Ilustrate cu flori de câmp (1975)
Regia: Andrei Blaier
Distribuția: Draga Olteanu Matei, Eliza Petrachescu, Carmen Galin, Gheorghe Dinică
Daca cifrele de pe wikipedia sunt exacte atunci ‘Ilustrate cu flori de câmp’, filmul regizorului Andrei Blaier realizat în 1975, a fost văzut în Romania de 2,1 milioane de spectatori. Astăzi cred că chiar și producțiile de la Hollywood în perioade fară pandemie nu reușesc să atingă nici macar a zecea parte din această cifră. Cum se explică acest formidabil succes de public? Filmul aborda, voalat și din perspectiva oficială, o problema foarte controversată – cea a avorturilor clandestine rezultate din politica demografica a regimului comunist care interzicea și criminaliza întreruperile de sarcină. Din perspectivă istorică se poate spune că ‘Ilustrate cu flori de câmp’ precede filmul lui Cristian Mungiu ‘4 luni, 3 săptămâni și 2 zile’ realizat în 2007, desigur dintr-un punct de vedere și într-un stil cinematografic foarte diferit. La succes au contribuit însă nu numai tema, ci și prezența pe generic a unor actori de prima mână, a unei echipe tehnice de nivel profesional ridicat, și desigur, numele regizorului Andrei Blaier. Cum reușește filmul să supraviețuiască timpului după 45 de ani de la realizare?
Acțiunea se petrece într-un oraș pe malul Dunării. Scena care deschide filmul este un cadru din viața de zi cu zi văzută printr-un binoclu. Directorul de imagine Dinu Tănase crează un efect de ‘viziune limitată’ prevenind parcă spectatorii că ceea ce vor vedea este o versiune constrânsă și limitată a realității. Într-una din scenele următoare două tinere se întâlnesc într-o gară. Laura (Carmen Galin) vine de la București, Irina (Elena Albu) o așteaptă cu un buchet de flori. Din tren sunt coborâte alte flori, o coroană mortuară. Filmul începe sub semnul florilor și al morții. Vom afla că Laura a venit în oraș pentru a face un avort clandestin, pedepsit aspru de lege. Mama Irinei este complice. Cuvântul ‘avort’ nu este rostit niciodată însă, personajele folosesc ‘double-speak’, se tem, toate acțiunile lor au loc sub presiunea fricii. În paralel are loc o nuntă. Cu miri tineri plini de speranță, cu nuntași mai în vârstă corupți și ridicoli, cu muzica de manele (desi încă nu le spunea așa). Unele vieți încep, altele se termină.
Povestea sună mai bine decât arată pe ecran, astăzi, la peste 45 de ani de la realizarea filmului. Pentru a trece barierele cenzurii scenaristul și regizorul Andrei Blaier a fost obligat să dea filmului un mesaj ideologic clar pe linia anti-avort a perioadei, și să îngroașe până la ridicol personajele negative. Și totuși, interpretări ca cele ale Dragăi Olteanu Matei, Elizei Petrăchescu sau Gheorghe Dinică ne fac cu ochiul și dau dimensiuni umane unor personaje care trăiesc într-un mediu și o perioadă de presiune socială și politică. Solidaritatea celor două tinere fete interpretate de frumoasele și talentatele Carmen Galin și Elena Albu o prevede pe cea a celor două eroine din filmul lui Mungiu realizat trei decenii mai târziu.
Conflictul dintre generații este accentuat de prezentarea sub-culturii provinciale, ceea ce dă culoare și autenticitate și balansează parțial cel puțin melodrama exagerată care susține mesajul propagandistic. Dan Nuțu și George Mihăiță completează portretele tinerilor care aparțin unei generații care încearcă să se detașeze de mediocritatea și corupția din jur, dar a căror încercare, cel puțin în film, eșuează tragic. Desigur, Blaier nu a putut să meargă până la capăt în a arăta cu degetul responsabilitatea sistemului, dar lipsa de șanse și de alternative a eroilor este izbitoare. Filmul are multe calități cinematografice, am menționat deja imaginea, aș adaugă muzica lui Radu Șerban, dar nu totul trece la fel de bine ecranul și examenul timpului. ‘Ilustrate cu flori de câmp’ este un produs exemplar al unei perioade în care linia ideologică impusă în cinematografia românească cerea crearea de filme de actualitate dar nu le acorda libertatea de a reflecta adevărul.
Nota: 5/10
Filmul este disponibil pe Youtube.com:
(Sursă fotografii: IMDb.com)
