Filme-cărți.ro vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul ”Sfîrşitul a fost aproape”, de Bogdan Costin, apărut de curând la Editura Cartea Românească. Iată, la început, câteva amănunte despre această carte:
21.12.2012. Probabil cel mai faimos sfîrşit al lumii din istoria omenirii, datorat internetului. Totuşi, puţini au crezut că acesta chiar va avea loc. Emil Pop, taciturnul IT-ist al unei agenţii de publicitate, e unul dintre ei. Cu cîteva zile înainte, el o va răpi pe Mariana, colega lui de la Contabilitate, şi o va duce în buncărul său. Zilele petrecute acolo, în aşteptarea unei apocalipse puţin probabile, îi vor aduce Marianei revelaţii neaşteptate, în timp ce lumea de la suprafaţă va deraia de la cursul ei firesc atunci cînd cei care o cunosc vor constata dispariţia sa.
Noul roman al lui Bogdan Costin este o satiră la adresa unei civilizaţii pe cît de moderne şi de avansate tehnologic, pe atît de dominate de frică, în toate formele ei. Nu atît de cea a extincţiei totale, cît de micile frici care îi ţin captivi pe oameni în inconfortabilele buncăre ce devin propriile lor vieţi, odată cu deziluziile aduse de trecerea timpului.
Fragment în avanpremieră:
I
În timp ce Mihai Oprea, soţul Marianei, începea să fie îngrijorat de întârzierea ei, dar nu din motivele la care ne‑am aştepta, ci din cauză că se săturase să se joace cu băieţelul lor de cinci ani şi privea cu spaimă perspectiva că va fi nevoit să‑l culce chiar el, să îi calmeze de unul singur criza de plâns de seară, să îi citească o poveste şi apoi să rămână lângă pătuţul lui până ce copilul va adormi, probabil cu totul o oră în care atâtea filme interesante vor fi date – şi pierdute – la televizor, Emil Pop se întoarse în camera de la subsol.
Ieşise ca să se asigure că nimeni de pe stradă sau din vecini n‑a intrat la bănuieli, dar şi ca să ia aer. Faptul că adusese o femeie aici era din start ceva suspect, având în vedere că acest lucru nu se mai întâmplase vreodată de când s‑a mutat în casa mamei lui, după divorţ. Inima bătuse să‑i spargă pieptul aproape întreaga seară, din momentul în care o luase pe Mariana în maşină, iar acum avea o stare vecină cu leşinul. Inspiră adânc aerul rece al serii până simţi că se linişteşte.
Recapitulă în cap ce făcuse şi ce mai avea de făcut. După ce o ameninţase cu pistolul, îi ceruse poşeta, îi luase de acolo telefonul mobil şi îi scosese bateria pentru a nu putea fi localizaţi. Verificase ca în maşină să nu fi rămas nici un semn al trecerii ei. Trebuia să o liniştească, aceasta era prioritatea lui acum. Pe stradă atmosfera era liniştită ca în serile geroase de decembrie când oamenii se refugiază devreme prin case şi îngroaşă audienţele diverselor posturi de televiziune, crescând astfel tarifele de difuzare ale reclamelor şi subţiind bugetele corporaţiilor care vor să‑şi promoveze produsele în acea perioadă plină de fericire şi de extaz al consumului. Scrută ferestrele caselor şi apartamentelor din blocul de vizavi doar din mişcarea discretă a ochilor, ţinând capul fix, orientat către maşină. Nimeni nu părea să‑l urmărească de după vreo draperie sau din spatele decoraţiunilor luminoase de Crăciun care clipeau la ferestre. Se întoarse înapoi în casă, stinse lumina din sufragerie şi se uită şi el înspre stradă, de după draperiile îmbâcsite cumpărate de mama lui cu decenii în urmă. Nu remarcă nimic îngrijorător. Mama era în dormitorul ei, cu uşa închisă şi televizorul dat la maximum. Era aproape surdă şi în pragul senilităţii.
Inima îşi regăsise ritmul ei obişnuit. Intră în camera lui, închise uşa cu cheia, apoi deschise trapa şi coborî în subsol unde Mariana îl aştepta înspăimântată pe pat, strânsă toată într‑un colţ, cu mâna care îi atârna ca o aripă frântă de cătuşele cu catifea roşie. Trupul ei tremura necontrolat, dinţii îi clănţăneau, dar ea nu părea să fie conştientă de aspectul ei jalnic din acele momente.
Emil cumpărase cătuşele dintr‑un sex shop de pe lângă Magheru cu o săptămână înainte, ocazie cu care a păşit pentru prima oară într‑un astfel de loc. Ştia că avea nevoie de ele, cel puţin în prima fază, şi nu‑i venise altă idee mai bună de unde să le procure. Nu avea prieteni în poliţie, nu avea prieteni cu obiceiuri sado‑maso de la care să facă rost. De fapt, Emil nu avea prieteni de nici un fel. Cătuşele pentru perversiuni, total străine firii lui, erau mai rezistente decât crezuse el. Nu se deschideau cu una, cu două. Au fost o alegere bună pentru că erau confortabile şi nu o răneau pe Mariana la încheietură. Metalul era învelit în catifea pufoasă de un roşu aprins care se potrivea perfect cu părul ei negru.
Mariana ascultă terifiată cum Emil închise trapa de la buncăr cu cheia şi îi spuse că‑şi vor petrece următoarele zile acolo. Emil vorbi calm pentru că îşi imagina ce e în mintea ei în acele clipe.
Despre autor:
Bogdan Costin (n. 1975), scriitor şi publicitar, este unul dintre supravieţuitorii apocalipsei ce a avut loc pe 21.12.2012. Marcat de experienţa traumatizantă a acelui sfîrşit de lume, a transpus-o în romanul ce vă e supus acum atenţiei, nu întîmplător intitulat Sfîrşitul a fost aproape. În 2013, fericit că a primit o nouă şansă la viaţă după acel decembrie teribil din 2012, a publicat primul său roman, Cum să faci primul milion, la Editura Cartea Românească. Înainte de fatidicul an, a mai scris texte pentru teatru, cu care a cîştigat de două ori marele premiu la concursul de dramaturgie al Festivalului de Comedie Românească (2007, 2011), despre care declară că acum nu mai înseamnă nimic pentru el.
