Una dintre prerogativele mele de bază din acest an este să citesc mai multă nonficțiune și, până în acest moment, am avut câteva descoperiri de neratat pe dimensiuni precum istoria, sociologia sau geopolitica. Prin urmare, acest top de cărți de nonficțiune pe care nu trebuie să le ratezi va fi unul destul de pestriț și mi-o asum. Poate că vei găsi aici unele titluri cu care să găsești inspirația sau altele pe care să le „devorezi” în momentele când apatia îți taie din elanul de cititor.
1. „163 de vorbe memorabile”, de Corneliu Coposu, Editura Vremea
Primul în acest top este volumul „163 de vorbe memorabile” de Corneliu Coposu, o antologie de Marius Ghilezan. Știu sigur că se vor găsi cititori care să mă învinuiască că am ales o carte cam „veche”, dar chiar nu cred că există un termen de garanție pentru cărți, iar această mică antologie cuprinde ideile uni mare om politic, om care și-a folosit toată integritatea morală pentru a transforma percepția noastră asupra unor valori precum fidelitatea, loialitatea sau adevărul.
2. „Ceasornicarii”, de Harry și Scott Lenga, Editura Polirom
A doua pe listă este cartea „Ceasornicarii” de Harry și Scott Lenga. O istorie despre supraviețuire, camaraderie și respect în perioadele cele mai sumbre ale istoriei contemporane – aceasta ar fi definiția, zic eu, perfectă a acestei cărți deloc ușor de digerat. De facto, Scott Lenga, un fiu devotat, transcrie zeci de ore de discuție cu tatăl său, Harry, un supraviețuitor al Holocaustului și un om care nu doar și-a văzut moartea cu ochii, ci a reușit să-i mai și plătească un tribut pentru Pace. Este o istorie care curge liber, fără forțare, care te poartă prin momente de restriște și te face să-ți pui întrebări pe marginea unor chestiuni existențiale.
3. „Numai copilăria e glorioasă”, Robert Șerban în dialog cu Dorin Tudoran, Editura Trei
„Numai copilăria e glorioasă”, un dialog între Robert Șerban și Dorin Tudoran, este cea de-a treia carte de nonficțiune pe care fiecare cititor, care se respectă, trebuie să o aibă în biblioteca sa, altminteri s-ar putea să ratați un portret de autor cum rareori mi-a fost dat să văd. Practic, Dorin Tudoran, un disident și un om al literelor prigonit de sistemul comunist, în care nu conta decât cauza partidului, ne spune o poveste, o poveste despre loialitate față de sine și față de valorile intrinseci care ne fac Oameni cu literă mare. O să descoperiți un Om – Enciclopedie, un Om care înadins nu se rupe de fosta-i Patrie, ci încearcă să păstreze o respectuoasă detașare față de aceasta.
4. „Molimele care au schimbat lumea”, de John Froude, Editura Litera
Al patrulea volum ales este cel al autorului John Froude, intitulat „Molimele care au schimbat lumea”, pe care-l consider, fără a exagera, unul dintre studiile cele mai ample despre evoluția bolilor infecțioase de-a lungul istoriei. Ciumă, malarie, Covid – 19 – autorul le segmentează ca evoluție istorică, fenomenologie și, mai ales, ca percepție istorică, ceea ce ne oferă în mod clar o abordare prielnică.
5. „Ce nu am scris în cărțile mele”, de Viktor E. Frankl, Editura Litera
Și ultima carte aleasă este cea a lui Viktor E. Frankl, mai bine zic memoriile sale, intitulate „Ce nu am scris în cărțile mele”. Frankl este o figură marcantă în lumea psihologiei, fiind fondatorul logoterapiei și un supraviețuitor al Holocaustului, un om care și-a câștigat respectul prin munca pentru o cauză nobilă: tratarea traumelor prin comunicare, iar această carte este un tribut, un soi de omagiu vieții care l-a tot purtat dintr-o extremă în alta, punându-l la mari și dificile încercări.
Sper că veți în acest an (și nu doar) cărți cu istorii inedite, cărți care să vă inspire și să vă ajute să găsiți drumul potrivit spre Pacea pe care o meritați. Lecturi plăcute!
