Pare că mereu septembrie este luna cea mai scurtă, ultimul prilej de a vedea vara în splendoarea ei, așa că timpul petrecut în fața micilor ecrane este foarte scurt. Poate și de aceea, am ales câteva filme care mi-au produs plăcere deosebită, momente relaxante și care nu mi-au solicitat ultimii neuroni ai verii. Iată:
1. The Wonderful Story of Henry Sugar (2023)
Mărturisesc încă de la început că sunt un admirator aproape necondiționat al lui Wes Anderson. Îi caut filmele, le savurez culoarea și meticulozitatea, le văd și le revăd întotdeauna cu plăcere. Așa că, atunci când am aflat că o serie de patru scurt (sau mediu)metraje realizate de Wes Anderson după cărțile lui Roald Dahl vor apărea pe Netflix, am început rapid să le caut și să le urmăresc cu atenție. Primul, de 37 de minute, este povestea lui Henry Sugar, un cartofor care descoperă felul în care poate câștiga mereu în casinouri – un antrenament lung care îi dăruiește abilitatea de a vedea cărțile de joc ascunse de adversară sau de „bancă” și a ghici viitorul apropiat. Ca de obicei, culoare, atenție la detalii și actori incredibili (Ralph Fiennes, Benedict Cumberbatch, Dev Patel, Ben Kingsley) într-un mediumetraj care probabil s-a dorit (grăbit și) caricatural. Nota: 8/10
2. La segretaria privata di mio padre (1976)
Bogatul Armando are o pasiune nestăvilită pentru femei, așa că singura soluție pentru ca soția sa să-l țină aproape este să-i angajeze mereu secretare urâte, care să nu-l atragă în niciun fel. Numai că un accident nefericit schimbă paradigma: soția este țintuită la pat, el este prins într-un gips incomod, iar noua secretară este o splendoare – frumoasa Luisa – de care se simt atrași toți bărbații din preajmă, inclusiv fiul Franco. Restul – amuzament, hohote și frumusețea corpului feminin. „Secretara personală a tatălui meu” nu este o capodoperă, ba este chiar o comedie ușurică, dar făcută în stilul deja clasic al anilor 70 și care binedispune spectatorul, oferindu-i prilej de relaxare pentru weekend. Nota: 7/10
3. The Wonder (2022)
În Irlanda anului 1862, o infirmieră și o călugăriță sunt chemate pentru a veghea non-stop minunea satului, o fetiță care nu a mai mâncat de peste 4 luni, fără să se știe motivul pentru care a supraviețuit tot acestui timp. Satul este împărțit, așa cum sunt și autoritățile (preotul, doctorul, barmanul etc.): o parte consideră că este o păcăleală pusă la cale de cine știe ce, iar ceilalți consideră că providența a ajuns în satul lor. Infirmiera Lib are însă de partea ei știința, dar și conștiința, așa că, în liniște și cu înțelepciune, caută să afle adevărul.
Nu e simplu să situezi acest film într-o anumită categorie, dar el are elemente de dramă istorică, de thriller psihologic, dar și film care tratează într-o manieră atentă și conflictul dintre religie și știință într-un moment în care știința câștiga din ce în ce mai mult teren. Interesant. Nota: 7/10
4. Live to 100: Secrets of the Blue Zones (miniserie, 4 episoade, 2023)
În lume, există câteva locuri numite „zone albastre”, în care speranța de viață este peste medie, un număr însemnat de locuitori ajungând la 100 de ani. Dan Buettner este unul dintre cei care au cercetat ani îndelungați aceste zone (acum a ajuns și un fel de guru al acestora, încercând să caute soluția miraculoasă ca toată lumea să ajungă la fel, poate o face chiar pe bani mulți!), dar documentarul de față se concentrează pe cele mai însemnate asemenea zone – insulele Okinawa și Ikaria, o mică parte din Sardinia și din Costa Rica, un oraș adventist din SUA – încercând să caute tipare unice și tipare comune ale longevității locuitorilor. Printre acestea, dincolo de aerul curat și de multă inteligență inconștientă, avem: mișcare zilnică ușoară, dietă echilibrată, un scop în viață și în fiecare zi (acel ikigai japonez!), plus familie-prietenie-socializare.
Interesant și de meditat asupra acestor lucruri! Nota: 6,5/10
5. Je t’aime moi non plus (1976)
Jane Birkin, cea care interpretează cea mai cunoscută versiune a cântecului lui Serge Gainsbourg care dă titlul acestui film, este și interpreta principală în acest film destul de atipic, molcom și căruia îi poți găsi cu dificultate înțelesurile ascunse. Este o poveste de dragoste? Poate, deși dragostea se ivește cu greu între gunoierul Krassky, un bărbat matur care nu și-a descoperit adevărata identitate sexuală, și slăbănoaga Johnny, care își dorește evadarea din viața ternă pe care a acceptat-o și caută dragostea în oricine și orice, capabilă să satisfacă toate capriciile sexuale și sentimentale ale mereu tristului partener. Je t’aime moi non plus este populat cu muzică bună și, ca să îl punem într-o categorie aparte, poate fi considerat un western francez erotic decent, poate prea molcom și dur pentru unii spectatori. Nota: 6/10
Pentru alte filme, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.
(Sursă fotografii: IMDb.com)
