1.“Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația”, de Martin Puchner
Editura Polirom, Colecția Historia, Iași, 2018
Traducere de Anacaona Mindrila-Sonetto
Cititorii cartii lui Martin Puchner au privilegiul de a lua parte la o captivanta calatorie in timp. Aventura intelectuala pusa la cale de acest profesor de literatura comparata la Harvard ii poarta pe firul vrajit al istoriei milenare a literaturii, o istorie care a inceput odata cu intersectarea povestirii cu scrisul.
Dupa ce m-am delectat citind povestea literaturii, asa cum este prezentata in „Lumea scrisa”, am avut sentimentul ca am dobandit o intelegere mult mai adanca a unor episoade importante din istoria omenirii.
2. ”Istoria lui Mayta”, de Mario Vargas Llosa
Editura Humanitas Fiction, București, 2019
Traducere: Mihai Cantuniari
“Istoria lui Mayta” este un roman politic construit intr-o maniera ingenioasa de Mario Vargas Llosa. Cartea curge sub forma unei investigatii derulate de un scriitor dornic sa reconstituie povestea unui intelectual comunist marginal, dar si a revolutiei sale ratate, pe baza amintirilor celor ce l-au cunoscut in diverse ipostaze si perioade.
Nu intamplator Vargas Llosa pune in pagina povestea unui fanatic marginal si nu a unui lider celebru precum Fidel Castro. Este vorba despre respingerea de catre marele scriitor a tentatiei de a asterne pe hartie parcursul spectaculos al vreunui dictator latino-american, preferand sa creioneze imaginea unui personaj care nu ajunge sa dobandeasca nici putere, nici faima. De fapt, este reliefata drama intregii societati peruane, prinsa la mijloc intre ideologii grandioase, dar utopice, si o realitate sordida.
3. „Ce dacă”, de Alexander Hausvater
Editura Integral, 2017
Dupa ce citesti cartea lui Alexander Hausvater, incepi sa te indoiesti de multe lucruri care ti se pareau indubitabile. Ce este cert e ca autorul nici macar nu cauta certitudini. Dimpotriva, scurtele sale povestiri ofera cititorului materie prima din belsug pentru reflectie, iar realitatea si magia se impletesc atat de puternic si de armonios incat nu mai pot fi nicicum delimitate.
Copilul care nu se grabeste sa devina om mare incearca sa inteleaga sensul lucrurilor care i se intampla. Nu este vorba despre simple amintiri din cea dintai varsta a omului, caci sunt rememorate cu ochi de copil, dar cu o gandire de adult trecut prin multe. Combinatia subtila de exuberanta copilareasca si luciditate bine temperata genereaza povesti care nu exceleaza din perspectiva disciplinei naratiunii, ci stralucesc prin nonsalanta cu care se trece din banalul realitatii imediate intr-un imaginar fara granite, dar plin de miez.
4. „Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)“, de Teodor Baconschi
Editura Polirom, Iași, 2018
Portretele ”marilor oameni” cu care s-a intersectat Teodor Baconschi, de la Nicolas Sarkozy la Andrei Plesu si de la Papa Ioan Paul al II-lea la Nicolas Cage, frapeaza prin bogatia de nuante subtile. In trei sau patru pagini, autorul ne ofera o imagine autentica si originala in acelasi timp a unei personalitati de anvergura din sfera politica, religioasa sau culturala.
Maniera erudita, dar deopotriva captivanta, in care sunt compuse portretele este remarcabila. Nu avem de-a face cu o galerie de ingeri si demoni, ci cu figuri complexe in care se imbina virtuti si defecte si care au avut momentele lor astrale, dar si clipele lor de deruta intelectuala ori de slabiciune omeneasca. Ceea ce ii reuseste foarte bine lui Teodor Baconshi este sa le confere relief „marilor oameni” pe care i-a intalnit, evitand deopotiva platitudinile si senzationalul.
5. „Cum sa scriem bine. Ghidul clasic pentru scriitorii de nonfictiune”, de William Zinsser
Editura Paralela 45, Pitești, 2013
Traducere din limba engleza de Amalia Marasescu
Dupa cum o spune chiar autorul in introducere, „Cum sa scriem bine” este „o carte despre un mestesug”, iar „un mesaj prost scris poate face mult rau”, indiferent daca e pus pe hartie sau tastat pe tableta. Avansul tehnologic din ultimele decenii a facut mai facila scrierea, dar a scrie bine ramane un proces la fel de complicat. In plus, in pofida a ceea ce cred unii, si nu putini, nonfictiunea este literatura. Cu alte cuvinte, nonfictiunea nu este o specie inferioara. A scrie bine despre persoane, locuri, afaceri, sport sau stiinta este o arta care trebuie deprinsa printr-un efort sistematic. Absenta acestui efort este o cale sigura spre un esec, intrucat nu ajunge sa stapanesti subiectul despre care te pronunti, dupa cum nu este deloc suficient sa ai talent la scris.
Cartea lui William Zinser reprezinta un ghid accesibil si coerent pentru cei care se incumeta sa scrie lucrari de nonfictiune. Cu alte cuvinte, o carte bine scrisa despre cum sa scrii bine!
