Liliana Corobca și-a lansat miercuri, 28 noiembrie, la Librăria „Orest Tafrali” din Iași, cele mai recente două cărți apărute la Editura Polirom, „Caiet de cenzor” și „Capătul drumului” . Alături de redactorul de promovare al Editurii Polirom – Mihaela Răileanu, invitații Doris Mironescu și Șerban Axinte au întreținut discuția, ne-au îndemnat la lectură și ne-au intregrat în atmosfera celor două volume.
La începutul evenimentului, Mihaela Răileanu a prezentat succint activitatea literară anterioară a Lilianei Corobca, menționând câteva dintre romanele sale, precum Kinderland, Controlul cărții, Cenzură pentru începători sau Imperiul fetelor bătrîne. Cercetătorul Șerban Axinte a preluat discuția, prezentând pe larg romanul „Caiet de cenzor”, surprinzând activitatea personajului principal din carte și subliniind „cum anume știe să gândească cenzorul în epoca marii cenzuri, fricile acestuia, aspecte de rutină, dar și discuțiile fictive pe care «cenzorița» le are cu scriitorii”. „Citind multe cărți de valoare”, cenzorul își va depăși singur limitele, „devenind el însuși scriitor”. De asemenea, această idee este reluată în capitolul „Calul troian” din roman, care evidențiază , în viziunea lui Șerban Axinte, „adevăratul destin al cenzorului, contaminat, devenit el însuși scriitor, funcționând ca un cal troian al sistemului.”
Intervenția lui Doris Mironescu s-a referit la romanul „Capătul drumului”, în care a descoperit-o pe Liliana Corobca drept o „prozatoare care se apropie de niște teme aparent tranșate, judecate deja din punct de vedere moral, dar care le adaugă ceva în plus”, comparând-o cu Eugen Uricariu, care s-a remarcat prin romanele sale de reîntoarcere și analiză a fenomenelor istorice. Astfel, „Capătul drumului” ilustrează destinul unor bucovineni deportați în stepele Kazahstanului, fără să marcheze evenimente majore ale istoriei, ci focalizându-se asupra vieții lor cotidiene, asupra greutăților întâmpinate într-o luptă pentru supraviețuire . Deportarea declanșează un flux al rememorării de tradiții, romanul cuprinde pagini întregi în care elementele folclorice sunt evocate de către oameni, creând, în acel spațiu abrutizat și atroce, așa-zise „microsocietăți”. În acest sens, Doris Mironescu a adăugat că elementele etnice și folclorice „te leagă ca o comunitate, iar în deportare, grupul de bucovineni rămân bucovineni; ei nu se lasă înscriși drept moldoveni.”
„O poveste fascinantă care se citește cu extrem de mare interes. Sunt lucruri pentru mulți dintre noi necunoscute și literatura trebuie să facă și asta din când în când.” (Doris Mironescu)
După ce invitații au prezentat cele două romane, Liliana Corobca a intervenit pentru a ne întregi perspectiva asupra procesului de creație și trecutul care a influențat-o să abordeze aceste teme. Lucrând în arhiva cenzurii și fiind înconjurată de mii de lucrări în original, diferite povești descoperite pe parcursul activității sale de cenzor au marcat-o pe scriitoare și au devenit pretext în romanul său.
„Ambele romane sunt rezultatele activității mele de cercetător știintific. […] Cenzura este un subiect abordabil și important în zilele noastre, care nouă ni se ascunde printr-un soi de manipulare care se practică și astăzi. Așa că m-am gândit că e o temă care trebuie popularizată. ”
M-a impresionat fluiditatea discursului Lilianei Corobca, experiența sa nemaipomenită pe care ne-a împărtășit-o cu sinceritate. A evocat tot procesul de creație al romanului „Caiet de cenzor”, sursele sale de inspirație și persoanele reale pe care le-a introdus în volumul său. Povestind despre „Capătul drumului”, scriitoarea a mărturisit că ea își vede cele două romane „ca două extreme, unul negru și unul alb”, dorind să evidențieze că postura de cenzor a avut valențe mai negative decât cea a unui deportat, un om care a suferit, „care are o inimă bună.”
Pentru a reda cât mai bine obiceiurile și tradițiile comunității multietnice a deportaților din romanul „Capătul drumului” , Liliana Corobca a parcurs un traseu al cunoașterii și al descoperirii, a căutat în sertarele prăfuite ale istoriei și etnogenezei, a cules povești, cântece și ritualuri folclorice. Toate aceste informații adunate au fost folosite de către scriitoare pentru a conferi o imagine de ansamblu asupra vieții cotidiene a personajelor sale și pentru a ne integra în universul ficțional al cărții.
Acest eveniment nu mi-a trezit doar interesul pentru trecutul comunităților minoritare care au avut de suferit în decursul istoriei, ci m-a frapat prin acuratețea detaliilor pe care Liliana Corobca le-a împărtășit. Datorită ei, m-am întors într-o perioadă zbuciumată, dominată de nedreptate și deziluzii, mi-au fost mărturisite lucruri necunoscute. Romanele sale te îndeamnă să depășești barierele temporale și spațiale, să descoperi și să cauți capătul drumului.
