunt arhanghelii binelui, John Doe este ingerul pierzaniei, cel care se considera trimis de catre Dumnezeu pentru a realiza noua Ordine a lumii: un Iuda transformat in trimisul lui Dumnezeu, pentru a-i ucide pe cei pacatosi nu pentru pacatul lor, ci pentru a da un exemplu, pentru a reliefa credinta lui Dumnezeu intr-o lume schimbata. Cu toate acestea, nu este un film complicat: trimiterile crestine sau religioase, in ansamblu, nu sunt greu de inteles, filmul este simplu, dar in acelasi timp complex prin subiect, este necesara probabil o revedere pentru a-l vedea totusi ca o capodopera. Ceea ce si este.

Nota: 9.5/10