„Calea Artistului către o creativitate superioară”, de Julia Cameron
Editura Paralela 45, Pitești, 2024
Traducător: Mugur Butuza
„Calea artistului către o creativitate superioară”, publicată la Editura Paralela 45 (Pitești, 2024, traducere de Mugur Butuza), se află la cea de-a treia tipărire în original, fiind publicată inițial de Julia Cameron în anul 1992. În ciuda faptului că am citit-o ca pe o simplă carte cu scop informativ, personal mi-am propus să revin asupra ei și să urmez într-adevăr pașii propuși de către autoare, aceștia constau în îndeplinirea unor tasck-uri (sarcini) desfășurate pe parcursul a 12 săptămâni. În ultima fiind vorba despre un contract pe care trebuie să-l semnezi, astfel încât să respecți mai departe planul propus.
În primul rând, vreau să precizez că este vorba mai mult despre o lucrare a cărei menire este să ne încurajeze spiritul creativ prin impulsionarea acestuia prin diverse metode, deși mi-au părut mai mult ponturi spirituale. Suntem de asemenea încurajați și prin multe, foarte multe citate inspiraționale. Cred că este vorba mai mult despre îndrumarea în angajarea noastră într-un regim de viață care să ne amintească de faptul că avem puterea de a ne schimba perspectiva asupra vieții și asupra propriei noastre meniri în Univers. De asemenea, trebuie să avem în vedere că se aduce în discuție conexiunea cu un Creator asemenea unui Dumnezeu, cel de la care ne putem lua puterea creativă. Prin urmare, avem de-a face cu o carte care propune soluții pentru blocajele artiștilor profesioniști și amatori deopotrivă, așadar ține de noi să avem încredere în acest parcurs și să ne angajăm cu totul în urmarea lui.
Premisa de la care pornește autoarea constă în semnificația creativității pe care o vede ca pe o „practică spirituală” și nu poate fi pur și simplu perfecționată, finisată și pusă deoparte, toate acestea sunt spuse în termenii acesteia. Faptul că pune creativitatea într-un plan spiritual face din artist în parte și un fel de sacerdot care trebuie să urmeze o calea diferită de cea a oamenilor conectați mai mult cu lumea factică. Cu toate acestea, însăși această putere de natură divină necesită anumite măsuri cât se poate de concrete precum: schimbarea programului astfel încât să ne permitem să scriem zilnic la trezire 3 pagini, schimbarea perspectivei asupra luptei noastre – faptul că nu trebuie să ne comparăm cu nimeni, trebuie să ne cunoaștem astfel încât să nu facem abuz de propriile puteri și energie – munca în exces ne poate mai mult rău etc..
Toate aceste sfaturi și îndemnuri vin la pachet cu un test, fiecare în parte ne oferă răspunsuri cu privire la comportamentele noastre toxice care ne împiedică să fim creativi. Uneori am avut impresia că am de-a face cu un text „cvasi-religios”, unul care să mă inițieze într-un alt stil de viață, care să-mi schimbe cu totul modul în care mă raportez la mine. Un lucru ce poate fi pe deoparte revelator, iar pe de alta, cel puțin în cazul celor sceptici și speriați de sentimentul ridicolului, destul de superficial. În mod paradoxal am avut sentimentul că totul ține de perspectivă, atât timp cât ești dispus să crezi în spusele Juliei Cameron planul funcționează, dacă nu, mai ales când nu ești genul religios, totul poate părea un fel de schemă în care nu poți pătrunde. Însă, dacă te numeri printre cei mai dedați „logicii” îți spun să te implici, cel puțin pentru amuzament. Pur și simplu vezi ce se poate întâmpla, cu siguranță ai pierdut timpul cu lucruri mult mai nocive.
Am remarcat faptul că se aduce des în discuție un „artist copil” care trăiește în fiecare dintre noi, un sine creativ și jucăuș, care a fost adesea reprimat de-a lungul timpului din cauza temerilor și limitărilor impuse de viața de adult. Cameron subliniază importanța de a încuraja acest artist copil, prin luarea unor decizii care să-i susțină creativitatea și să-i protejeze stima de sine. Acesta este un act de reîntoarcere la esența noastră artistică, o reconectare la acea parte din noi care în mod natural explorează, experimentează și se bucură de procesul creativ.
Această viziune se aseamănă mult cu perspectiva celor trei stări ale eului, enunțată de psihologul Eric Berne: Eul Copil, Eul Părinte și Eul Adult. La fel ca în teoria lui Berne, în cadrul cărții Juliei Cameron, este esențial să învățăm să navigăm între aceste trei „stări” interioare pentru a sprijini dezvoltarea unui artist autentic. Eul Copil reprezintă acea latură ludică și liberă a ființei, dar pentru a-i proteja și stimula creativitatea, trebuie să fim Eul Părinte, oferindu-i îngrijire, încredere și un mediu sigur, departe de critici și frici. În același timp, Eul Adult intervine pentru a face alegeri mature și responsabile, gestionând resursele și prioritățile astfel încât să asigurăm un echilibru între dorințele artistice și realitățile vieții cotidiene. Astfel, printr-o combinație atentă a acestor stări, putem să cultivăm și să protejăm artistul copil din noi.
Julia Cameron propune un plan de autocunoaștere și recuperare a sentimentelor fundamentale care stau la baza trezirii puterii creatoare din fiecare dintre noi. Se subliniază importanța cunoașterii de sine ca prim pas în procesul de redescoperire a creativității. Autoarea sugerează că prin înțelegerea propriei persoane, a visurilor și a fricilor noastre, putem identifica acele elemente din viața noastră care ne pot sabota dezvoltarea artistică. Toxicitatea acestor influențe — fie că sunt prietenii, obiceiuri sau convingeri limitative — trebuie recunoscută și eliminată pentru a deschide drumul unei creativități autentice. Autoarea recomandă tehnici precum scrisul zilnic sau exercițiile de introspecție pentru a ne ajuta să vedem clar ce ne stă în cale și să începem să ne vindecăm. Astfel, prin reconectarea la sinele nostru autentic, putem înlătura barierele interne care ne împiedică să trăim și să exprimăm creația într-un mod liber și plin de energie.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Surse foto: Foto coperta: libris.ro; Foto autoare: theguradian.com, thetimes.com; Foto creativă: the-artifice.com)
