Invitatul cu nr. 7 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Radu Găvan.
Radu Găvan (n. 29 decembrie 1978) este autorul romanelor Exorcizat (2014), Neverland (2015) și Diavoli fragili (2017). A primit Premiul de Debut „Mircea Ciobanu” al Uniunii Scriitorilor din România și Premiul pentru cel mai bun roman la Festivalul „Alexandru Macedonski” (pentru Neverland). Tradus în germană, prezent în publicații, remarcabil și prin poeziile sale, Radu Găvan se plasează în avangarda generației lui. Cea mai recentă carte publicată este „Isus din întuneric”, Editura Litera.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Radu Găvan?
De fiecare dată când plec în altă țară, mă simt ca și cum aș porni într-o aventură. Așa m-am simțit când am ieșit prima oară din România, în 2007, și am fost în Corfu, alături de Ana, viitoarea mea soție, așa mă simt și acum. A fost minunat, o experiență atât de frumoasă, de plină de miez. Sper din tot sufletul să mă întorc într-o zi acolo, să mănânc o supă de fasole la taverna Minore din Messonghi. Emoția aceea, care s-a trezit într-o zi de iulie, a rămas și sunt recunoscător că încă mă bucur ca un copil când plec într-o călătorie. Până la urmă asta e și scrisul, tot o călătorie, așa că te întreb: Cum aș putea să nu fiu pasionat de călătorii?
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Radu Găvan?
Nu caut neapărat perfecțiunea când merg undeva, important e să fiu eu bine, să am o stare bună, și atunci și locurile pe care le văd, oamenii pe care îi întâlnesc, experiențele pe care le trăiesc sunt bune. Atunci când ești dependent de anumite lucruri care nu țin de tine, e ușor să fii dezamăgit, poate chiar să ți se strice vacanța.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Cea din Corfu va rămâne acolo undeva, într-un loc special pentru mine. Și știi ceva – am stat la o pensiune modestă, plaja era o biată limbă de nisip, nu aveam cine știe ce de făcut pe acolo, era un sătuc, nici pe departe ceva spectaculos, cu toate acestea m-am simțit plin. Eram fericit și acela era cel mai frumos loc din lume. Apoi am fost la Roma și am descoperit alt loc care era cel mai frumos din lume. Au urmat Amsterdam, Veneția, Praga, Dubai, Santorini, Florența și multe altele. Toate au fost minunate, și în toate am fost împreună cu Ana, la început, apoi și cu Vlăduț, băiatul nostru, așa că bănuiesc că acesta este secretul perfecțiunii în cazul meu.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Radu Găvan?
Nu prea mi-e clar ce înseamnă cărți de călătorie. În mai toate cărțile mele preferate, cineva pornește într-o călătorie în care i se întâmplă diverse chestii, fie că e vorba de Habarnam în Orașul Soarelui, Shogun, Winnetou, Cei trei mușchetari, 20.000 de leghe sub mări, Don Quijote sau Mănâncă, roagă-te, iubește, ori Alchimistul sau Ocolul Pământului în 80 de zile. Până la urmă nu asta înseamnă o călătorie – să vezi niște locuri noi, să întâlnești niște oameni, să trăiești niște experiențe care să te schimbe cumva?
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Radu Găvan?
Uite, anul trecut am citit Ultima vară în oraș, de Gianfranco Galligarich, o carte foarte frumoasă, a cărei acțiune se petrece la Roma. Este aceasta o carte de călătorie? Eu unul m-am întors prin ea la Roma, am văzut-o altfel, am respirat un aer diferit de cel pe care îl cunoșteam, deci da, pentru mine a fost și o călătorie, alături de personajele cărții. Detectivii sălbatici este o altă călătorie. Tigrul alb, Jocul lui De Niro. Nu știu, acestea îmi vin acum în minte. Dacă trebuia să dau niște exemple de jurnale de călătorie, mă tem că am ratat răspunsul.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu. Mă uit înainte pe internet, fac un itinerariu pe zile, apoi mă duc și eu ca orice turist la obiectivele principale și casc gura pe acolo.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Cred că aș lua cu mine o carte de poezie. Poate John Berryman, Cântece vis. Ori Frank Bidart – Miile de tehnologii ale extazului. Sau Roberto Bolaño, Câinii romantici.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Da, firește, de exemplu în Exorcizat visul protagonistului este să ajungă într-o zi la Veneția. De altfel, așa se și încheie romanul, cu un vis despre lumea de basm a Veneției. În Neverland, dorința fetiței este să meargă la Disneyland, o altă lume de basm. E vorba despre călătorii către lumi ideale pentru protagoniști, absolut banale pentru alții.
Cred că Isus din întuneric este cea mai potrivită dintre cărțile mele pentru a fi luată în vacanță. E o poveste frumoasă acolo, o poveste pe care am spus-o cu mare plăcere și cred că o poveste bună se potrivește de minune cu o vacanță bună. Este și un roman în care se călătorește mult – la Amsterdam, Roma, Corfu, în Brazilia, Germania sau Statele Unite. Roma are un rol aparte în carte, dintre orașele în care am fost, e, poate, cel pe care îl iubesc cel mai mult. Și Corfu, da, are un capitol special – și acolo se petrece ceva foarte important.
În anul de când a ieșit în lume, Isus din întuneric a și călătorit deja în Santorini, în Maldive, în Londra sau Italia, și acestea sunt doar câteva locuri pe care mi le amintesc acum. În mod cert a călătorit mai mult decât mine în perioada asta și e ceva normal, ceva frumos.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Vara aceasta mă voi întoarce în Grecia, după patru ani de pauză. Uite, numai când mă gândesc la asta, mă cuprind emoțiile. Iubesc Grecia – iubesc oamenii, plajele, mâncarea, muzica, străduțele, iubesc aerul de acolo. Grecia are ceva aparte. Literar, voi călători în Japonia probabil – am deja pregătite cele mai recente volume semnate de Haruki Murakami și Ryu Murakami. Aceștia sunt autorii mei preferați pentru vacanță, alături de Charles Bukowski. A, și vreau să citesc și Dragostea când te doare – s-au adunat mulți scriitori buni acolo și sunt curios să văd ce-a ieșit. Și o autobiografie, poate cea a lui Bruce Springsteen, poate cea a lui Matthew McConaughey, nu știu, mă mai gândesc.
(Foto: La taverna Minore, Messonghi, Corfu, 2007)
