Catherine the Great (2019)
Regia: Philip Martin
Distribuția: Helen Mirren, Jason Clarke, Gina McKee
Ce poate fi mai promițător decât un miniserial istoric ocupandu-se de una dintre cele mai originale și mai asertive femei din istorie, împărăteasa Ecaterina a II-a (cea Mare) a Rusiei, cea care a extins granițele imperiului țarilor și l-a ridicat la rang de putere europeană, care a adus în Rusia spiritul reformelor și cărțile epocii iluminismului, și care a pus în mare măsură bazele instituțiilor statului rus modern? Faptul că în rolul principal apare Helen Mirren, una dintre marile actrițe de cinema și televiziune contemporane, cea care a întruchipat deja cu mare succes regine pe ecranele mari și mici nu putea decât să îmi crească nivelul așteptărilor. De aceasta data însă dezamăgirea este aproape pe măsura așteptărilor. Miniserialul (4 serii) ‘Ecaterina cea Mare’ eșuează în cele mai multe dintre punctele sale principale, dar mai ales acolo unde are ambiția de a prezenta viziuni originale, diferite de ceea ce genul istoric oferă în cazuri similare.
Nu sunt un fanatic al autenticității istorice în filme (sau cărți) și accept cu relativă ușurință puncte de vedere diferite de cele din manualele de istorie, fie ele și perspective revizioniste. Nici puritan nu sunt, dar mărturisesc că supra-sexualizarea istorică din seriale cum a fost ‘The Tudors’ și acum ‘Ecaterina cea Mare’ nu mi se pare că aduce foarte mult în plus acestora. În ‘Ecaterina cea Mare’ nici macar nu este vorba de (prea multă) nuditate, cât despre folosirea unui limbaj vulgar și neverosimil de explicit care nu adaugă nimic personajelor. Mărturisesc că în calitate de ardent feminist mi-a plăcut descrierea Ecaterinei ca o predatoare sexuala de bărbați tineri care satisfăceau din arivism poftele bătrânei împărătese, dar folosirea unui limbaj suburban de secol 21 nu adaugă nimic la ceea ce vrea să fie povestea sinceră de dragoste dintre Ecaterina și Potemkin. Accentul pus pe relațiile amoroase și intrigile de familie pun în umbră detaliile istorice, și mai nimic din evoluția împărătesei și motivele pentru care abandonează treptat programul de reforme pentru a deveni o ferventă reacționară în finalul vieții și domniei rămân cât se poate de neclare.
Abordarea istorica este inegală ca nivel. Sunt foarte curios cât de autentică o vor găsi spectatorii ruși. Pe de-o parte producătorii serialului au investit enorm în decoruri și costume, și filmul arată excelent din punct de vedere vizual. Palatele cu sălile de bal și de consiliu, dormitoarele și camerele de lucru sunt reconstituite în toată splendoarea lor aurită. La fel și costumele somptuoase ale nobilimii și ofițerimii imperiale. Dialogurile sunt în schimb schematice și sunt vizibile și unele erori istorice. De exemplu se vorbește în permanență despre Germania, țară care avea să apară abia peste aproape un secol, probabil că termenul potrivit ar fi fost Prusia. În ceea ce privește jocul actorilor, câteva dintre rolurile secundare mi s-au părut cele mai potrivite, cu personaje (în majoritate istorice) foarte bine conturate. Rolurile principale sunt cele care m-au dezamăgit. Jason Clarke interpretează un Potemkin plin de ambiție, dar nu se poate spune că pasiunea dintre el și împărăteasă trece bine ecranul. Cât o privește pe Helen Mirren, cred că a ratat ocazia unui mare rol. Ecaterina cea Mare a rămas pentru spectatorii acestui miniserial un secret, iar pentru Helen Mirren este vorba despre un rol de regină în plus la care poate că ar fi fost mai bine să renunțe.
Disponibil pe HBO Go.
Nota: 5/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Amazon.com)
