A Perfect Day (2015) – O zi perfectă
Regia: Fernando León de Aranoa
Distribuția: Benicio Del Toro, Tim Robbins, Olga Kurylenko
Am avut câteva motive bune pentru a alege să văd ‘A Perfect Day’. Regizorul este Fernando León de Aranoa, care din 2015 încoace a făcut câteva filme bune și foarte bune, dintre care văzusem și scrisesem despre două. Genericul filmului ar putea fi invidiat de orice producție de la Hollywood, cu Benicio del Torro și Tim Robins în rolurile principale și cu Olga Kurylenko și Mélanie Thierry completând afișul. Și totuși este vorba despre un film produs și filmat în Spania, chiar daca acțiunea se petrece în Balcanii anilor ’90, la finele sângerosului război civil declanșat de destrămarea fostei Iugoslavii. Reușita este parțială, dar filmul reușește să fie amuzant și original în destule momente.
Eroii filmului sunt membrii unei echipe a unui ONG care încearcă să acorde ajutor de sanitație populației afectate de conflictul serbo-bosniac. Din echipă fac parte doi veterani ai activităților de acest gen, o tânără voluntară aflată la prima sa misiune și o altă femeie pe post de inspector, care se întâmplă să fie și fosta iubită a unuia dintre bărbați. Lor li se alătură un translator local și un băiețel de zece ani în căutarea unei mingi de fotbal. Pentru a scoate dintr-o fântână un cadavru care otrăvește apa necesară supraviețuirii locuitorilor, echipa are nevoie de o frânghie, dar și aceasta este o marfă strategică în vremuri de război în care frânghiile pot imobiliza inamicii, lega câini feroci sau pot fi folosite pentru a spânzura pe cei considerați inamici, care pot fi foștii vecini de ieri. Pericolul pândește la orice pas și drumurile sunt nesigure, cu pericole de la baraje controlate de forțe înarmate cu degetul pe trăgaci la cadavre de vite care pot fi capcane minate. În această atmosferă, membrii echipei ONG-ului împărtășesc amintiri, retrăiesc aventuri romantice și mai ales se lupta cu birocrația ONU.
Ceea ce se povestește în acest film este o bună ilustrare a zicalei că ‘iadul este pavat cu bune intenții’. Forțele de păstrare a păcii, birocrații europeni sau ONU și NGO-urile se dovedesc incompetente și incapabile de a da un ajutor eficient, în condițiile în care regulamentele concepute în birourile sau cartierele generale ale comandanților nu pot fi aplicate unui conflict în care istoria se întâlnește cu absurdul și cu cruzimea oamenilor fata de oameni. Iadul din filmul acesta este însă și comic, umorul fiind una dintre resursele de supraviețuire în condiții de conflict. Întrebării dacă astfel de conflicte sângeroase pot fi reflectate pe ecrane în gamă satirică i s-a dat răspuns pozitiv încă din anii ’70 cu MASH, apoi în anii ’90 cu ‘La vita e bella’ a lui Benigni și până la filmele cineaștilor din fost Iugoslavie ca ‘Life is a Miracle’ a lui Kusturica. La fel ca și filmele citate, ‘A Perfect Day’ abordează cu respect suferința, dar încearcă să o filtreze și să adauge o doză de speranță și optimism prin umor. Din păcate scenariul se cam oprește la suprafață. Benicio del Toro și Tim Robbins crează două personaje credibile, dar mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre ei: de unde vin cei doi bărbați și ce i-a îndemnat să se implice în activități atât de periculoase într-o perioadă în care războaiele din Balcani erau excepția într-o lume care părea să se aproaprie de ‘sfârșitul istoriei’? Cu atât mai mult dezamăgesc personajele celor două femei, interpretate de doua actrițe frumoase și cu talent risipit aici. Filmul este antrenant, are farmec și comic, are și substanță însă doar în detalii – căutarea frânghiei, scenele cu femeia care-și duce vacile printre mine, confruntările cu birocrația militară sau civilă. Este unul dintre acele cazuri în care fundalul este mai clar decât primul plan. La sfârșitul vizionarii am rămas cu senzația că am văzut un film destul de bun, dar care a ratat ocazia de a fi memorabil.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
