–Anca Muresan scrie la liternet.ro despre ‘Happy End’ al lui Michael Haneke: ‘Pe afişul filmului sînt două butoane de înregistrare: filmul începe odată ce unul dintre personaje a apăsat pe on. Ca o ironie de construcţie regizorală, Happy End dă impresia că a uitat să apese pe off. După aproape două ore, acelaşi personaj ţine din nou butonul roşu pornit. Apoi, în întunericul sălii de cinema se aşterne liniştea. Haneke nu recurge la artificii muzicale, tocmai ca să te lase să îţi auzi gîndurile. Pe genericul de final citeşti că nici un animal nu a avut de suferit pe durata filmărilor. Despre suferinţa oamenilor nu se spune nimic.’
-Cristian Patrascanoiu scrie la LaPunkt despre ‘Loveless’ (Neiubire) al regizorului rus Andrei Zviagintsev: ‘Cînd e vorba despre Rusia, mai precis despre ceea ce ne vine de acolo sub formă de cultură, mă surpind, tot mai mult de la o vreme, că încerc să caut urme a ceea ce, vag dpdv analitic, dar semnificativ în alte registre, se cheamă ”sufletul rus”. Ei bine, privind către acest film prin această ”lentilă” pe care mă încăpățânez să o folosesc tot mai des (și știu bine în sinea mea de ce o fac…), nu mi se pare că ar fi din cale-afară de ”rusesc”. NeIubirea din acest film – care provoacă alienare, violență și chiar mai mult decît atît, la limită tragedie – trece ce o graniță sau de alta.’
-Emil Calinescu scrie despre ‘Downsizing’ (Mini-oamenii – ce titlu!): ‘Film bun sau film prost? – Grea intrebare. Inca sunt in aceasta dilema. Matt Damon joaca slab, dar parca asa trebuie sa fie personajul. Cristoph Waltz joaca bine, dar parca-i un personaj ultra-cliseic. Filmul poate fi deopotriva vazut ca un film slab, dar si ca un film genial, original. Ideea este originala, dar oare este fericit pusa-n aplicare?’
-Angela de la CineAmator a vazut ‘The DIsaster Artist’ al lui James Franco, care are ca subiect ‘cum s-a facut unul dintre cele mai proaste filme facute vreodate’: ‘Un lucru este clar: James Franco a tratat cu multa seriozitate tot ce a a implicat schitarea portretului lui Tommy, o figura care ar fi putut deveni extrem de usor una caricaturala. Dar alege sa ii respecte numele, sa accepte provocarile si sa avanseze cu nebunia care vine la pachet, pe masura ce cunoastem mai mult si mai bine contextul. Este usor sa intelegi viziunea si abordarea lui Franco daca nu le stii pe cele ale lui Wisseau, dar imposibil sa le accepti daca nu cunosti background-ul.’
-Ion Indolean scrie la PressOne despre marele învingător la recenta gală a Globurilor de Aur, ‘Three Billboards Outside Ebbing, Missouri’ creat de Martin McDonagh: ‘Fără să se ridice la nivelul unui proiect anterior în care juca Frances McDormand – Fargo, al fraţilor Coen –, Three Billboards… caută acelaşi spirit şi aceeaşi atitudine uşor absurdă faţă de propriul subiect. Plasat într-un loc uitat de lume, pe care o crimă îl face cunoscut – iar televiziunea se prezintă prompt, în căutarea senzaţionalului –, filmul lui Martin McDonagh dezvăluie dorinţa de a vorbi despre diferite forme de abuz. Într-un context în care la Hollywood continuă dezvăluirile pe această temă (cazurile Harvey Weinstein și Kevin Spacey fiind cele mai răsunătoare), probabil că nimic nu este întâmplător.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Krótki film o zabijaniu” (1988) – A Short Film About Killing
–”Happy End” (2017)
–”Shelter” (2017)
