Martie a fost o lună cu filme de toate categoriile, dar puține titluri au întrunit voturile tuturor, cu atât mai puțin ale mele. Așa că cel mai bun film văzut a fost notat abia cu nota 8, dar ce film puternic și plin de mesaje a fost The Wife! M-am mai bucurat și de revenirea documentarului sportiv Sunderland ‘Til I Die, deși nu e la nivelul celorlalte două sezoane, a fost o bucurie și Adam Sandler într-o dramă, așa cum și The Devil Wears Prada rămâne un film emblematic, ba chiar devenit clasic.
1. The Wife (2017)
Cu ceva timp înaintea decernării Premiilor Nobel, în mica noastră bulă literară sunt dezbateri intense cu privire la viitorul câștigător al Premiului pentru literatură, se fac pariuri, se mai aruncă ironii și ocări, se fac topuri și se discută despre un câștigător român. Dar oare ce drame se ascund în spatele adevăraților câștigători, cei care primesc vestea cu uimire, dar și cu speranță, și trebuie să ascundă în dulap scheletele pe baza cărora și-au clădit viața și opera? Ei bine, iată un exemplu perfect: Joe Castleman este anunțat că este noul câștigător, iar călătoria sa spre Stockholm ne oferă o mostră a vieții unui scriitor, a cărui viață devine brusc faimoasă, iar dedesubturile reușitelor sale sunt rapid puse în discuție de un biograf insistent și de metehnele trecutului, mai ales atunci când vine vorba de relațiile familiale. Soția sa l-a suportat și l-a susținut toată viața și, treptat, descoperim că ea a avut un rol mult mai important decât acela de susținătoare și de corectoare. Oare cât din reușitele noastre sunt ale noastre sau aparțin și celor apropiați Foarte buni Glenn Close și Jonathan Pryce, un film excelent despre viață și literatură. Nota: 8/10
2. Sunderland ‘Til I Die (2024, sezonul 3, 3 episoade)
Documentarul despre saga formației Sunderland prin diviziile inferioare din Anglia revine după patru ani cu istoria părții a doua a sezonului în care formația a promovat din League One în Championship. Pornim așadar din retur, în care o nouă conducere preia controlul clubului, ceea ce înseamnă și un nou antrenor, în vreme ce jucătorii rămân în esență aceiași, și tineri, și experimentați, care-și doresc ca echipa să promoveze. Lucru care e foarte complicat în League One, una dintre cele mai echilibrate ligi din lume. Sunderland ‘Til I Die rămâne unul dintre cele mai interesante documentare despre fotbal văzute în ultimii ani, deși se vede clar o scădere a complexității acestuia, dar și a viziunii clubului. Nota: 8/10
3. Spaceman (2024)
Astronatul ceh Jakub este într-o misiune spațială solitară spre marginea Universului cunoscut, se află de jumătate de an departe de Pământ, de națiunea care îl susține aproape necondiționat, de soția sa căruia îi simte lipsa în fiecare clipă. Misiunea spațială nu este în prim-plan aici, ci felul în care Jakub trăiește de la distanță iubirea lăsată acasă, despre depărtarea de ființele iubite, de dragostea pe care o trăiește mult mai intens și impulsiv închis ermetic departe de orice ființă. Și totuși, într-o zi, o ființă (?!) apare și îl chestionează ca un psihilog cu privire la trăirile sale și ale umanității. Rămân la părerea că Adam Sandler este un excelent actor de drame și că Spaceman este unul dintre filmele cele mai sincere și fără fasoane (și mai apropiat de realitate) despre singurătate. (Cartea lui Jaroslav Kalfar, a cărui ecranizare este acest film, a fost tradusă în 2018 la Editura Trei.) Nota: 7/10
4. The Devil Wears Prada (2006)
Am citit mai demult o statistică ce spunea că 39% din oameni își părăsesc slujbele din cauza șefului lor. Iar în filmele pe care le-am văzut cu toții sunt astfel de șefi „mai răi decât șeful tău”. Atrași prea mult de personajele pozitive, de eroii din filme, câteodată uităm ce personaje secundare excepționale există, chiar dacă ei sunt șefi netrebnici sau care ”te fac prin vorbe”. Iar Miranda Priestly din ”Devil Wears Prada” este un exemplu elocvent în acest sens, CEO-ul diabolic al unei reviste de modă, șefa care solicită imposibilul asistentelor sale doar pentru plăcerea de a le vedea chinuindu-se să facă acest imposibil. Dincolo de asta, „Diavolul se imbraca de la Prada” este un film frumos – moda nu este exagerată, personajele sunt simpatice, actorii sunt superbi și se potrivesc perfect, e mult umor aici, și ironie, iar mesaje găsești la tot pasul. Eu rămân la alegerea lui Andy – renunță la job atunci când nu-ți mai oferă fericire și alternative. Nota: 7/10
5. The Outfit (2022)
Nu știu dacă să categorisesc acest film ca fiind o piesă de teatru filmată sau un excelent joc de șah. Cert este că totul se desfășoară pe o scenă micuță, în atelierul unui croitor – care tot spune că el nu este un cusător (tailor), ci un croitor (cutter). Un atelier care este doar o acoperire pentru tot felul de infracțiuni din zonă și în care croitorul pare doar un martor inofensiv și tăcut, dar care ascunde secrete care pot antrena schimbări inimaginabile. Este un joc de-a șoarecele și pisica, în care mișcările neașteptate de pe tabla de șah trec brusc de la defensivă la ofensivă. Mark Rylance face aici un rol excelent într-un thriller psihologic care are în centru mafia din Chicago. Nota: 7/10
Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
