”Dark Cockpit”, de Cdt. Emil Dobrovolschi și Octavian Pantiș
Editura Publica, București, 2019
Emil Dobrovolschi este pilot de mulți ani și cunoaștele aeronavele Airbus ca pe propriul buzunar, așa cum cunoaște la perfecție protocoalele și procedurile din interiorul aeroporturilor, simulatoarelor sau avioanelor. Octavian Pantiș este un apreciat antreprenor și autor al volumului ”Musai List” (publicat tot la Editura Publica). Colaborarea dintre cei doi este acest volum, ”Dark Cockpit”, în care secretele, lucrurile inedite și procedurile din lumea aeronavigației sunt aduse în fața cititorului, pentru a ne oferi sfaturi despre modalitatea în care putem aplica în viața de zi cu zi, mai ales în cea profesională, această tendință de perfecționare continuă (și perfecțiune, în majoritatea cazurilor) existentă în pilotarea unui avion.
Cei doi și-au asumat vocea comandantului Dobrovolschi pentru a ne purta pas cu pas în înțelegerea unei lumi complicate, complexe și destul de rigide. După cum știm din atâtea sloganuri, transportul aerian este cel mai sigur mijloc de transport din lume și la asta ajută procedurile foarte exacte, care nu prea lasă loc greșelilor, perfecționate în timp, inclusiv prin discutarea și asumarea erorilor din trecut. Dincolo de acest slogan, volumul Dark Cockpit ne oferă o mulțime de informații și vedem, la final, cu alți ochi atât avionul și aeroportul propriu-zis, cât și oamenii care le deservesc.
Octavian Pantiș ia exemplele din aviație, pentru a construi un plan de sfaturi care pot folosi fiecăruia dintre noi la locul de muncă sau în viața personală. Niciun sfat nu este neverosimil și cu toți avem de aici de învățat, plecând de la lucruri care par a nu ne folosi decât ca informații de cultură generală sau ca ”ștergătoare de stresuri” privind siguranța la bord. Însuși termenul de ”dark cockpit” este unul inedit, dar foarte important, reprezentând acea stare în care se conduce avionul, în care nicio luminiță, niciun bec de avertizare nu sunt aprinse înaintea sau mai ales în timpul zborului:
„Așa vrem să fie zborurile, în dark cockpit. Așa e și designul cabinei, ca luminile să nu ne distragă atenția pentru ceva ce funcționează normal.
Pentru ca o cabină să fie în stare de dark cockpit, evident că este nevoie de multă muncă și de multe verificări, fiind obligatoriu ca sistemele avionului să fie folosite corect și să nu existe depășiri ale niciunei limitări de funcționare.
În contextul acestei cărți, dark cockpit este acel stil de viață în care te străduiești să ții lucrurile sub control, să anticipezi și să previi problemele și să navighezi cu un nivel redus de stres.” (pag. 15)
Și ce putem să învățăm din această carte, din punct de vedere al dezvoltării personale (trebuie să fac neapărat precizarea că acest volum se adresează mai degrabă unor lideri, unor șefi, unor viitori manageri, care pot să se redescopere sau să afle modalitatea în care pot construi o echipă aflată aproape de perfecțiune)? Iată câteva mici sfaturi care merită aprofundate:
♦ comunică și când nu pare necesar să o faci:
”Soluția cea mai bună este să comunici frecvent ce te deranjează, să ceri insistent lucruri care îți pot netezi calea spre rezultate de care oricum vor beneficia și alții și să faci toate acestea calm, cu argumente, cu concizie și cu cât mai puține săgeți în dreapta și-n stânga. Soluția nu este să accepți orice fără să faci nimic, pentru că pe acest drum ajungi să nu te mai recunoști după un timp. Probabil că ai cunoscut oameni plini de enegie și de inițiativă odată, dar care acum s-au resemnat într-o lehamite tristă sau într-un egoism rece și care n-ar mai mișca un deget decât dacă le aduce lor vreun beneficiu semnificativ și imediat.” (pag. 66)
♦ atitudinea se vede în primul rând în poză. Da, în aviație există mereu uniformă și aceasta impune respect, dar ea a fost reglementată a fi obligatorie pentru ca, în caz de pericol, pasagerii să știe în orice moment cărei persoane să se adreseze și în care persoană să aibă încredere. Nu uniforma este importantă aici, ci atitudinea, modul în care ne prezentăm celorlalți, dar și felul în care avem încredere în noi înșine;
♦ fii responsabil. Cu alte cuvinte, asumă-ți decizii, greșeli, consecințe cu toate convingerea și, apoi, să sădești simțul responsabilității și în cadrul echipei tale, în rândul subordonaților;
♦ menține standarde ridicate, termen care este transformat de autorii cărții în trei sarcini care trebuie respectate zi de zi: să faci bine lucrurile mici, să faci bine lucrurile mari și să cauți să adaugi constant atât la unele, cât și la celelalte. Iar ultima sarcină este definită astfel, foarte frumos:
”Să vrei să devii mai bun cu fiecare zi. Să citești, să-i urmărești pe colegii tăi și să înveți de la ei. Să întrebi, să vrei să afli, să cauți să scapi de unghiurile moarte. Să analizezi ce ai făcut, ce puteai face mai bine și ce vei face data viitoare, când vei fi în aceeași situație. Înseamnă să investești continuu în tine, ca principal activ pe care-l ai pentru a-ți face viața mai frumoasă ție și mai utilă celor din jur.” (pag. 177-178)
La final, pot spune că, în sfârșit, am citit o carte (parțial) de dezvoltare personală fără să mă plictisesc și să fiu saturat de indicații prețioase, dar nerealizabile. Iar dacă nu ne plac cărțile de dezvoltare personală, volumul ”Dark Cockpit” este excelent și pentru înțelegerea felului în care avioanele zboară sau a modalității în care transportul aerian este cel mai sigur mijloc de deplasare.
Puteți cumpăra cartea: Editura Publica/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Publica.ro)
