Flight (2012)

Flight (2012) – Zborul

Regia: Robert Zemeckis
Distributia: Denzel Washington, Brian Geraghty, Kelly Reilly, Bruce Greenwood, Don Cheadle, John Goodman

Dacă sunt momente ale anului în care sunt cel mai entuziasmat în privinţa filmelor, atunci este vorba de lunile ianuarie-februarie, în care crema cremelor (măcar din punctul americănesc de vedere) filmelor se întrec în câştigarea unuia sau mai multor din premiile Oscar. Nu or fi cele mai bune filme din lume, dar din ele putem alege câteva filme care rămân în memoria cinefililor sau măcar se disting din multe alte filme mai slab cotate. Iar când unele dintre ele trec media, atunci putem fi mulţumiţi. Printre primele filme pe care le-am urmărit în această perioadă se numără Flight, o dramă americană autentică, candidat la câteva importante premii la Oscarurile din februarie: cel mai bun actor în rol principal (Denzel Washington) şi cel mai bun scenariu original (John Gatins).

Whip Whitaker (Denzel, în zilele lui bune) este un personaj care se dezvăluie, în adevărata lui splendoare, încă din prologul filmului: îi plac femeile, deşi până la urmă ele nu contează suficient pentru a-l schimba, este dependent de droguri şi de alcool. Şi, cel mai grav, este pilot de linie şi conduce acele avioane cu pasageri sub influenţa alcoolului, fiind resuscitat aproape în fiecare dimineaţă de un shot de cocaină administrat de prietenul său de vreme rea, Harling Mays (apropos de acesta, e interpretat de John Goodman, un strong characterce apare puţin, dar are un ascendent puternic asupra tuturor personajelor, inclusiv asupra lui Whip. Nu ştim cauza, dar e extraordinar!).

Prima parte mi-a adus aminte de filmele cu catastrofe aviatice, numai că aici este vorba de altceva: catastrofa se produce, curajul pilotului şi al stewardesei care îl ajută sunt evidente, pasagerii sunt în pericol, dar este ceva în plus. E vorba de capacitatea de a-şi folosi talentul în ale pilotajului în circumstanţe dificile, determinate de vreme, probleme tehnice, dar mai ales de problemele personale, dependenta de alcool şi droguri. Dacă ar fi vorba numai de un thriller, atunci personajul principal ar dispărea din scenă pentru ca scenariul să încununeze un erou şi să îl scoată la pensie pentru salvarea atâtor oameni (doar şase oameni din 102 îşi pierd viaţa, în condiţiile în care cei 10 piloţi care fac simulări ale zborului nu reuşesc să salveze pe nimeni).

Cum spuneam, nu este numai atât. Nu trecem bine de jumătatea filmului şi ne întoarcem la realitatea crudă: ancheta asupra catastrofei nu este atât de uşoară, pentru că urmele de alcool şi cocaină, relevate după accident, nu pot fi fentate atât de uşor. Whip este în faţa unei intersecţii a vieţii sale: fără alcool, la stânga, cu alcool, la dreapta şi se pare că Poliţia a deviat circulaţia spre dreapta. Poate ruga poliţistul din faţă să o ia spre stânga, fiindcă stă prea aproape, numai că nu are nici curajul, nicio soluţie pentru viitor apropiat (divorţat, cu un copil adolescent cu care nu a vorbit niciodată, cu o amantă care moare în catastrofă, cu o alta care e la rândul ei depedentă de droguri).

De la „Cast Away”, la fel unul dintre favoritele mele, nu l-am mai văzut pe Zemeckis regizând un film cu atâta dramatism. Trecând de la thriller la dramă psihologică fără să existe niciun moment de pauză, sunt bucuros că revine în elita filmelor de calitate, reuşind cu „Flight” să îl relanseze pe Denzel Washington în cursa pentru un premiu adevărat şi, cu ajutorul un scenariu de calitate, să se relanseze şi pe sine. Poate că aţi mai văzut poveşti cu beţivi şi alcoolici, poate aveţi şi voi exemple în jurul vostru, dar parcă acest Whip este mai aproape de realitate: nu e greu să laşi băutura, grav e să uiţi unde ai lăsat-o!

Alte impresii: Cinesseur.

Nota: 9/10