Luna aceasta am ales câteva documentare care abordează probleme sociale actuale, investigații sau propuneri pentru lumea de mâine. Unele sunt foarte bine realizate și oferă acces la informații care până acum nu au ajuns la publicul larg. De la punerea în discuție a tehnologiei informatice și modul în care ne poate ajuta să gestionăm mai bine anumite aspecte ale vieții moderne, la traiul în condiții greu de închipuit al celor fără casă și până la faimosul Imagine al lui John Lennon, care încântă milioane de oameni în fiecare zi, topul lunii aprilie vine cu cinci documentare care sper să vă atragă atenția.
1. Something Better to Come (Un viitor mai bun), 2015
La doar 20 de km lângă Moscova se află cea mai mare groapă de gunoi din lume: Svalka, un loc condus de mafie. Deși este interzis, aici trăiesc mulți oameni, paria ai societății, fără case și fără acte, oameni pe care nu îi vrea nimeni. Documentarul o are în centru pe Yula, alături de mama și prietenii săi, și o urmărește vreme de 14 ani. Fata visează să evadeze din acest coșmar, să aibă o familie normală și un loc pe care să îl poată numi acasă. Regizoarea poloneză Hanna Polack a fost nominalizată la Oscar și a înregistrat toate demersurile fetei de a-și îndeplini visul. Filmul înregistrează blocajele societății în ceea ce îi privește pe acești oameni, impactul luptelor cu cecenii, lipsa accesului de orice fel de servicii esențiale pentru cei mai mulți dintre noi: educație, sănătate, igienă, incapacitatea sistemului de a găsi soluții viabile pentru acest segment defavorizat. Doar unul din 1% dintre oamenii care trăiesc în astfel de condiții în groapa din Svalka reușesc să scape. Documentarul este excelent realizat, și surprinde problema dintr-o perspectivă incomodă, la care ne invită să reflectăm. ”Nu putem muri pur și simplu”, spune la un moment dat unul dintre personaje. ”Trebuie să supraviețuim!”. Nota: 9,5/10
2. Colectiv (2019)
În 2015, un incendiu declanșat la clubul Colectiv din București a ucis 27 de oameni și a rănit 180 de persoane, unele rămânând mutilate pe viață. Cei internați în spitale au început să moară de la rănile care nu erau letale, din cauza infectării sau din cauza îngrijirii necorespunzătoare. Un doctor vorbește cu o echipă de jurnaliști de investigație despre situația din spitale, iar dezvăluirea duce la alta pe măsură ce se descoperă o fraudă de proporții în sistemul medical. Documentarul prezintă problemele de după incendiu, nu motivele care au dus la declanșarea acestuia. Jurnaliști, victime și oficiali guvernamentali încearcă să facă lumină în scandalul generat de morții și răniții de la Colectiv, ilustrând un lanț de minciuni, falsuri și un dezinteres total față de pacienți. Oamenii din sistemul medical care au tăcut sunt la fel de vinovați ca cei care s-au ocupat de mușamalizarea fraudei dezinfectanților. M-am uitat cu greu la acest film care a adus din nou în prim plan faptul că nu trăim într-un stat corect, capabil să ne apere interesele și să aibă grijă de investițiile noastre. Cine răspunde pentru morții și răniții de la Colectiv? Când vom fi capabili să sancționăm serios politicienii pentru deciziile greșite pe care le iau zi de zi? Nota: 8,5/10
3. Kill Chain: The Cyber War on America’s Election (Războiul cinerbetic)
O analiză la rece a siguranței tehnologiei folosite în procesul alegerilor din America anului 2016, scoțând în evidență hibele sistemului și pericolul datelor publice sistemele de votare. Alegerile din 2020 sunt supuse riscului deoarece virusul informativ se pare că deja există în sistemele de votare. Din ce în ce mai multe secții se bazează pe aparate de votare electronice, ceea ce s-a propus și pentru diaspora românească, iar atacurile cibernetice pot fi văzute ca făcând parte dintr-un lanț în care hackeri plătiți de stat se folosesc de arme cibernetice pentru a submina încrederea în procesul democratic și libertățile pe care mulți le consideră protejate. Filmul îl are în centru pe Harri Hursti, hackerul finlandez care a devenit expert în alegeri, în timp ce investighează atacurile cibernetice. La numai 12 ani acesta reușise să creeze sisteme performante, bazate nu numai pe funcționalitate, ci și pe nevoi cărora trebuia să corespundă. Din păcate, sistemul său de gândire nu a fost preluat, astfel că în timp au rămas același coduri, adaptate altor funcționalități. Documentarul trage un sistem de alarmă în ceea ce privește tehnologizarea și pericolele sale, faptul că atacurile devin din ce în ce mai ușor de realizat, jocurile politice legate de cumpărarea softurilor, dar și modul în care ne raportăm la democrație în contemporaneitate. Nota: (8,5/10)
4. Planeta Petrila (2016)
Artistul și fostul miner Ion Barbu vrea să ocrotească mina de cărbuni din Petrila, după închidere, ca patrimoniu cultural Autoritățile vor să o demoleze complet, ca parte a proiectului de ecologizare, ceea ce însă ar însemna ștergerea din istoria comunității miniere. Pentru a menține vie această bucată a vieții minerilor, Barbu a decis să acopere clădirile minei cu picturi murale și a organizat câteva evenimente de promovare și conștientizare, precum și un festival de teatru underground, totul încărcat cu o absurditate pe măsura situației. Lucrurile însă sunt mai tragice decât par, sunt locuri unde nu se ajunge ușor, iar publicul larg nu știu cât împărtășește entuziasmul lui Ion Barbu. De apreciat însă implicarea artistului, dorința de a lărgi importanță socială a acestei probleme, deși pe termen lung, lucrurile s-ar putea opri la el. Nota: 8/10
5. John și Yoko (2018)
Documentarul spune povestea legendarului album ”Imagine” al lui John Lennon, dar și prezintă și întâlnirea dintre Yoko și John, care a culminat cu o împletire de idei culturale între est și vest. Regizorul Michael Epstein a obținut acces la o arhivă cu materiale video și audio despre Lennon care nu au fost date publicității până la documentarul său, de exemplu primul demo al lui Imagine, interviuri cu John și înregistrări video cu cei doi, dar șii interviuri noi cu oamenii apropiați din perioada când a fost creat albumul Imagine. Yoko și John erau o echipă și au reușit să creeze magie într-o lume care era plină de convenționalitate. Dincolo de aceasta însă, vedem și un John în plină depresie, interviuri în care cei doi stăteau cu zilele în pat, o creativitate născută din letargie și consum de iarbă. Tragicul provine și din faptul că odată ci succesul fulminant a venit s-a terminat și cu intimitatea și viața privată. Totul era pus sub lupă de public, ceea ce pe John Lennon l-a aruncat într-o depresie profundă. De asemenea, realitatea socială și politică a vremii au fost alte elemente de nemulțumire majoră. Documentarul mi-a părut însă destul de searbăd, iar coerența ca întreg lasă de dorit. De apreciat însă pentru ineditul câtorva bucăți video la care accesul a fost inexistent până la acest film. Nota: 7/10
