„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu”, de Norman Davies (2 vol.)
Editura Polirom, Colecția Historia, București, 2014
Traducere de Carmen Bartl
„Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu” [1], scrisă de Norman Davies, profesor şi istoric britanic, visting fellow la Clare Hall, Cambridge University, specializat în istoria Poloniei, autor si al unei cărţi despre istoria războiului polono-sovietic din 1919-1920[2], este o încântare pentru orice pasionat de istorie, dar şi o lucrare de referinţă în istoriografia cu o tematică atât de problematică precum cea a poporului polonez şi Poloniei. Ampla lucrarea a fost divizată în două volume: primul, prezentând istoria polonezilor de la origini până în anul 1795, când statul polon a disparut pentru mai bine de un secol de pe scena politică a Europei (până în decembrie 1918), iar al doilea, de la borna 1795 până în prezent. Ambele volume însumează aproximativ 1100 de pagini de informaţie, grafice, minunate hărţi etc. Trebuie menţionat că prima ediţie a apărut în anul 1981 şi a fost reeditată şi completată de mai multe ori, ceea ce demonstrează soliditatea lucrării.
În prefaţă, autorul se explică, avertizează şi dezvăluie, tipic britanic: „Acest studiu nu este dictat de nici o ideologie. Desigur nu poate avea pretenţia de a fi obiectiv, de vreme ce obiectivitatea nu este niciodată posibilă”, pentru că „atât întâmplarea, cât şi voinţa unor indivizi anume joacă un rol în direcţionarea cursului evenimentelor- problema înţelegerii evenimentelor dintr-o prespectivă post-factum. Eu percep Polonia ca pe un fenomen extrem de complex-atât ţara cât şi statul, naţiunea sau cultura: o comunitate într-un flux continuu, al cărei compoziţie, viziune asupra sieşi şi raison d’etre se află într-o neîncetată transformare- pe scurt, o enigmă fără o soluţie clară.” Simpatic şi tipic britanică este şi autoderiziunea autorului englez: „Tratarea evenimentelor de importanţă deosebită a fost îndulcită cu o infuzie uşoară de anecdote, epitafuri, bons mots, cântecele, imnuri, poezii, relatări de călătorie, evocaţii lirice şi curiozităţi de anticariat- pe scurt, cu o selecţie de toate acele bizarerii istorice pe care istoricii de specialitate le consideră nedemne de geniul lor”.
Cartea lui Norman Davies este mai mult decât o simplă istorie a Poloniei, cuprinde nu numai evenimente şi fenomene istorice, dar este şi o încercare amplă de înţelegere a sufletului şi spiritului polon şi, de aceea, se recurge din plin la analizarea personalităţilor culturale care s-au născut pe teritoriul polon, arătand dilemele identitare care pot apărea uneori (cazul lui Kopernik pentru care s-au ciocnit atât germanii, cât şi polonezii). În sec al XIX-lea, a existat această luptă de confiscare a personalităţilor artistice sau cuturale marcante, alungându-se ipotezele mai raţionale: unii dintre acei oameni (Chopin, Kopernik etc) nu aveau o conştiinţă naţională atât de clară, simţindu-se atât germani sau francezi, cât şi polonezi, fără ca aceasta să li se pară absurd. Puteau foarte bine să aibă o dublă sau triplă conştiinţa culturală. Fascinant la expunerea lui Davies este şi faptul că nu se rezumă doar la relatarea seacă a istoriei polonezilor, ci prezintă in extenso şi frânturi din istoria popoarelor cu care aceştia au interacţionat (ungurii, rutenii-ucrainienii, cehii, Ordinul Teuton şi coloniştii germani, lituaninenii, maghiarii, ruşii etc.)
În primul volum, Norman Davies încearcă din greu, cu încăpăţânare, să demonstreze că logica politică medievală era foarte diferită faţă de cea actuala, atât de tributară secolului al XIX-lea, Secolul Naţiunilor care a condus pe nesimţite la secolul hecatombelor, secolul XX[3]. „Comportamentul marilor dinastii conducătoare ale Europei medievale se aseamănă cu modelul corporaţiilor internaţionale moderne. Formate în câte un colţ provincial obsur al Franţei sau Germaniei, familiile Hauteville, Hohenstaufen, Luxemburg, Anjou, Habsburg sau Bourbon şi-au extins treptat influenţa în cele mai îndepărtate regiuni ale continentului. Folosindu-se cu pricepere de război, diplomaţie, căsătorie şi bani şi diversificându-şi judicios investiţiile, membrii acestor dinastii cucereau şi abandonau teritorii, tronuri şi titluri cu acelaşi simţ infailibil al propriei grandori după care se conduc astăzi marile imperii comerciale când operează cu acţiuni, dividende sau companii. Operaţiunile lor depăşeau limitiele autorităţii politice, ei putând de cele mai multe ori să neglijeze protestele conducătorilor locali sau ale rivalilor fără a suferi vreo consecinţă.”[4]
Nu ştiu ce ar zice istoricii români medievalişti în legătură cu includerea hotarelor Moldovei încă din anul 1500 în rândul fiefurilor poloneze conform hartii 9[5], care prezintă teritoriile Jagiellonilor, chiar dacă juridic Moldova era vasala regilor polonezi, însă vasalitatea în Evul Mediu nu presupunea neapărat supunerea neconditionata a statului respectiv, fricţiunile între vasal şi suzeran apărând deseori, ducând la războaie, schimbări de alianţe etc.. Davies menţionează relativ obscurul război între Petru Rareş şi polonezi pentru zona Pocuţiei, în nordul Bucovinei istorice pe care Petru Rareş o revendica cu ceva dreptate, drept parte a moştenirii lui Ştefan cel Mare, a cărui victorii asupra polonezilor din anul 1497 din Codrii Cosminului şi Leţeşti sunt menţionate de nenumarate ori de Davies care le considera chiar dezastre militare sau o campanie militară dezastroasă a polonezilor. Pe malurile Nistrului, la Obertyn, la 22 august 1531, Petru Rareş a suferit o înfrângere umilitoare dacă stăm să analizăm că avea o armată formată din 17.000 de călăreţi uşori, în timp ce hatmanul polon Jan Tarnowski doar 6.000, însă o tactică de luptă net superioară, căci polonezii dezvoltaseră sistemul taberei taborite, care în imensele stepe din zonă reprezentau puncte care puteau fi atât mobile (era vorba de care grele, în care se transportau armele, proviziile, echipamentul militarilor, trase de 6 cai), cât şi fixe, carele erau legat între ele cu lanţuri, în cazul în care armata în mişcare era atacată de cavaleria uşoară tătară, rusă, otomană etc.
(va urma)
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Elefant.ro/Libris.ro.
[1] Editura Polirom, Iasi, 2014, traducere de Carmen Bartl, Colectia HISTORIA cordonata de Mihai-Razvan Ungureanu.
[2] White Eagle, Red Star: The Polish-Soviet War, 1919-20 (1972)
[3] Sa nu uitam ca pe 28 iulie se implineste un secol de la izbucnirea Primului Razboi Mondial.
[4] Vol. 1 pag. 113
[5] Vol. 1 pag. 139.
2 comments