River of No Return (1954)
Regia: Otto Preminger, Jean Negulesco
Distribuția: Robert Mitchum, Marilyn Monroe, Rory Calhoun
Am ales să văd ‘River of No Return’, un film western vechi de 70 de ani din câteva motive. În primul rând pentru că apare Marylin Monroe, care are ocazia să-și demonstreze talentul de actriță pe lângă frumusețea fizică și calitățile de cântăreață. Partenerul ei este Robert Mitchum, și el o vedetă în ascensiune în anul 1954, când a fost produs filmul. În fine, deoarece pentru regie sunt creditați Otto Preminger (care lucra sub contract cu studiourile 20th Century Fox) și Jean Negulesco, regizorul născut la Craiova, trecut prin Franța și refugiat în America, un nume pe nedrept uitat astăzi de istoriile de film din țara în care s-a născut și din țările în care a lucrat. Filmul experimenta și cu noua tehnologie de ecran lat și peliculă color numită CinemaScope, ultimul strigăt al tehnicii filmării și proiectării imaginii din epocă.
Acțiunea se petrece în 1875 în Nord-Vestul american. Văduvul Matt Calder se întoarce după ani de închisoare, ispășiți pentru vina de a fi ucis un bandit care amenința viața unui prieten. Se retrage într-o fermă izolata din munți împreună cu Mark, băiatul său de 11 ani, de care fusese despărțit multă vreme. Viață lor idilică este tulburată de apariția lui Kay și Harry, cântăreața de bar care avusese grija de Mark în absenta tatălui și soțul acesteia. Harry îl atacă și jefuiește pe Matt pentru a-i fura pușca și calul cu scopul de a ajunge la Kansas City, unde plănuiește să recupereze o datorie câștigată la cărți (posibil prin trișare). Matt, Mark și Kay vor porni, lipsiți de arme, jos pe râu, în urmărirea lui.
Este evidentă intenția producătorilor și regizorilor de a extrage maximul din posibilitățile vizuale oferite de tehnologia CinemaScope. Majoritatea filmărilor în natură sunt spectaculoase și inspirate, iar atunci când sunt combinate cu scene filmate în studio, se simte. Este unul dintre primele și dintre cele mai spectaculoase filme ale unui subgen pe care l-am putea numi ‘filmele de râu’, combinat cu două melodrame – una cu un triunghi romantic, cealaltă descriind relații tată-fiu. Scenariul acestui western destul de convențional în aparență include două scene legate de relațiile lui Matt care ar fi delicate și discutabile și în contextul moralității pe ecrane de astăzi, sau poate astăzi mai mult decât acum 70 de ani. Legătura dintre Matt și copilul său se dezvoltă în umbra vinovăției tatălui și înțelegerii de către copil a faptei săvârșite de acesta. Între Matt și Kay se dezvoltă o relație care are și ea părțile ei problematice. Prezenta lui Marylin Monroe este electrizantă și tensiunea erotică îl aprinde și pe Robert Mitchum, un actor care nu prea își exterioriza sentimentele. Personajul ei fiind o cântăreață de bar, avem și ocazia să o auzim cântând în patru ocazii, două dintre aceste cântece fiind excelente. Talentul de actriță? Nu este fenomenală, dar are spontaneitate și naturalețe, fapt remarcabil căci au rămas însemnate în istorie conflictele intre Preminger și profesoara particulară de actorie care o însoțea pe Monroe la filmări în acea perioadă a carierei sale. Motivele pentru care spectatorii au fost atrași de acest film în 1954 au rămas cam aceleași și astăzi.
Nota: 5/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
