Una din temele preferate de majoritatea iubitorilor de frumos dintotdeauna a fost cea legată de secretele vieților marilor personalități. Prin natura sa, omul este un animal curios, egoist, interesat să afle cele mai ascunse și chiar murdare aspecte ale semenilor săi, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt și persoane publice. Cum altfel ar fi apărut emisiuni precum celebrul Big Brother sau reality show-urile atât de vizualizate de atât de multe persoane din întreaga lume? Filmele biografice nu sunt altceva decât ocheade artistice aruncate pe gaura cheii vieții personalităților care sunt portretizate pe micul sau marele ecran. Așadar, am considerat de cuviință să vă prezint un top personal al filmelor biografice văzute sau re-văzute în ultima perioadă.
1. La Vie en Rose, 2007
Regie: Olivier Dahan, cu: Marion Cotillard, Gérard Depardieu, Emanuelle Seigner
Una din cele mai fascinante figure ale istoriei artistice recente este, cu siguranță, marea chansonettistă Edith Piaf (pe numele ei real, Edith Giovanna Gassion). O personalitate în adevăratul sens al cuvântului, conținând toți termenii proprii statutului de divă – interesantă, flamboaiantă, complexă, complicată, paradoxală, șocantă. Toate aceste caracteristici puternice ale celebrei La Môme din Parisul primei jumătăți a secolului al XIX-lea au fost din plin redate pe marele ecran prin talentul unic al uneia dintre actrițele preferate ale multor cinefili – Marion Cotillard. Nu este de mirare, deci, că pelicula lui Olivier Dahan a fost atât de apreciată la momentul apariției sale, câștigând 2 premii Oscar (pentru cea mai bună actriță în rol principal, Marion Cotillard, și pentru cel mai bun machiaj, Didier Lavergne și Jan Archibald), dar și numeroase alte distincții franceze și internaționale. Nu pot să spun decât că La Vie en Rose a devenit unul din filmele mele de suflet, căci reușește, în două ore, să prezinte în detaliu, dar fără să treneze, viața uneia din cele mai controversate imagini ale muzicii mondiale. Și o face cu rafinamentul tipic cinematografiei franceze, subliniind din plin atât părțile frumoase ale personalității acestei privighetori a chansonettei pariziene, cât și aspectele mai puțin plăcute din timpul tulburătoarei sale vieți. Bineînțeles, nu pot să uit nici prestația de excepție (deși foarte scurtă) a unui actor care deja s-a înscris în panoplia universală a teatrului și filmului de pretutindeni, Gérard Depardieu.
2. Dalida, 2016
Regie: Lisa Azuelos, cu: Sveva Alviti, Riccardo Scarmacio, Jean-Paul Rouve
„La vie m’est insupportable. Pardonne-moi!” Astfel își încheia, pe 3 mai 1987, socotelile cu viața Iolanda Gigliotti, actrița și cântăreața franceză de origine italiană născută la Cairo, cunoscută lumii întregi sub numele de Dalida. Filmul Lisei Azuelos, ce poartă chiar numele artistei, surprinde întregul parcurs moral, emoțional, psihologic și muzical al Iolandei, din vremea copilăriei petrecute în capitala Egiptului, trecând prin toate relațiile de iubire pe care le-a avut cu o gamă largă de bărbați nepotriviți și culminând cu gestul său final – sinuciderea printr-o supradoză de barbiturice combinate cu un nelipsit pahar de whisky. Pelicula semnată de regizoarea franceză se remarcă și prin incursiunile interesante pe care le face (cu ajutorul camerei de filmat) în cele mai adânci și ascunse colțuri ale vieții intime și ale psihicului deranjat al artistei. Un alt merit al Lise Azuelos este și faptul că și-a ales o distribuție ai cărei actori nu doar că seamănă izbitor de bine cu personajele reale, dar și realizează partituri actoricești deosebite. Sveva Alviti, actrița italiancă ce o portretizează pe Dalida, pare a fi o reîncarnare a cântăreței, de la trăsăturile și fizicul aproape identice cu ale ei, până la gesturi și privire. Nu poți să nu dai drumul unei exclamații de uimire și, cumva, de șoc când o vezi parcă renăscută pe ecran pe adevărata Dalida. Întorcându-mă la realizarea peliculei, nu cred că exagerez spunând că este mai mult decât un film. Este un poem cinematografic-muzical, un tribut adus nu doar cântăreței, dar însuși cântului, muzicii și artei.
3. Coco avant Chanel, 2009
Regie: Anne Fontaine, cu: Audrey Tautou, Benoît Poelvoorde, Alessandro Nivola, Marie Gillain, Emmanuelle Devos
Ca și în cazul filmului La Vie en Rose, și de această dată am fost atras atât de personalitatea a cărei biografie este prezentată, cât și de distribuția deosebită aleasă de regizorul Anne Fontaine. Deși nu este la fel de valoros din punct de vedere estetic-cinematografic, Coco avant Chanel suscită, totuși, emoții diverse, în primul rând modului în care redă și face să renască o întreagă epocă de mult apusă – celebra Belle Epoque. Și nu oriunde, ci în inima ei, în Franța și Parisul începutului de secol XX, acolo unde artele, frumusețea, estetica frumosului, dar și cea a urâtului, au înflorit parcă mai abitir decât în timpul Renașterii. Iar Gabrielle Chanel, cunoscută lumii sub numele de Coco Chanel, nu face excepție, fiind parte integrantă a acelei perioade atât de aurite. Și cine altcineva putea să-i dea viață tinerei Gabrielle, dacă nu diafana și oarecum misterioasa Audrey Tautou, cea care s-a făcut remarcată în ciudatul rol din Amélie și, mai apoi, în The Da Vinci Code?! Cu toate că nu este la fel de atractivă (din mai multe puncte de vedere) precum Marion Cotillard, nici Tautou nu este de lepădat, iar felul în care își creionează acest ingrat rol subliniază talentul ei de netăgăduit. Poate că Anne Fontaine ar fi trebuit să sondeze mai mult zona psihologică a filmului, fiind totuși un biopic, și poate că ar fi putut oferi o imagine mai profundă a unei personalități atât de complexe precum Coco Chanel. Cu toate acestea, nu este un film de lepădat. Ba chiar oferă anumite satisfacții artistice, motiv pentru care îl recomand cu căldură.
4. Coco Chanel et Igor Stravinsky, 2009
Regie: Jan Kounen, cu: Anna Mouglalis, Mads Mikelsen, Elena Morozova
Venind ca o continuare a filmului menționat anterior, realizarea cinematografică a lui Jan Kounen nu reușește să convingă la fel de mult ca cea a Annei Fontaine. Cu toate acestea, am ales această peliculă în topicul biografiilor ecranizate, căci oferă o interesantă frescă socială a perioadei interbelice, precum și o portretizare fără perdea atât a relațiilor din familiile de artiști ai vremii, cât și a relației propriu-zise dintre celebrii Coco Chanel și Igor Stravinsky. Atât Anna Mouglalis, cât și Mads Mikelsen oferă două caracterizări interesante și destul de complexe ale personajelor pe care le interpretează. Este uimitoare și frapantă asemănarea fizică dintre actori și cei cărora aceștia le dau viață – o asemănare pe care rareori regizorii o reușesc în filmele biografice. De asemenea, am apreciat originalitatea pe care Jan Kounen a atins-o prin folosirea limbilor personajelor (rusă și franceză) și nu prin utilizarea uneia singure, universale, pentru tot filmul – un aspect care conferă originalitate și veridicitate. Cu toate acestea, cred că nu sunt singurul care ar fi preferat și de această dată o atenție mai mare la detaliile fiecărui personaj (lucru pe care regizorul l-a cam neglijat), dar și tăierea anumitor lungimi inutile ale unor scene care nu aduc nimic în plus peliculei (cum ar fi fragmentul nesusținut de întins din Ritualul Primăverii, în coregrafia lui Nijinsky).
5. Out of Africa (Departe de Africa), 1985
Regie: Sydney Pollack, cu: Meryl Streep, Robert Redford, Klaus Maria Brandauer, Malick Bowens
Una din cele mai cunoscute, iubite, apreciate, premiate și strălucitoare realizări cinematografice mondiale, Out of Africa este un film care depășește orice granițe și orice limite de caracterizare. Cu toate acestea, am ales capodopera lui Pollack pentru topul filmelor biografice, căci prezintă cu fidelitate o parte importantă a vieții baronesei Karen „Tanne” Dinesen, una din cele mai reprezentative figuri feminine ale începutului de secol XX din Danemarca. Bazat pe romanul scris chiar de baroneasă și publicat sub pseudonimul Isak Dinesen, Out of Africa reprezintă o întâlnire cutremurătoare cu Africa colonizată la întorsura secolelor. Mai mult decât atât, avem de-a face cu unul din cele mai complexe, profunde și tulburătoare recitaluri actoricești ale marelui ecran – Meryl Streep dând viață acestei femei atât de impunătoare și impresionante. De altfel, prestația ei actoricească din acest film amintește de un rol al său mult mai târziu, Margaret Thatcher, din The Iron Lady. Alături de ea, alți actori riscă să pălească. Nu, însă, Robert Redford și Klaus Maria Brandauer. Fiindu-i parteneri (și rivali între ei), cei doi actori reușesc cu ușurință să-i egaleze performanța actoricească, creându-se astfel, un valoros trio artistic cum rar ne e dat să urmărim chiar și într-un spectacol de teatru. Nu pot spune mai multe decât am spus, iar dumneavoastră vă rămâne plăcerea de a descoperi sau re-descoperi singuri această nestemată cinematografică a cărei semnătură genială îi revine unicului Sydney Pollack!
Disponibil pe Netflix.
(Surse foto: https://anzhelamovies.wordpress.com/, https://m.cinemagia.ro/, https://www.imdb.com/, https://ar.pinterest.com/, https://www.hollywoodreporter.com/)
