Castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 2010 a fost anuntat acum cateva clipe, potrivit NobelPrize.org. Acesta este scriitorul peruan, Mario Vargas Llosa, premiul fiind oferit “pentru cartografierea structurilor de putere şi pentru imaginile viguroase ale rezistenţei, revoltei şi înfrângerii individuale”. In 2009, Nobelul pentru Literatura i-a fost decernat scriitoarei germane de origine romana Herta Muller. Mario Vargas Llosa (născut 28 martie, 1936) este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri si eseiști născuți în America Latină.
Opera sa a fost universal recunoscută drept una ce aparține unuia dintre exponenții cei mai talentați ai unui boom literar latino american, alături de operele scriitorilor Julio Cortázar, Ernesto Sabato, Jorge Luis Borges din Argentina, Carlos Fuentes din Mexico, sau Gabriel García Márquez din Columbia.
Primul său roman Orașul și câinii i-a adus recunoașterea imediată. El poartă semnele influenței existențialismului lui Jean-Paul Sartre și citează chiar un dialog extras din romanele acestuia la începutul fiecărei dintre cele două părți.
El introduce și o tehnică specială, utilizarea dialogului alternativ pentru a portretiza realități separate în timp și spațiu, și folosește timpurile verbale pentru a purta narațiunea inapoi sau inainte in timp, sau de a descoperit tema principala a narațiunilor sale, lupta individului în căutarea libertății într-o realitate opresivă.
Cartea a obținut Premiul Criticii Spaniole.
La scurtă vreme după Orașul și câinii scrie La Casa Verde (Casa verde, 1966), un roman care demonstrează influența puternică a lecturilor din William Faulkner în care vede un suflet geamăn. Romanul descrie un bordel ce se numește Casa verde și a cărui prezență aproape mitică afecteaza viețile personajelor.
Cel de-al treilea roman al lui Vargas Llosa închide ceea ce mulți critici consideră a fi cel mai valoros ciclu narativ al său. Publicat inițial intr-o ediție in patru volume, Conversación en la Catedral (Conversație la Catedrală), 1969) a fost prima incercare a lui Vargas Llosa de a scrie un „roman total” , adică o încercare de a ficționaliza toate nivelurile unei societăți oarecare si reflecțiile ei pe anumite paliere ale realității perceptive.
După ce a trăit mai bine de 30 de ani În Europa, la Paris și Madrid, unde a obținut cetățenia spaniolă în 1993, Vargas Llosa s-a întors ca să locuiască în Lima. Continuă să scrie romane istorice cum ar fi Sărbătoarea țapului (2000), o poveste despre viața dictatorului Dominican Rafael Trujillo. Figura centrala a romanului, deloc un simplu erou de ficțiune, generalul Rafael Leonidas Trujillo y Molina a existat in realitate, iar societatea dominicană îl poreclea Țapul. (Wikipedia)
