Andrei Panțu s-a născut pe 5 mai 1983, în Bucureşti. A studiat filozofie şi literatură la European College of Liberal Arts, ştiinţe politice şi relaţii internaţionale la AUBG, apoi a obţinut o diplomă de masterat în ştiințe politice de la Universitatea din Leiden, şi una de la Universitatea din Manchester. În perioada 2014–2018 a fost editor al revistei academice Romanian Journal of Political Science. Lucrează de mai mulți ani în domeniul IT. A publicat până acum proză scurtă în revistele Biserica de Lemn, Revista de Povestiri, ARGOS, Gazeta SF, iocan, Revista de suspans, Helion, pe platforma Literomania, precum și în antologiile ARGOS DOI și Eroi fără voie. În 2019 a debutat editorial cu volumul Tonomatul, la Editura Humanitas (nominalizat pentru premiul de debut în proză la Nepotu’ lui Thoreau).
-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?
Nu ştiu dacă pandemia m-a schimbat în vreun fel, pur şi simplu s-a suprapus acolo undeva, în fundal, peste existenṭa mea care şi-a urmat cursul ei firesc, cu bucurii şi dezamăgiri, succese, amărăciuni şi chiar tragedii. Am scris destul de puṭin în ultimele 12 luni, dar nu din cauza pandemiei, ci pur şi simplu pentru că aveam în general nevoie de o pauză prelungită. Am lucrat de acasă mai mult, am călătorit mai puṭin (şi doar în ṭară), am ieşit mai puṭin din casă în 2020. Fiind foarte introvertit, probabil că am suferit mai puṭin ca alṭii în perioada (semi-)izolării, deşi sigur că mi-au lipsit şi mie ieşirile la o bere în Centrul Vechi, în special evenimentele organizate de Big British Bucharest Quiz (quiz-uri pe echipe, sing-along bingo etc.), care s-au mutat parṭial în online. Cred că după ce pandemia se va sfârşi, voi constata că nu m-am schimbat prea mult în toată perioada asta.
-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Am participat ca de obicei la meeting-uri online (Zoom, şi nu numai) pentru serviciu. Altminteri, am asistat la câteva lansări online de carte, la conferinṭe pe teme de analiză politică ş.a.m.d. Multe festivaluri, seri de lectură, întâlniri cu cititorii şi alte evenimente literare nu s-au mai organizat în perioada asta; totuşi, spre bucuria mea, legătura cu publicul a rămas stabilă, la un nivel ridicat, mai ales că o mulṭime de cititori au luat contact cu mine, prin recenzii, mesaje, ori prin tag-uri pe Instagram şi Facebook.
-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
Nu ştiu dacă s-a citit mai mult, în orice caz ştiu că s-a cumpărat mai puṭin, pentru că oamenii sunt totuşi obişnuiṭi să cumpere din librării, şi cred că doar o mică parte dintre ei s-au deplasat în online, ca să comande cărṭi acasă. Pe de altă parte, aşa cum spune o glumă care circulă pe net, cumpărarea cărților și citirea cărților sunt două hobby-uri diferite. Poate că mulṭi au citit în 2020 din cărṭile pe care le aveau deja acasă.
-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.
Răzvan Petrescu — Mandarina (Curtea Veche), o carte foarte originală şi inventivă de povestiri, aşa cum sunt de altfel toate cărṭile lui Răzvan Petrescu. Totodată, am recitit cu plăcere proze scurte din Guadalajara (Humanitas) a lui Iulian Popa, şi Dincolo de ferestre (Casa de Pariuri Literare) a Irinei Georgescu-Groza. Cred că sunt trei dintre cele mai bune cărṭi de povestiri apărute la noi în ultimii ani, le recomand cu căldură.
Din literatura universală m-a impresionat Svetlana Aleksievici — Rugăciune pentru Cernobîl, (tradusă şi publicată la noi la Editura Litera). Conṭine nişte mărturii tulburătoare ale unor oameni implicaṭi în tragicul dezastru nuclear din 1986.
-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?
În următoarele săptămâni vreau să recuperez, să ajung cât de cât „la zi” cu literatura română, mă aşteaptă câteva zeci de cărṭi necitite în bibliotecă, toate cumpărate în ultimii ani. Apoi vreau să mă concentrez pe proza scurtă din literatura universală, în special cea contemporană; să citesc cât mai mult, dar să şi scriu. N-aş vrea totuşi să-mi propun nimic spectaculos, cred că unele dintre cele mai bune rezultate le obṭinem şi când suntem relaxaṭi şi punem mai puṭin preṭ pe planuri şi rezoluṭii.
