Song Sung Blue (2025) – Song Sung Blue: Un vis în doi
Regia: Craig Brewer
Distribuția: Hugh Jackman, Kate Hudson, Ella Anderson, Jim Belushi
‘Song Sung Blue’ nu este doar un film biografic despre muzicieni, deși are ca eroi principali o pereche de oameni care se ocupa cu muzica și nu este doar un film muzical, desi este bogat în numere muzicale. Filmul regizat și co-scris de Craig Brewer este în primul rând un film care vorbește despre pasiunea pentru muzică și despre rolul pe care muzica îl joaca în viețile oamenilor care profesează în această industrie fară a fi neapărat mari vedete. Inspirat de un film documentar care are care eroi o pereche de muzicieni din inima Statelor Unite, filmul respectă autenticitatea mediului pe care îl descrie nu doar în scenariu cât și în redarea atmosferei și mai ales în abordarea plină de empatie a culturii populare americane, inclusiv pasiunea pentru muzică.
Mike și Claire Sardina s-au întâlnit în anii ’80 că muzicieni specializați în reprezentații în care erau imitați cântăreții populari ai Americii. Genul acesta de divertisment era foarte popular în acei ani, poate mai este și astăzi. Mike purta cu el trauma războiului din Vietnam și se vindecase cu greu de alcoolism. Claire a trecut și ea prin destule încercări, crescând singură o fiică adolescentă și un băiat adorabil (jucat de Hudson Hensley – un actor copil formidabil care sper că va căpăta roluri mari). Cei doi sunt uniți de pasiunea pentru muzica lui Neil Diamond și decid să creeze împreună un spectacol care să-l omagieze. Nu-l imită pe marele cântăreț, ci-l interpretează, zic ei. Spectacolul lor demarează greu, dar câștigă popularitate. Aleg pentru cuplul lor numele de scenă ‘Lightning and Thunder’. Muzica lui Neil Diamond pe care o cântă cei doi rezonează cu acea parte din America în care apar pe scene sau în baruri. Tocmai atunci când căpătaseră ceva faimă (inclusiv o apariție în deschiderea unui concert al formației Pearl Jam), după ce se căsătoresc și au speranțe să depășească greutățile materiale, destinul lovește fără milă. Mike și Claire însă nu se vor da bătuți cu ușurință.
În spatele unei povești adevărate impresionante, ‘Song Sung Blue’ pune o întrebare demnă de a fi dezbătută despre frontierele dintre artă și divertisment. În ce măsură un spectacol bazat pe imitații este artă, iar artiștii care evoluează sunt cu adevărat muzicieni? Eu am ieșit de la acest film convins. Pasiunea și respectul față de original molipsesc publicul și îi oferă ocazia de a se bucura de o muzică al carei original sunt puține șanse să-l vadă vreodată. Ceea ce fac cei doi (și mulți alti muzicieni ca ei) este să prelungească viața efemeră a cântecelor și cântăreților iubiți. Interpretările celor doi actori din rolurile principale sunt de excepție. Hugh Jackman cucerește, el fiind unul dinte acei actori care reușește să schimbe expresia feței de câteva ori pe secundă, iar Kate Hudson radiază lumină, dragoste și pasiune pentru muzică. Ambii își și cântă rolurile și o fac desăvârșit. Povestea este melodramatică, dar este unul dintre acele cazuri când melodrama lucrează foarte bine pe ecran, mai ales când știm că povestea s-a întâmplat (cu abaterile de rigoare) în realitate. ‘Song Sung Blue’ este deocamdată doar film, dar pariez că muzicalul pe Broadway nu va întârzia să apară. Iar Neil Diamond trăiește și patronează cu muzica lui acest film minunat.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
