Vă invităm să citiți un fragment din volumul Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica, Alin Mureșan, Clara Mareș (editori), apărut de curând la Editura Polirom, cuvânt‑înainte de Ruxandra Cesereanu.
Despre carte:
La vârsta adolescenței, când ar fi trebuit să se gândească la studiile viitoare și să cunoască primii fiori ai iubirii, Nina Moica devine deținut politic, închisă la Jilava, Botoșani, Arad și Oradea, pentru că a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă. Victimă a unui regim care voia să instaureze teroarea și frica de aproapele în gândirea poporului, povestea Ninei Moica – prezentată de autori sub două forme: interviu și eseu – este un fel de istorie a formării, a suferinței și a supraviețuirii în condiții adverse, ca și un adevărat manual de rezistență în fața dictaturii și a detenției.
„Dialogul ne oferă o panoramă a vieții și a oamenilor din închisorile traversate, dar ne descoperă și persoana Ninei Moica. Un om direct, dar sensibil, corect și autonom, care nu înțelege să se supună unei societăți aberante, hotărâtă să distrugă programatic tot ceea ce îi precedase, ca un copil care își devorează părinții. Un om viu, autentic, cu dureri și regrete, înfruntând greutăți nu numai în lumea comunistă, ci și în propria familie, cu care este ușor să te identifici.” (Alin Mureșan, Clara Mareș)
„Doamna Nina Moica este – un avantaj al cărții – o povestitoare dăruită și dăruitoare, care știe să narativizeze scenele din Gulag și să le descrie amănunțit. Hrănirea, spălarea, somnul, vestimentația, anchetele, prieteniile, coafura, sărbătorile religioase, bolile, nevoile fiziologice, tensiunile și înfruntările, discuțiile, crizele – toate acestea sunt relatate pas cu pas, ca într-un studiu microscopic de caz. Cine vrea să cunoască, zi de zi, viața unei deținute politice la tinerețe o poate face în mod real citind această carte plină de nuanțe și portrete, cu scene din detenție, care narează sub lupă viața în Gulagul românesc. Nu e doar viața Ninei Moica. La fel de importantă este și viața celorlalte femei întâlnite în închisori – fie ele prietene sau străine –, devenite surate în Gulag.” (Ruxandra Cesereanu)
Fragment în avanpremieră:
A.M.: Plănuia ceva concret sau lucrurile au rămas în stadiul acela de organizare?
N.M.: Atunci când s-a hotărât să fure armele alea, planul lui era să plece în munți. Cred că asta își dorea.
A.M.: Știați lucrul acesta?
N.M.: (ferm – n.m.): Nu! Adică cred că am înțeles de la el, dar nu la modul foarte serios… Eu nu știam că încă există fugari în munți, i-am descoperit pe urmă în închisoare. Nu știam că mai există așa ceva.
A.M.: Dar despre spargere v-a spus ceva înainte?
N.M.: Mi-a spus. Din păcate, mi-a spus.
A.M.: V-a spus că urma?
N.M.: Ne-a spus și ne-a dus a doua zi dimineață, parcă, să ne arate unde le-a ascuns.
A.M.: După ce-a dat spargerea…
N.M.: Da, dar până după-masă l-au arestat și eu toată ziua aceea am stat cu groază, că ceva se întâmplă…
A.M.: …din cauza asta?
N.M.: Da. Și mă gândeam cu groază că nu se termină cu bine. Seara a fost acea întrunire de care tot povestim noi, că ne-au arestat de acolo. Îi spuneam Irinei (eu îi spuneam Lucy, așa eram obișnuită): „Măi, hai să mergem și noi la întrunire, să mai parăm și noi că nu știm nimic din ce s-a întâmplat”. Aiurea, eram naive, cum să nu ne descopere? Că i-a bătut bine pe toți. „Cui ați mai spus?” Și ne-au spus pe toate, probabil că n-au rezistat la bătaie.
A.M.: Știați că fusese arestat deja?
N.M.: Da, din momentul în care ne-au arestat și pe noi, ne-am dat seama. Că n-aveau de unde să știe…
A.M.: Înainte să fiți arestată, dumneavoastră nu știați? Spuneați că pe el l-au arestat ceva mai devreme.
N.M.: A transpirat treaba că au fost arestați. Nu mai știu cum, dar știu că am aflat că au fost arestați, s-a-ntins vorba. Și seara ne-au luat și pe noi.
A.M.: Deci el a avut la un moment dat ideea aceasta de a fura niște arme, pentru că voia…
N.M.: …să fugă în munți cu alți câțiva băieți.
A.M.: Nu toată lumea?
N.M.: Nu. Nouă nu ne-a spus niciodată să fugim cu ei. Mă bătea mama de mă usca (râde – n.m.).
A.M.: Dar cu toate astea a simțit nevoia să vă arate unde sunt armele?
N.M.: Da.
A.M.: V-ați întrebat de ce? L-ați întrebat?
N.M.: Nu l-am întrebat, că n-am mai avut când. Nu, nu l-am întrebat, nu știu de ce.
A.M.: Pare o naivitate.
N.M.: Da, și mie mi se pare acum. Un fel de bravură. Dar am înghițit-o, din păcate.
A.M.: L-au descoperit repede după spargerea aceasta?
N.M.: În câteva ore. S-au mobilizat, era o forfoteală prin Gurghiu, pe acolo…
A.M.: Se știe astăzi cum l-au descoperit?
N.M.: Au descoperit că era spart Ocolul Silvic.
A.M.: Și cum au ajuns la el?
N.M.: Probabil după urme, cu câini. Mă gândesc.
A.M.: Deci nu știți exact cum.
N.M.: Nu știu exact. În dosare erau ceva poze cu ei arestați.
A.M.: Pare că l-au prins foarte repede. Bine, având în vedere că s-a lăudat și la dumneavoastră cu armele…
N.M.: Bine, noi n-am spus, dar cine știe cui o mai fi spus pe Valea Gurghiului acolo, din cei pe care-i cunoștea el, careva din ei o fi spus ceva. Au găsit magazia aia spartă, care era a Ocolului Silvic, și au dat repede alarma. Bănuiesc că locul era supravegheat, fiind arme acolo, și au început urmărirea.
***
Despre editori:
Alin MUREȘAN este licențiat în jurnalism la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvent al masteratului de istorie contemporană, Universitatea din București, și doctor în istorie, Universitatea din Oradea. Cercetător și președinte al Centrului de Studii în Istorie Contemporană (din 2012), a lucrat timp de 13 ani la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2007-2020), unde a fost inclusiv director general (2015-2018). Lucrări publicate: Pitești. Cronica unei sinucideri asistate (2007, 2010, 2017), Experiențe carcerale în România comunistă (coeditor, 6 vol., 2007-2013), Casa terorii. Documente privind penitenciarul Pitești (coeditor, 2009), Memorialul închisoarea Pitești (coeditor, 2018), Ultimul cuvânt. Retrăind fenomenul Pitești (2021), Morfologia (ne)vinovăției. Alfabetul detenției feminine în communism (coeditor, 2022).
Clara MAREȘ este licențiată în istorie și absolventă a masteratului de relații internaționale, Universitatea din București. Cercetător, a lucrat la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (2000-2005), Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2006-2020) și Centrul de Studii în Istorie Contemporană (din 2020). Lucrări publicate: Membrii CC al PCR. Dicționar (coautor, 2004), Nicu Steinhardt în dosarele Securității 1959-1989 (editor, 2005), Dicționarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967) (coautor, 2008), Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securității (2011) și Morfologia (ne)vinovăției. Alfabetul detenției feminine în communism (coeditor, 2022).
