Anul acesta, la One World Romania, printre cele peste 50 de filme documentare provenind din 27 de țări, prezentăm și 4 filme realizate în România. Trei dintre acestea fac parte din secțiunea specială Romanul adolescenței, iar cel de-al patrulea, Odessa, regizat de către Florin Iepan, va fi prezentat în avanpremieră în cadrul festivalului.
Co-producția româno-germană Odessa este bazată pe unul dintre momentele întunecate ale istoriei românești recente – masacrul din octombrie 1941, în care 22.000 de civili, majoritatea evrei, au fost arși de vii de către soldații români. Abordând un subiect istoric într-o manieră neconvențională, documentarul este o investigare sarcastică a mecanismelor care au dus la acest tip de exterminare etnică. Iepan încearcă să detecteze dacă aceste mecanisme se pot regăsi și în România prezentului. Odessa a fost prezentat la One World Romania 2011 ca work in progress, proiecția de anul acesta fiind prima a versiunii finale.
În secțiunea Romanul adolescenței, filmul Patul e stricat, regizat de Raluca Răcean Gorgos, prezintă povestea a doi tineri moldoveni, care cresc și se joacă într-o fabrică dezafectată, ca și restul patriei. Inconștienți de pericolul la care se expun, copii visează cu voce tare la bunătățile pe care și le vor permite odată ce vând rămășițele de fier vechi pe care le găsesc în fabrică. Filmul a fost desemnat Cel mai bun mediu-metraj documentar la Aristoteles Workshop 2012.
În cadrul aceleiași secțiuni am programat două filme care vorbesc despre adolescențe românești: el a plecat din țară cu ultimul tren înainte de Revoluție (în Anatomia unei plecări), ea a rămas și fiica ei e astăzi adolescentă (în După tăcere). Sunt doua experiențe și două feluri diferite de a face documentar, care merită privite în oglindă. În primul dintre ele, regizorul Șerban Oliver Tătaru își supune părinții unui adevărat interogatoriu, încercând să reconstruiască plecarea familiei sale din România la sfârșitul anilor ’80. Filmul scoate la suprafaţă toate acele detalii ce nu puteau fi discutate la acea vreme.
După tăcere, cu subtitlul « Ceea ce nu e rostit, nu există ? », este filmul Vaninei Vignal. Născută în Franța, Vanina a studiat film în România, unde, în urmă cu 20 de ani, s-a împrietenit cu Ioana, protagonista filmului. Acum se întoarce să analizeze împreună cu ea acest mecanism care a supraviețuit în noi de pe vremea dictaturii: perpetuarea negării. După tăcere vorbește despre frică, despre transmiterea tăcerii din generație în generație. Cum se spune în film: “Nu este suficient să ucizi dictatorul pentru a ucide dictatura.”
În plus, filmul regizorului german Philip Scheffner, Revision, investighează un caz din 1992, când doi emigranți din România au fost împușcați mortal la frontiera polono-germană. Vinovații au fost identificați dar niciodată condamnați. Regizorul vizitează familiile celor doua victime, care se aflau și ele atunci în Germania, dovedindu-se a fi ulterior țintele unor extremiști care au incendiat o tabără de refugiați din Rostock. Filmul reușește să surprindă o imagine realistă a situației celor care au plecat din România în căutarea unui trai mai bun.
Desigur, regizorii vor fi prezenți la festival și vor lua parte la dezbateri construite în jurul subiectelor filmelor lor. Vă așteptăm la aceste proiecții și dezbateri între 11 și 17 martie!
2 comments