”ISlamISm. Planul secret de creare a califatului”, de Glenn Beck
Editura Corint, București, 2016
Traducere din limba engleză de Sorin Șerb, Prefață de Teodor Baconschi
Privilegiată cu o traducere în forță a titlului în limba română, cu un joc de litere ce aduce în prim plan temutul ISIS, cartea lui Glenn Beck este un adevărat galop prin lumea islamică, din punct de vedere istoric, religios, politic. Într-o societate parcă prea calmă ținând cont de ultimele evenimente teroriste, vocea lui Beck răsună precum o goarnă ce prevestește un sfârșit al lumii. Viziunea lui, deloc tolerantă, vis-a-vis de islamism (a nu se încurca cu islamul), își regăsește explicația în pregătirea și experiența lui profesională: om de radio și de televiziune, a realizat mai multe emisiuni și a scris diverse cărți, toate având titluri provocatoare. Renașterea lui a avut loc după convertirea la Universal Life Cucrch Monastery, când a schimbat viața lipsită de acțiune cu una energică, plină de inițiative care i-au adus statutul de salvator al Americii.
Așadar, viziunea lui Glenn Beck este una potențată de caracterul misionar al discursului, scriitorul fiind considerat de către revista Times printre cei mai influenți 100 de lideri mondiali, acest lucru datorindu-se exact atititudinii încrezătoare cu care își exprimă părerile și susține nevoia de salvare a Americii. Glenn ar afirma că nu are nimic împotriva islamului ca religie, cu toate că pe alocuri, anumite pasaje din cartea lui lasă loc de interpretare, însă pornește un război împotriva lipsei de atitudine a guvernului american împotriva pericolului ce-l reprezintă islamismul. Cu rigurozitate, Gleen realizează un material solid ce poate fi folosit de fiecare dintre noi pentru stabilirea bazelor pe care s-a creat islamul ca religie și islamismul ca modalitate de conducere a statului. În susținerea tezei lui, Glenn folosește nenumărate resurse dintre care o importanță aparte o are însuși Coranul, dar și nume importante ale poporului american, unde primul președinte american care a intrat în război cu fundamentaliștii islamici, Thomas Jefferson, devine figura marcantă a Americii care a identificat pericolul islamic încă din secolul XVIII.
Despre lucrare, autorul afirmă că nu și-a propus să fie polemică, ci mai debragă un exercițiu de interpretare liberă în linia tradițională propusă de unul dintre cei mai prețuiți părinți fondatori ai națiunii americane. Totuși, spusele autorului vin în contradicție cu o altă părere expusă de către el în aceeași lucrare, și anume islamul este problema. Prin urmare, recomand oricui dorește să lectureze expunerea lui Glenn, urmând același sfat oferit de către Teodor Baconschi în prefața cărții, să dea la o parte discursul ostentativ și să se bucure de o istorie sumară a credinței islamice, încă din vremurile lui Mahomed și ale apariției imperiilor islamice, dar și de agenda islamistă, o agendă care se întinde pe o perioadă de 20 de ani și care ar urmări realizarea marelui califat și declanșarea celui de-al treilea război mondial.
Glenn își concentrează toată energia în a demonstra prezența caracterului religios în filosofia grupurilor de fundamentaliști, folosind chiar discursurile lor în acest sens. Scopul ultim al autorului este de a lovi în atitudinea tolerantă a grupurilor și guvernelor care susținut că religia islamică nu e una teroristă, considerând atitudinea lor tolerantă drept responsabilă pentru dezastrele teroriste.
Religia islamică, precum creștinismul, are tendințele unui cult mesianic, aceste tendințe fiind la baza acțiunilor teroriste, din punctul de vedere al autorului. Interpretarea oferită de către ISIS sfârșitului lumii ia proporții îngrijorătoare deoarece aceștia consideră că sunt însărcinați să joace un rol activ în înfăptuirea profeției. Prin urmare, vărsarea de sânge este justificată de către însărcinarea de a pregăti lumea pentru o bătălie finală purtată de către Iisus și Mahdi, o figură simbolică cu care Iisus își va uni forțele, împotriva Antihristului, cunoscut sub numele de Dajjal. În timp ce grupurile fundamentaliste se pregătesc pentru sfârșitul lumii, califatul fiind un alt semn al apropierii Sfârșitul vremurilor, echipa de juniori a lui Obama, consideră primăvara arabă din 2010 (nume generic conferit unui val de proteste și demonstrații antiguvernamentale în câteva țări arabe care au dus, în intervalul 2010-2012, la schimbarea liderilor politici din Tunisia, Egipt, Libia, Yemen și instaurarea unor regimuri democratice), ca un semn de accelerare a democrației în Orientul Mijlociu. Glenn pe de altă parte, crede că din haosul războiului civil sirian s-a născut cel mai feroce, cel mai brutal tip de islam radical cunoscut vreodată: Statul Islamic.
Autorul prezintă în continuare felul în care s-au pus bazele nu doar a religiei islamice, dar și a imperiului islamist, considerând lupta lui Mahomed împotriva celor care nu erau dornici în a adopta religia islamică, primul jihad. Mahomed nu a fondat doar o nouă religie, ci a întemeiat un imperiu care era pe punctul să se confrunte cu puterile regionale din vecinătate și cu toți cei care în Orientul Mijlociu nu se considerau musulmani. După sfârșitul epocii de aur islamice (700 – 1250), și prăbușirea califatului în 1300, Europa declanșează colonizarea Orientului Mijlociu. În ciuda intervenției europene, islamul rezistă, nemulțumirea lumii islamice împotriva forțelor occidentale crescând pe baza acordurilor ce au fost semnate după primul război mondial, printre care Acordul Sykes-Picot din 1916, care creează națiuni și granițe ce nu existaseră înainte. De punctat ar fi aici intervenția lui Lawrence al Arabiei și a Gertrudei Bell în trasarea granițelor statului irakian. Din păcate, intervenția franceză în Siria nu a avut același impact pozitiv, precum cel britanic în Irak la momentul respectiv. Un alt punct sensibil, care a dus la multe conflicte în zonă, a for Declarația Balfour, din 1917, care promitea evreilor un cămin național în Palestina. În 1947 Națiunile Unite au propus un plan pentru împărțirea Palestinei, pentru a crea astfel un stat evreiesc și un altul arab, însă această ideea a fost acceptată doar de către evrei, nu și de către arabii din zonă sau statele vecine. Prin urmare, consideră Glenn, nu mai era vorba așadar doar de puterile europene care subjugau lumea islamică, Israelul însuși era un avanpost al secularismului occidental în inima Orientului Mijlociu – și un memento peste timp al umilinței pe care o suferiseră.
În tot acest haos, Regatul Arabiei Saudite renaște din punct de vedere financiar (după ce, în anii 1930, Standard Oil Company din California, ulterior Chevron, descoperă petrolul, saudiții devin cea mai bogată și puternică familie din lumea musulmană), dar și religios, regatul afirmându-se drept cel mai strict și salafist stat din lumea islamică (salafismul este o mișcare ultra conservativă de origine sunnită dezvoltată în Arabia Saudită începând cu 1744 și care s-a extins în lumea arabă în perioada revoltelor purtate de către arabi împotriva Imperiului Otoman).
Mesajul mișcării salafiste devine tot mai atractiv în lumea arabă. Hassan al-Banna întemeiază în Egipt Frăția Musulmană, un grup ce are la bază violența și ura față de Occident și aspirația către întemeierea califatului. Afirmă Glenn că atât acest grup, cât și marele muftiu al Ierusalimului, Haj Amin al-Husseini, ar fi fost finanțați de către naziști, aceștia ajutând la crearea jihadului modern. Se consideră de asemenea că Frăția ar fi dat naștere mai multor grupuri în lumea musulmană sunnită, printre care Hamas. Iar cei mai fanatici jihadiști și-au unit forțele sub forma primei rețele teroriste mondiale: al-Qaida, un grup cu rădăcini în Pakistan (Osama bin Laden și Ayman al-Zawahiri) și Afghanistan (Abu Musad al-Zarqawi), prezent în Irak, începând cu anul 2003, unde Zarqawi transformă grupul într-o mișcare socială de amploare și pune bazele a ceea ce mai tîrziu va deveni ISIS, Statul Islamic din Irak și Siria (aprilie 2013), proclamat califat, nerecunoscut, cu capitala la Raka (Siria).
Dar nici musulmanii șiiți nu au stat deoparte, chiar dacă ei au elaborat o interpretare mai contemplativă a islamului de-a lungul istoriei lor. Islamul șiit a fost revitalizat începând cu anul 1979 în Iran, când, o dată cu declararea Republicii Islamice a Iranului și a includerii jihadului în constituția noii republici, aceasta provoacă în mod direct SUA și grupările care sprijină SUA (Frăția Musulmană sunnită sau wahhabiții saudiți și mai tîrziu, ISIS). Prin urmare, putem concluziona că grupările islamice s-au divizat în două, în funcție de raportul pe care îl au cu SUA, de religie și de dorința de influență regională.
Continuând cu analiza, Glenn ne expune planul de 20 de ani (2000 – 2020) a grupărilor teroriste, care la data de 9 septembrie 2001 a fost lansat oficial prin asasinarea de către talibani a lui Massoud, căpetenia Alianței Nordice din Afghanistan, și a continuat cu atentatele de la 11 septembrie. Un jurnalist iordanian, Fouad Hussein, prezintă în cartea sa, Al – Zarqawi: a doua generație al-Qaida, 2005, cele șapte faze distincte ale planului: deșteptarea musulmană (2000-2003) ce începe cu atentatele din America și se finalizează cu invazia americană a Irakului; deschiderea ochilor (2003-2006) reprezintă transformarea cauzei al-Qaida în cauza centrală a lumii musulmane; revolta și apărarea ideilor (2007-2010) – lupta se extinde din Irak la țările vecine prin atacuri împotriva țărilor seculare și antiislamice ( Siria, Iordania, Turcia si Israel); Colapsul (2010-2013), este dat de către declanșarea revoluțiilor în Orientul Mijlociu; Califatul (2013-2016)– proclamarea unui stat islamic contrar modelului stat-națiune; Confruntarea totală (2016-2019) reprezintă lupta dintre credincioși și necredincioși; Victoria finală (2020) când Califatul va triumfa în fața Occidentului. Iar Glenn consideră că primele 5 faze au respectat întru totul calendarul de mai sus.
Drept încununare pentru lucrarea sa, Glenn își încheie pledoaria prin prezentarea și combaterea a treisprezece minciuni mortale: islamul este o religie a păcii și că teroriștii islamici nu sunt musulmani adevărați, islamul este o religie similară creștinismului și iudaismului, jihadul este o luptă pașnică, interioară, musulmanii nu caută să trăiască sub sharia sau să o impună altora, măreția califatului, acceptanța celor care nu sunt de credință musulmană, îmbunătățirea traiului în lumea arabă pentru eradicarea terorismului, bigotism ca marcă pentru cei care critică islamul, islamul care respectă drepturile femeilor, încrederea oferită Iranului în privința deținerii de arme nucleare, declararea anumitor grupuri teroriste drept grupuri moderate, ce aparțin mainstream-ului politic, respectarea punctului de vedere de către islam. Aceste noțiuni reprezintă pentru Glenn doar o modalitate de sustragere din fața unei lupte ce ar trebui purtate la un alt nivel, corespunzător celui impus de către elementul terorist al grupărilor din Orientul Mijlociu.
